erasmus+ training simulation application forms 'on air'

The Erasmus+ programme of the European Commission is still on hold due to the delay in adopting the EU budget, and it might still be until at least end of November. 

Now, the new programme for education, training, youth and (from 2014 to 2020) sport will bring in a substantial amount of changes, first and foremost in application procedures. So, even if the first deadlines are already anticipated for March and April 2014 (instead of January and February, as grant applicants had been accustomed to during the Lifelong Learning Programme), it's rather late. This is why some Erasmus+ National Agencies have started to leak 'training simulation application forms'. These are NOT official (and will not be for some time) and their structure is incomplete - they were developed to include only a selection of sections that are most probable to stay in the future application forms, to be used strictly for training purposes. However, they should offer a pretty fair idea regarding what you can expect, say, less than three months from now.   

Find below
* training simulation application form for Key Action 1 - Learning Mobility of Individuals 
* training simulation application form for Key Action 2 - Co-operation for Innovation and Good Practices 

Good luck with practicing on these until the official Call for proposals is out.

And check out regularly the Erasmus+ info Facebook page at https://www.facebook.com/Erasmus.Plus.info !

friday (again)

Post by Lucian Branea.

thursday (again)

Post by Lucian Branea.

wednesday

Post by Lucian Branea.

tuesday

Post by Lucian Branea.

monday (forever)

Post by Lucian Branea.

pe unde se află participanții la cursul future of storytelling de la iversity

Uite pe-aici:

Firește, acesta era doar un pretext ca să faci cunoștință cu ZeeMaps, în caz că nu v-ați întîlnit încă :)
  

*** Despre cursul Future of Storytelling de la iversity - aici:
 http://brinzoaicecugem.blogspot.ro/2013/10/invata-sa-povestesti.html

saturday (again and again)

Post by Lucian Branea.

friday

Post by Lucian Branea.

thursday

Post by Lucian Branea.

Roşia Montană - o supapă pentru naţionalismul etnic

Guest post: Alexandru D. Filimon / http://zeteticgroup.wordpress.com

Când se va scrie o biografie a civismului românesc cu nuanţe ecologico-culturale, “experimentul protestelor paşnice” va avea o relevanţă sporită în a ne redefini ca cetăţeni (în unele cazuri de a ne “boteza” cetăţeni).

În discursul public recent, vocabula “naţionalism” a fost utilizată pentru a descrie fenomenul protestelor recente. Aprioric, acest cuvânt are o valenţă peiorativă la nivel public, drept pentru care întrebuințarea acestuia colportă o paradigmă a mistificării sau demonificării, după caz, a semanticii cu care ne-am obişnuit. E o diferenţă între a nu putea avea o dialectică şi între a te fortifica comfortabil la adăpostul locurilor comune cu idei măreţe. O discuţie de fond merită orice caz în parte, fiind destul de simplu să trăim în universul etichetelor amplificate. Scrutând peisajul de proteste, mi-am reamintit de o idee pierdută pe undeva prin labirintul gândirii: “nationalism is the crystallization of new cultures, not the awakening of old ones” (E.Gellner, Nations and Nationalism). Am fost fericit să trăiesc o percepţie a transformării socialului în istorie, a metamorfozei individului în istorie colectivă. De multe ori, istoricismul popperian sau variate teorii conspiraţioniste pe care ni le însuşim fără argumente şi apoi le protejăm cu pretenţii de raţionalitate ne ajută să ne dăm demisia din viaţă. Alambicat este drumul ieşirii din starea vegetativă - unii s-au făcut ecologişti, alţii au rămas legume. A hiperboliza evenimentele sau a bagateliza neimplicarea celorlalţi nu este scopul acestei ultime metafore, care nu-şi propune mitizarea fenomenului, ci amplificarea lui.
Timpul a mai avut răbdare şi “Roşia Montană” a devenit o pată vânătă pe cerul etnic al României. O oază de civism, o floare rară într-un deşert etnic. De ce să ne grăbim să numim naţionalist, anarhist, ecologist fenomenul Roşia Montană? De ce ne grăbim să ideologizăm totul? Naţionalismul, în cazul românesc, se confundă deseori cu protocronismul, legionarismul sau alte mişcări extremiste. Raţiunea sau bunul simţ ar trebuie să reprezinte o călăuză pentru discursul public. Cel ce utilizează denumirea de “naţionalism” pentru a augmenta distanţarea faţă de fenomen a unei bune părţi a elitei şi pentru a introduce starea de lucruri de haos, intrinsecă acelor curente, populaţiei care nu este în stradă, face acest lucru din două posibile motive:

1) suficiență mentală

2) reprimare/cenzură intelectuală.

Nu ştiu să comensurez care dintre motive ar cauza un prejudiciu mai mare...

