Avem, de aproape un an de zile, un nou program european de finanțare în domeniul educației, formării, tineretului și, de-acum, sportului. Cum îl folosim ?
Cam uite-așa:
Pasul 1. Vizitați pagina programului Erasmus+ pe site-ul Comisiei Europene sau pe site-ul dezvoltat de către Agenția Națională din România care se ocupă de acesta.
Și citiți Ghidul Programului (ediția 2015) - pentru a verifica dacă Erasmus+ este soluția potrivită pentru dumneavoastră.
* Va trebui să consultați, în momentul în care va fi disponibil, și Apelul Național pentru propuneri de proiecte aferent anului 2015...
*** update 30.12.2014: Apelul Național 2015.
Pasul 2. Înregistrați-vă instituția pe Platforma Participanților - operațiune prin care veți obține, pentru organizația dumneavoastră, un așa-numit cod PIC (Personal Identification Code) absolut necesar implicării în program, atît în calitate de coordonator, cît și de partener. Instrucțiuni în limba română găsiți aici. Manualul utilizatorului URF/PP (în engleză) se găsește aici.
Trecerea în revistă a elementelor de mai jos face parte din introducerea oricărui curs de design de proiect (nu știu, zău, cum se descurcă oamenii ăia care țin cursuri de scriere de proiect - ce fac acolo, te instruiesc cum să pui corect liniuțele la t-uri și punctul pe i?).
Într-un alt loc (și anume aici - 'la liber') ziceam așa:
Un finanţator privat sau instituţional are scopuri şi interese proprii într-o comunitate sau într-o ţară. În consecinţă, este fundamental ca scopul şi obiectivele proiectului tău să coincidă cu scopul şi măcar unele dintre obiectivele pentru care finanţatorul e mandatat să aloce resurse. Celelalte elemente ar fi precizarea cît mai exactă a unui public-ţintă (pentru cine?), a unor activităţi şi a unei metodologii de lucru (cum?), a unor produse (ce?), a unor resurse (cu ce?). Şi a impactului pe care îl va avea proiectul. Nu există cerere de finanţare pe lumea asta care să nu cuprindă elementele de mai sus.
Asta era într-un interviu, 'pe fugă' - întrebările alea s-au modificat puțin, între timp, iar lista s-a lungit și ea un pic. Dar trecem prin toate cele, mintenaș...
Pentru început, ca să preiau (și să dezamorsez) mingea din post-ul precedent: de ce are loc această distribuție pe 'teancuri de candidaturi' ?
În mod evident, procesul de evaluare trebuie să genereze o listă pe care se află candidaturile cîștigătoare, o serie de 'rezerve' (în cazul în care vreunul dintre cîștigători ratează semnarea contractului sau în cazul în care, ulterior, are loc vreo suplimentare a bugetului disponibil pentru programul sau sesiunea respectivă) și ne-cîștigătorii. Deoarece doar evaluatorii, și numai ei, decid poziția, pe listă, a unuia sau altuia, un evaluator *responsabil* se gîndește la configurația acestei ierarhii încă de la bun început: ea/el știe că, într-un anumit program / sub-program și într-o anumită sesiune de finanțare, fondurile disponibile permit finanțarea a unui număr de doar x-y proiecte. În consecință, evaluarea se derulează avînd în vedere un set de proiecții referitoare la această ierarhie.
Prin primăvara lui 2013 am fost evaluator pentru o instituție [românească] cu care nu prea am de-a face de obicei - nici în calitate de evaluator extern (mă mai încumetasem doar o singură dată, în 2010), nici în calitate de candidat cu proiecte. Procesul de evaluare a mai fost cum a fost, dar așa-zisa întîlnire de mediere între evaluatori a fost cel puțin stupefiantă, iar în perioada imediat următoare anunțării rezultatelor s-a stîrnit o ditamai agitația legată de aceste rezultate (cel puțin la cîteva secțiuni, inclusiv la cea pentru care fusesem și eu evaluator). Colac peste pupăză (?), instituția respectivă are nerecomandata procedură de a de-confidențializa numele evaluatorilor imediat după încheierea definitivă a procesului de evaluare (după contestații), în condițiile în care evaluatorii mai sînt legați, o bună bucată de vreme, de o clauză de confidențialitate din contract - astfel încît m-am trezit, și eu, sub tirul nemulțumiților, fără să pot explica, particularizat, cum s-a derulat procesul și fără să-mi pot detalia propriile (numeroase) nemulțumiri cu privire la acesta.
După cum știi (?), Uniunea Europeană încă n-are buget pentru perioada 2014-2020. Povestea e lungă și n-o să detaliez aici - sursa cea mai bună ar trebui să fie EurActiv, că cică ei sînt experții incontestabili pe afaceri europene în țara asta.
Aici voiam doar să zic că miercuri și joi (ieri și alaltăieri) s-a scris un capitol nou al poveștii, și anume în comisiile Parlamentului European. Cică parlamentarii din Comisia pentru Buget au respins propunerile de reducere pe care le făcuse Consiliul European în iulie referitoare la investiții menite să stimuleze creșterea și locurile de muncă, dar și la ajutorul umanitar pentru Orientul Mijlociu (luînd în considerare situația din Siria) de pildă, căzînd de acord, printre altele, și asupra unei reduceri a însuși bugetului Parlamentului. Detalii - aici.
Bătălia pentru un buget se poartă întotdeauna între un executiv și un legislativ, cu un rol capital conferit, firește, diverselor grupuri parlamentare, care dispun de pîrghii (implicite sau explicite) la nivelul ambelor. Într-o structură politică de tipul Uniunii Europene, lucrurile sînt chiar mai complicate de-atît, din cauza modului particular în care este structurat ceea ce numim 'executivul' acesteia. Ceea ce vreau să zic e că este absolut exclus ca propunerile Comisiei pentru Buget să însemne că 'gata!, Uniunea Europeană are buget' - fii sigur că negocierile continuă.
Vestea proastă este că votul în plen e programat pentru 23 octombrie. Ulterior votului, procedura prevede 21 de zile de 'discuții conciliatorii' cu Consiliul - și dacă aceste discuții sînt încununate de succes, atunci avem un vot final în plen în sesiunea din [18-21] noiembrie a Parlamentului European. Dacă ai un calendar în față și posezi abilități aritmetice de bază, atunci știi că nu va exista un buget decît după mijlocul lunii noiembrie. Ceea ce înseamnă că noi ăștia care așteptăm ca pe ciocolată Apelurile generale pentru programe cum ar fi Erasmus+ și Europa Creativă n-o să le vedem la față, în cel mai fericit caz, decît spre sfîrșitul aceluiași noiembrie - cam prea tîrziu pentru plierea acestora pe un calendar cu care ne-am