Orice polemică despre naționalimul românesc stârneşte idiosincrazii sau, în cazul unora mai vocali, mârâieli şi grimase. Fondul problemei deseori nici măcar nu este menţionat. O discuţie referitoare la un naţionalism pozitiv sau negativ nu este constructivă şi nici măcar relevantă, naţionalismul este aprioric exonerat de astfel de atribute şi polarizări. Naţionalismul democrat-civic ar fi o discuţie demnă de luat în calcul în analiza protestelor, dar să luăm în calcul că naţionalismul impune un contrast între teza globalizării şi antiteza naţionalistă. Un astfel de clivaj nu este regăsit într-o pondere considerabilă în rândul protestatarilor. Protestatarii caută mai mult ieşirea din universul frommian şi un sens epic, a unei liniarităţi ce lipseşte unei generaţii văduvită de ideal. Nu am uitat nici un moment ce Gellner a subliniat ulterior: “Nationalism is essentially the general imposition of a high culture on society, where previously low cultures had taken up the lives of the majority of the population.

Discuţia despre naţionalism poate ar trebui, pentru moment, înlocuită cu cea despre tehnologie şi capacitatea tehnologiei de a modela sistemul politic şi civic. Fără avansul tehnologic nu ar fi existat mulţimile inteligente (smart mobs) ce astăzi practică un alt tip de civism, reprezentând o altă societate civilă. Dacă e să ne lăsăm pradă imaginaţiei, să ne imaginăm viitorul ca un rezultat al osmozei dintre naţionalismul civic şi tehnologie.

Într-o zi putem spera că aceste mulţimi inteligente vor modela democraţia şi vor contura chipul societăţii de a fi şi fără efuziuni naţionaliste.

învață să povestești :)

Acum cîtva timp, prin august, m-am înscris la un curs care se cheamă Future of Storytelling la iversity, pe care l-am recomandat (și îl recomand) și altora - pentru că începe deabia pe 25 octombrie: 

Post by Lucian Branea.

Ce e special de data asta este că iversity, prima platformă MOOC dezvoltată într-o țară nevorbitoare de engleză și a doua în Europa (după experimentul almost British-only de la Future Learn) iese online cu primele cursuri chiar astăzi - de fapt, chiar acum, chiar cînd dau drumul online la textul ăsta ! :)  

Nu e prima mea experiență cu un MOOC (massive open online course) - în primăvară/vară fusesem învățăcel la Coursera. N-am reușit să fiu un student model, nu mi-am dat toate testele și examenele și, deci, n-am absolvit nimic (inclusiv deoarece cursurile respective se numeau Gamification și, respectiv, Synapses, Neurons and Brains - deci, în care o luam cam de la 0 și aveam de recuperat o bibliografie gigantică, într-o perioadă aglomerată), dar m-am scufundat binișor în proces și, bineînțeles, mi-am descărcat și păstrat toată documentația posibilă. Și vă spun că este o experiență fabuloasă.

Principiul e foarte simplu: în fiecare săptămînă, timp de un număr de săptămîni (firește, în funcție de curs), urmărești o serie de prelegeri filmate (filmulețe scurte, de maximum 10-15, poate 20 de minute) dublate de prezentări în format pdf și/sau ppt și citești niște bibliografie; tot în fiecare săptămînă, ai de dat cîte un test (de regulă, un quiz) pentru care ai la dispoziție mai multe zile ȘI pe care îl poți repeta, în caz că nu ești mulțumit de rezultat; pe toată perioada cursului e posibil să trebuiască să interacționezi online cu profesorii și alți cursanți pe un forum; și, la finalul cursului, ai de elaborat o temă mai amplă - pe care, tot așa, o poți preda după o perioadă de timp rezonabilă, nici prea scurtă, nici prea lungă. Primești, desigur, un certificat de absolvire.    

Firește, dacă n-am fost suficient de clar, încercați cu asta:

Vorbind de platforme MOOC, am menționat Coursera, cel mai agresiv înfipt pe piață, în acest moment - [astăzi are] 460 de cursuri în 12 limbi. Într-o paradigmă mai 'de elită': edX - cu [astăzi: 77 de] cursuri de Harvard, MIT, Berkeley și cîte și mai cîte. Și Udacity. Mai sînt și altele, firește, dar mai mici - și despre care o să vorbim mai încolo...

Primul MOOC apărut în Europa se numește Future Learn și a fost construit ca un exercițiu de cooperare între o serie de universități britanice, cărora li s-au alăturat British Council, British Library, The British Museum ȘI o universitate australiană și una neo-zeelandeză. 

Dincolo de miza 'primei universități cu adevărat europene' (citiți Does Europe need its own MOOC ? pe site-ul The Guardian pentru o discuție pe tema asta), abordarea iversity, ca new kid on the block, a fost să se ocupe de la bun început de chestiunea creditării cursurilor online: unele din cursurile lor vor beneficia de credite ECTS. Asta mi s-a părut o chestie tare bună, ca avantaj competitiv: să ai, de la bun început, în vedere faptul că, în Europa, oamenii ăștia funcționează într-un sistem educațional ceva mai rigid și mai dependent de hîrtii ca în State :) 

Baftă, deci, la cursurile gratuite online de la iversity - și folosiți, vă rog, acest link (https://iversity.org/c/6?r=a631f) pentru explorare și înscriere.  

Căci trebuie să știți: am insistat mai energic decît de obicei cu promovarea online a cursului Future of Storytelling nu numai pentru că (în sfîrșit) e un curs pe o temă pe care o pot recomanda relaxat absolut tuturor cunoscuților mei online și offline (pentru că sînt 'în branșa' asta prin tot felul de chestii pe care le fac, online și offline, de multă vreme), dar și pentru că iversity a pus la bătaie, pentru cei mai iscusiți recrutatori de cursanți, niscaiva recompense. Înscriindu-vă la oricare din cele 24 de cursuri iversity (sau, preferabil, mai multe) folosind link-ul pe care îl furnizez, mă ajutați să devin ambasador iversity. Nu cred, sincer, că se va întîmpla acest lucru, căci competiția e mai mult decît acerbă.  
Dar, în acest context, chestia asta cu ambasadorul iversity e o miză secundară: pur și simplu mi se pare foarte important să avem (în România, cel puțin) cît mai multă lume care vorbește despre conceptul MOOC - cu atît mai mult cu cît universitățile românești au ratingul penibil pe care îl au la nivel mondial.   

monday (again and again)

Post by Lucian Branea.

sunday

Post by Lucian Branea.

saturday (again)

Post by Lucian Branea.

noi toți sîntem 'oamenii FAINI din LAbiRinT'

Încă din 2008, de la primul spectacol de teatru labirint asamblat de noi în România, am descoperit că (pentru mine!) momentul cel mai fabulos de pe parcursul întregului proces nu se plasează în timpul workshop-ului prin care construim spectacolul și nici chiar în timpul și pe traseul spectacolului propriu-zis, ci atunci cînd privesc chipurile spect-actorilor care ies din (nu 'de la'!) spectacol. 

Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, un spectacol de teatru labirint presupune un itinerariu pe care fiecare spect-actor îl parcurge de unul singur - un itinerariu pe parcursul căruia se întîmplă diverse chestii, inclusiv unele generate, provocate, de spect-actorul însuși (da, nu este o eroare de 'tipar', exact de asta îl numim așa: pentru că spect-actorul participă și contribuie la spectacol alături de cei care l-au construit inițial). Odată părăsit acest traseu al unui spectacol de teatru labirint, spect-actorul are la dispoziție un spațiu în care poate rămîne o vreme, cît să revină 'în lumea reală (?)' și, cît îl mai ține empatia, să ne lase un mesaj - un feed-back, cum ar veni :)

Iată un astfel de mesaj - de la Abby (din Arad, studentă în Cluj) la ieșirea din labirintul din Vama Veche (august 2013): 

  Pentru oamenii FAINI din LAbiRinT

Mulțumesc enorm pentru că am avut șansa să experimentez lucruri noi și faine, tot acest traseu 'dubios' ți-a dat, de fapt, mi-a dat formă simțurilor, mi-a antrenat imaginația, mi-a creeat o nouă stare de spirit, o stare dintr-o altă lume... Sper să reușiți să vă țineți bine pe picioare și să dați în continuare șansa oamenilor de a experimenta ceva atât de diferit încât nu vă vor uita niciodată !

~ SUNTEȚI CEI MAI TARI ! ~ 

În spectacolul cu pricina, eu m-am plasat, ca actor, fix la finalul labirintului - special ca să aflu (primul!), cum au supraviețuit spect-actorii acestei experiențe. De la Abby am aflat asta după mai bine de 20 de minute - cam atît a trebăluit la minunatul feed-back de mai sus (timp în care, prin punctul în care mă aflam eu, au mai venit și plecat alți 3-4 spect-actori). Și m-am bucurat tare. Și, acum, vă zic și vouă ! :)

COSMOTE România revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre ofertă găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

răgaz - pe-ndelete

Post by Lucian Branea.

trei

Post by Lucian Branea.

cu degetul în priză

Sînt absolvent de Filologie / Litere - dar, așa cum ziceam și aici, am atins un Mac încă de la sfîrșitul anului 1990 și un PC încă din 1994 – deci părea inevitabil să mă întîlnesc cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I mare!) ceva mai devreme decît alții: în toamna-iarna lui 1995. Cu precizarea că, la momentul respectiv, nu eram în țară - trebăluiam prin Praga (Radio Europa Liberă, Universitatea Central Europeană) și Budapesta (Universitatea Central Europeană).
M-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - cel puțin pentru un ziarist obișnuit să-și culeagă și să-și verifice informațiile online. Deabia dupa vreo săptămînă, întrebînd în stînga și-n dreapta, am descoperit niște computere branșate la net (pe Unix!) la Palatul Pionierilor – cred că era o operațiune pusă la cale de Mihai Bătrîneanu (PC-NET). Acuma, ce să zic, nici în Praga sau Budapesta viteza nu era halucinantă - mă aflam în două rețele instituționale în care mișunau sute de persoane aflate exact în situația mea: o majoritate zdrobitoare de inși din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică confruntați cu a opta minune a lumii... Chiar dacă nu toti rămîneau noaptea, 'după program', în radio, ca să-și descarce (și să-și imprime) scenariul lui Pulp Fiction (de pildă!), tot era vorba de o viteză modică. Dar odată reîntors în București, viteza aceea modică devenise de neatins. Dramă majoră, ce să vă mai povestesc...

Nu s-ar putea spune, însă, că nu eram oarecum prevenit :) La un moment dat, în 1996, încă în Praga, jurnalistul de mine constatase că guvernul românesc tocmai își trăsese domeniul gov.ro. Surfez, oftez, surfez. Și, tot la un moment dat, constat ca gov.ro își ia tălpășița în offline în fiecare vineri, pe la 2-3 după-amiaza - și se reîntoarce luni dimineața :) N-aveți idee cîte inside jokes am dezvoltat acolo, la Praga (și NU numai în interiorul Romanian Service) pe tema net-ului românesc care pleacă de la 'serviciu' vinerea și zace beat mangă într-un șanț sau e sechestrat de soacră pînă lunea... 
Deabia în 1999, cînd am ajuns sa supervizez un proiect la un departament din Camera Deputatilor [din Bucuresti], mi s-a confirmat adevăratul motiv - pur și simplu, vinerea, la închiderea programului, cetățenii care lucrau acolo aveau instrucțiuni să scoată absolut totul din prize pînă luni (pe motiv de regulamente PSI). Nu mi-aș fi imaginat nici chiar în 1996 (și, în 1999, cu atît mai puțin) că se scoate din priză și serverul...

Mi s-a 'confirmat' pentru că, tot atunci, prin vara lui 1996, îmi trecuse prin față, la radio, o știre lugubră, dar la lectura căreia te pufnea rîsul instantaneu - pe care n-am păstrat-o și n-am mai putut-o recupera ulterior, nici măcar în formă tipărită. Se făcea că, la un spital din [auto-cenzurat - dar era o țară vest-europeană foarte onorabilă!], rata de mortalitate creștea brusc, peste week-end, fix în salonul de reanimare. Mister mare ! Ancheta declanșată a relevat. însă, după o vreme, că de vină era o femeie de serviciu care, în fiecare vineri noaptea, intra în încăpere și scotea un cablu din priză ca să facă loc aspiratorului pe care îl folosea, în salonul respectiv, timp de circa jumate de oră :> În 2013, poate vă pare o producție Times New Roman - dar a fost pe bune :)  


Primele două paragrafe din textul ăsta le-am 'exersat' comentînd pe blogul lui Victor Kapra (căruia îi mulțumesc și pe această cale!) - ceea mi-a adus o invitație, sîmbăta trecută după prînz, la un brunch cu el, o sumedenie rezonabilă de bloggeri și o echipă de la UPC - în cursul căreia ne-am jucat cu conexiunea pe care o oferă aceștia în cadrul ofertei Fiber Power de 200 de mega. O plăcere, zău, să intri pe YouTube sau să urmărești transmisia live a oricărei televiziuni la viteza asta. 
Și o soluție foarte bună pentru o idee mai veche, niciodată pusă funcțional în practică, de a angrena două transmisii live în două spectacole simultane [de teatru labirint] care să se desfășoare în București și, respectiv, Focșani sau Slatina sau Cluj, de pildă. S-a notat ! Cu atît mai mult cu cît m-am despărțit fără voie de UPC în luna martie și deabia aștept să mă mut (foarte curînd) și, deci, să-mi reiau cablarea (cu TV cu tot) de la ei. Și tot cu atît mai mult cu cît 'strămoșul' lor, Kappa, m-a salvat, în 1997, de la emigrare urgentă din motive de traume induse de viteza de net din România. Dar asta e o altă poveste...

distanțe improbabile - de mîine, în foaierul teatrului odeon

Post by Lucian Branea.

citit în se întoarce

Post by Lucian Branea.

grundtvigers - acum și pe facebook

Deși în România exista o Agenție Națională Socrates (într-o formulă strict operațională) încă din 1997, instituțiile din România nu au început să afle en masse despre Socrates (un program al Uniunii Europene dedicat finanțării inițiativelor educaționale la toate nivelele, cu excepția celor vocaționale), decît în anul 2000, odată cu exercițiul financiar european 2000-2006. Pe vremea aceea nu exista Facebook și nici orice altă social media - pentru că nu se produsese saltul la web 2.0. Așa că, principala formulă de a face circulația să circule eficient era via e-grupuri. 

Inițiasem, pe 30 octombrie 1999, [romania_eu_list] (pe atunci, @egroups.com) ca "un spațiu de dezbatere și de schimb de informații privind eforturile României de integrare în Uniunea Europeană și oportunități de finanțare din surse europene". Pe 11 ianuarie 2000, Florentina Anghel, coordonator al sub-programului Grundtvig (educația aduților) a anunțat existența programului Socrates și a oportunităților de finanțare oferite prin sub-programul Grundtvig pe un [romania_eu_list] care avea, la vremea respectivă, puțin peste 200 de abonați. Lucrurile au mers atît de bine online încît, 6 luni și ceva mai tîrziu, apărea (da, la propunerea mea) și [grundtvigers], ca e-grup dedicat beneficiarilor și interesaților de acest sub-program. Cîțiva ani și cîteva mii de mesaje mai tîrziu, [grundtvigers] devenea canal oficial de comunicare al sub-programului. 

Au trecut anii, programul Socrates s-a integrat, din 2007, în programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții - care se transformă, din 2014, în programul Erasmus+. În Erasmus+ nu va mai exista un sub-program dedicat explicit educației adulților, Grundtvig sau nu. Însă [grundtvigers], cu cei circa 3200 de abonați în acest moment, este, de mulți ani, un brand care nu merita, în nici-un caz, să dispară, ci chiar să se extindă. Acum și pe Facebook, astfel încît creatorii și beneficiarii inițiativelor educaționale din zona educației adulților să converseze și mai cu spor :) Florentina Anghel e acolo, Andreea Samoilă e acolo, împreună cu o mulțime de beneficiari ai sub-programului care au construit, din 2000 încoace, o comunitate remarcabilă - deci n-are cum să nu meargă :)

Post by Lucian Branea.

*** Sînt pe Facebook din (martie) 2007. Știu (sigur!) că mișcarea asta se putea petrece și mai devreme. Dar niște considerații legate de acumularea unei mase critice de utilizatori pe Facebook, precum și de contextul tranziției la Erasmus+, m-a și ne-a făcut să așteptăm acest moment. Așa să știți ! 

fă-te repede parlamentar european, te rog

După cum știi (?), Uniunea Europeană încă n-are buget pentru perioada 2014-2020. Povestea e lungă și n-o să detaliez aici - sursa cea mai bună ar trebui să fie EurActiv, că cică ei sînt experții incontestabili pe afaceri europene în țara asta. 

Aici voiam doar să zic că miercuri și joi (ieri și alaltăieri) s-a scris un capitol nou al poveștii, și anume în comisiile Parlamentului European. Cică parlamentarii din Comisia pentru Buget au respins propunerile de reducere pe care le făcuse Consiliul European în iulie referitoare la investiții menite să stimuleze creșterea și locurile de muncă, dar și la ajutorul umanitar pentru Orientul Mijlociu (luînd în considerare situația din Siria) de pildă, căzînd de acord, printre altele, și asupra unei reduceri a însuși bugetului Parlamentului. Detalii - aici.

Bătălia pentru un buget se poartă întotdeauna între un executiv și un legislativ, cu un rol capital conferit, firește, diverselor grupuri parlamentare, care dispun de pîrghii (implicite sau explicite) la nivelul ambelor. Într-o structură politică de tipul Uniunii Europene, lucrurile sînt chiar mai complicate de-atît, din cauza modului particular în care este structurat ceea ce numim 'executivul' acesteia. Ceea ce vreau să zic e că este absolut exclus ca propunerile Comisiei pentru Buget să însemne că 'gata!, Uniunea Europeană are buget' - fii sigur că negocierile continuă.

Vestea proastă este că votul în plen e programat pentru 23 octombrie. Ulterior votului, procedura prevede 21 de zile de 'discuții conciliatorii' cu Consiliul - și dacă aceste discuții sînt încununate de succes, atunci avem un vot final în plen în sesiunea din [18-21] noiembrie a Parlamentului European. Dacă ai un calendar în față și posezi abilități aritmetice de bază, atunci știi că nu va exista un buget decît după mijlocul lunii noiembrie. Ceea ce înseamnă că noi ăștia care așteptăm ca pe ciocolată Apelurile generale pentru programe cum ar fi Erasmus+ și Europa Creativă n-o să le vedem la față, în cel mai fericit caz, decît spre sfîrșitul aceluiași noiembrie - cam prea tîrziu pentru plierea acestora pe un calendar cu care ne-am obișnuit în ultimii șapte ani.  

Cred că știai deja, în România anului 2013, că nu e bine să-ți faci cine știe ce planuri detaliate într-un an electoral, că ai sigur o sumedenie de surprize. Vestea bună este că 2013 e an pre-electoral, în 2014 sînt alegeri pentru Parlamentul European. Deci, pune mîna și pregătește-te să candidezi :) Sigur, bugetul Parlamentului European va fi, cel puțin o vreme, mai mic decît în 2013 - dar cît o să mai dureze criza asta...? Și, cînd o să găsești în mapa de parlamentar documente referitoare la programele Erasmus+ (educație, formare, tineret) și Europa Creativă (cultură), gîndește-te și la noi, ăștia, care gemem acum uitîndu-ne la calendar... Mulțumesc anticipat - și baftă !  



Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar să vă asigurați că n-ați uitat că în 2014 au loc alegeri pentru Parlamentul European. 

you'll never walk alone

Să fie clar: NU sînt microbist. Nu mă pregătesc pentru meciuri cu zile/ore înainte, stocînd bere și pufuleți (sau orice altceva consumă microbiștii atunci cînd se uită la meciuri) în casă. Nu îmi protejez preventiv coardele vocale pentru a putea zbiera, ulterior, din toți rărunchii atunci cînd un tip îmbrăcat într-o pijama colorată reușește să trimită o minge mai mică decît cea de baschet printr-un spațiu delimitat de trei bețe și sol. Nu mi-am reglat niciodată programul în funcție de un meci esențial - sau, mai exact, am profitat întotdeauna, pe cît posibil, de pustietatea de pe străzi și din magazine indusă de un astfel de meci.
Firește, am jucat fotbal, ca orice copil - dar dintotdeauna, încă de mic, am preferat să joc (din motive de alergătură, competiție, team building, you name it) decît să privesc... 
Dar, în ultimii ani, am început să mă mai uit, ocazional, la meciuri - ca un antropolog amator, urmărind spectacolul, mai degrabă tribuna și ceea ce se întîmplă în jurul terenului decît gazonul propriu-zis. Din asta se înțelege, firește, că n-am prea avut ce căuta în fața televizorului atunci cînd joacă echipe românești (sau naționala României) - din punctul meu de vedere, singurul meci din ultimele două decenii în care o echipă românească a făcut altceva decît să gîfîie haotic, timp de niște zeci de minute, este Dinamo Kiev - Steaua (1-4) din 2006. Dar baletul pe gazon al oricărei echipe spaniole, de pildă, e de privit ca orice alt spectacol: cu răsuflarea tăiată și aplaudînd la pauză și la final. 

Îi datorez asta lui Nick Hornby și romanului său Fever Pitch - căci așa a intrat, realmente, fotbalul în viața mea :)
Să recapitulez: mai întîi și la-nceput (prin 2001, poate 2000), Dana mi-a prezentat High Fidelity, al aceluiași Nick Hornby, ca pe un corespondent (omolog?) 'masculin' al Jurnalului lui Bridget Jones. În aprilie 2002, l-am găsit, într-o librărie din Berlin, pe High Fidelity. Am început să citesc din ea în U-Bahn, în drum spre casă - casa din Berlin, adică. A doua zi, dis de dimineață, m-am întors la librăria cu pricina și mi-am cumpărat și celelalte trei romane ale lui Hornby: Fever Pitch, About a Boy și How To Be Good. 
N-o să vă spun multe lucruri despre Fever Pitch, ci doar că absolut toate reperele temporale ale personajului principal sînt date de meciuri de fotbal (și capitolele romanului sînt datate corespunzător), pentru că

[...] I have measured out my life in Arsenal fixtures, and any event of any significance has a footballing shadow. The first time I was best man at a wedding? We lost 1-0 to Spurs in the FA Cup [...] When did my first love affair ended? The day after a disappointing 2-2 draw with Coventry [...] 

și că, în cronica sa din Independent, Jim White a caracterizat romanul lui Hornby ca fiind 

A spanking 7-0 away win of a football book... 

Puteți să vă imaginați cum arată o carte asemuită unei victorii cu 7-0 în deplasare (nu o să traduc spanking, totuși) :)) Dar să NU credeți și că Fever Pitch este doar a football book, în nici-un caz - am învățat foarte multe despre Anglia din romanul ăsta, ca și din orice altă carte a lui Nick Hornby, de altfel (care, toate, sînt 'despre Anglia'). Printre (multe) altele, asta include și ce înseamnă fotbalul și stadionul de fotbal acolo - și m-a făcut ca, atunci cînd am ajuns în Liverpool și Manchester, să vreau să vizitez niște stadioane celebre ca pe niște muzee...

V-am dus cu vorba, deoarece relația mea antropologică (da, cu fotbalul) era importantă pentru că tocmai am aflat că de mîine, 4 octombrie, se desfășoară în București, în Piața Enescu, evenimentul final din cadrul UEFA Champions League Trophy Tour presented by UniCredit în Romania: expoziția UniCredit Walk of Champions care include, pe lîngă multe altele, trofeul UEFA Champions League (nu cel original, pe acela și l-a luat Liverpool FC acasă, în 2005) cu care (da!) te poți fotografia și tu - precum 'cormoranii' de aicișa :)

UEFA Champions League Trophy Tour presented by UniCredit în Romania e o expoziție itinerantă care, în România, din 29 septembrie încoace, a făcut deja escale în Timișoara, Cluj și Brașov. Urma scapă turma - deci, Bucureștiul s-a așezat la coadă pentru o experiență cel puțin interesantă. Inclusiv în prezența lui Miodrag Belodedici, Ambasador Oficial al Turneului în România, și a lui Fabio Capello, Ambasador Oficial UniCredit pentru UEFA Champions League Trophy Tour, actual antrenor al naționalei Rusiei. 

Cum cine sînt aștia ? Păi tu nu erai obligat să reciți, la școală, în metrul corect, De Bello Dedici, în 1986 ? Nu te-a interesat cum marcatorul unicului gol în prima victorie ever a Italiei pe Wembley ajunge să antreneze, 35 de ani mai tîrziu, fix naționala Angliei ? Păi să te intereseze... 

        

pierre is here

Post by Lucian Branea.

din epsilonia în imaginonia

Minu și Ropo s-au întîlnit în Epsilonia. De o bucată de vreme te îmbie să Imagine People. 
Și, marțea viitoare, te așteaptă la Teatrul Odeon din București.

Post by Lucian Branea.

săptămîna bloggerului chibzuit: ziua 7 - ultimul exces?

Iată că s-a încheiat și săptămîna bloggerului chibzuit - un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

Iar Ziua 7, duminică 29 septembrie a arătat așa:
* 0 RON ! ZERO ! 

Am trișat puțin, recunosc: de pildă, sîmbătă mi-am luat țigări și pentru duminică, pentru că știam că duminică va ploua toată ziulica, n-o să am chef să ies din casă și, oricum, aveam de terminat chestii în legătură cu raportul final pentru proiectul Mediascapes. 

Am trișat și un pic mai mult, pentru că provocarea asta a venit și am acceptat-o fix într-o săptămînă de 'chibzuială' maximă. 
În primul rînd, una în care aveam de lucru pe brînci. 
Apoi, una în care aveam, deja, chestii de mîncare prin casă - în duminica anterioară venisem eu însumi, de la Focșani, cu o cobiliță de chestii, iar marți s-a întors, tot de la Focșani, și 'sub-chiriașa' mea, Emma, cu un rucsac de de-ale gurii, unul din acela, de student care se aprovizionează, o dată pe lună, de acasă.
În fine, a fost o săptămînă în care știam că principalele mele cheltuieli vor consta în aducerea telefonului și a tuturor 'utilităților' la zi, în așteptarea unei zile de luni 30 septembrie în care n-o să am o sumă mai mare pentru o plată absolut necesară...

Deci, într-o săptămînă, am cheltuit:
* 1100 RON - care s-au dus la bănci (foarte chibzuit am fost, dar nu intru în detalii la capitolul ăsta)
* 791 RON - plăți utilități
* 335.75 RON și 24.80 RON - să le spunem work-related expenses (telefon și Google storage)
* 98.91 RON - mîncare
* 16 RON - bere
* 2.5 RON - o gazetă
și...
țigările... Într-o săptămînă stressantă peste poate am cheltuit pe țigări 180.40 RON !!!

Acum niște ani, într-o zi în care nu am fumat decît o țigară jumate, m-am speriat mai tare și am ajuns la un prieten medic care m-a trecut printr-un set de analize, ocazie cu care am făcut și o radiografie pulmonară. 
M-am uitat la radiografie minute în șir. Arăta ok. După ani de fumat serios, arăta ok. Acela a fost un moment în care puteam s-o iau în orice direcție: puteam să-mi spun că plămînii mei arată ok după atîta fumat, deci, dacă mă las atunci, sînt 'salvat'; sau puteam să-mi spun că plămînii mei arată ok după atîta fumat, deci se poate :) A doua zi discutam cu un psiholog care mi-a confirmat că, dacă am impresia că fumatul îmi face rău o să-mi facă rău și dacă sînt convins că fumatul îmi face bine o să-mi facă bine (mă rog, de fapt 'binele' pe care contez). Așa că am continuat să fumez.

Sigur că fac excese: de stress, de țigări și, firește, de bani cheltuiți pe țigări :) Dar, pentru că în luna asta care se încheie astăzi, peste tot în lume se sărbătorește Luna Inimii, m-am gîndit că n-ar fi rău să recomand și altora să-și facă un control de rutină a colesterolului (care a fost disponibil gratuit toată luna septembrie în clinicile Medsana), pentru că verificarea colesterolului este un prim pas prin care îți poți da seama dacă inima ta este sănătoasă sau nu. 

   
Probabil că am și eu un colesterol de ne-pomenit. Dar vestea bună e că țigările pe care le-am fumat săptămîna trecută sînt niște țigări mai slabe (și mai ieftine) decît cele pe care le fumez de obicei - operațiune care reprezintă etapa a doua a unui plan în 4-5 pași de a o lăsa mai ușor cu fumatul. Urați-mi baftă !

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 6)

Sîmbătă 28 septembrie a arătat chiar așa:
* 50.80 RON - țigări

Zi de finalizat un raport final. Tot fără comentarii...



'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

saturday

Post by Lucian Branea.

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 5)

Vineri 27 septembrie a arătat doar așa:
* 25.40 RON - țigări
* 12.51 RON alimente (telemea de capră)
* 8 RON - bere (fără motiv)

Ce comentarii să am la o listă de cheltuieli ca aceea de astăzi...? Nu, azi nu...


'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 4)

Sigur că atitudinea asta a mea față de structura veniturilor mi-a generat probleme cu două categorii de instituții: cu băncile și cu iubitele 'serioase'. Bănuiesc că nu e nevoie să explic de ce, pentru fiecare din cazuri :) 
Pe de altă parte, însă, asta mi-a generat o structură de plăți care e inevitabil 'chibzuită' - deoarece, atunci cînd îți intră în buzunar calupuri mai mari de bani doar de 3-4 ori pe an (și, în rest, doar mărunțiș), normal că trebuie să-ți administrezi banii extrem de sever pînă la tura următoare. Din păcate, n-a fost și cazul anului ăsta (unul de tranziție din punct de vedere al proiectelor) - iar modul în care fac plăți chiar săptămîna asta s-a nimerit, mai degrabă, atipic... 

Așa stînd lucrurile, joi 26 septembrie a arătat cam așa:
* 25.40 RON - țigări
* 335.75 RON - Vodafone (again)
* 165 RON - ENEL Energie Muntenia (o factură și un pic)
* 50 RON --> Raiffeisen Bank / rCHF L
* 50.40 RON - alimente (iaurt, chefir, Jaffa cakes, icre, pîine) 


'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

de ce roşia montană nu a devenit o amantă a marketingului ?

Iată că s-a copt și momentul primului guest post pe Brînzoaice cu gem :) Faceți cunoștință cu Alexandru D. Filimon / http://zeteticgroup.wordpress.com
.

Câteva televiziuni din România au început, de câteva zile, să discrediteze protestatarii anti-Roșia Montană. Acum nu li se mai reproșează neşansa de a nu fi ajuns ingineri sau specialişti în minerit sau lipsa de alternative viabile la proiect, ci faptul că fenomenul Pieței Universității degenerează într-o mişcare anti-socială nihilistă, combinată cu anti-capitalism, legionarism etc.

Pretextul acestei manipulări este episodul domnișoarei care a obstrucţionat reporterii Antena 3 să mai filmeze. Aceasta Ioana D’Arc a României cu probleme digestive şi instincte de reprimare a dăunat mai mult cauzei, lăsând spaţiu de manevră presei să exploateze acest episod izolat, generalizând mişcarea. Puţină cunoaştere despre mass media şi manipulare ar fi putut să facă diferenţa. Ce vreau să spun prin asta? Cu puţin spirit analitic se putea observa manipularea Antenei 3 prin simularea dialecticii în privinţa subiectului Roşia Montană, practic atingându-şi scopul şi exonerându-se de orice vină (aşa cum a făcut deja) ulterioară. Cum poţi să reacţionezi, tu, protestatar, în faţa acestei stări de lucru? Nu e chiar atât de greu. 

În primul rând, trebuie să demonstrezi că online-ul este viitorul ce va trânti uşa în nas televiziunilor. Cum faci acest lucru? Pe lângă promovarea şi ademenirea în stradă a oamenilor, creezi o televiziune online sau un radio online prin care faci emisiuni, interviuri cu personalităţi publice, profesori, academicieni, jurnalişti care nu sunt de acord cu proiectul, în care prezinţi nu doar argumente ci şi soluţii. Astfel, politicienii nu vor mai putea să spună că nu există soluţii altenative viabile şi argumente solide anti-Roşia Montană. După aceea, alcătuieşti o carte online pe baza acestor informaţii colectate (care va conţine semnătura personală şi intelectuală a tuturor celor intervievaţi sau participanţi la emisiuni) şi o trânteşti în faţa Guvernului. În acest mod, vei putea legitima şi intelectual o mişcare care are un scop şi un plan. Protestatarii din stradă nu sunt, în marea lor majoritate, ecologişti. Roşia Montană este un pretext pentru explozia unui întreg cumul de frustrări şi dezamăgiri vis-á-vis de societate şi politicieni. De aici, numărul temelor şi proiectelor este infinit. Decât să pedepseşti presa actuală pentru atitudinea ei, mai bine creezi alta care să-i dea peste nas prin audienţă, rating, bun simţ şi inteligență.

Marketingul este o amantă delicată, dar şi un duşman aprig dacă îl subestimezi.

Poate va veni o vreme când vom aprecia valoarea ştiinţei, Roşia Montană are nevoie de Marketing cum au nevoie Politicienii de Ştiinţa Politică.

superblog 2013

După ce m-am foit și răs-foit niște săptămîni, am făcut pasul înscrierii în SuperBlog 2013, faza 'de toamnă'. N-o să exagerez - și o să explic eu la sfîrșit ce și de ce...

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 3)

Nu am adorat niciodată munca 'la stat' - cu ore fixe de muncă, cu zile fixe de salariu, cu planuri de concediu făcute cu jumătate de an înainte, din astea... Am lucrat 'la stat' doar 
* înainte de '90 (m-am dus la o slujbă din octombrie 1987 pînă în 23 decembrie 1989 - deși, din punct de vedere legal, mi-am luat transferul de-acolo deabia în martie 1990) și
* între august 2000 și aprilie 2002 (o slujbă absolut onorabilă, de altfel, la care mi-am anunțat demisia în februarie, dar cu 'intrare în vigoare' în aprilie, imediat după finalizarea unei etape importante dintr-un proiect de 2 milioane de euro în care eram implicat acolo; nouă ani mai tîrziu, instituția respectivă mi-a acordat un premiu de excelență).
În nici-una din aceste perioade nu am avut venituri numai din sistemul public: înainte de '90 scriam la diverse gazete (nu doar studențești), iar în 2000-2002 am încasat bani și din scris și din proiecte. Inclusiv din acest motiv, nu mi-am pus niciodată problema că ar trebui să mă agăț cu orice preț de un loc de muncă într-o instituție publică (firește, asta e valabil mai degrabă pentru perioada de după 1989, pe timpul comuniștilor treaba era un pic mai complicată). Stress-ul muncii într-o instituție publică venea la pachet cu un preț pe care nu eram dispus să-l plătesc, în nici-un caz doar de dragul grijilor pentru 'vechime', pensie sau siguranța unei sume (mici) încasate cu regularitate, lună de lună.

Așa stînd lucrurile, miercuri 25 septembrie a arătat cam așa:
* 2.50 - presa noastră de ziare (Cațavencii)
* 28 RON - țigări
* 285 RON - GDF Suez (cam două facturi jumate)
* 50 RON --> BCR / cc L
* 24.80 USD - Google (storage plan)
* 8 RON - bere (întîlnire de lucru Citit În)


'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu.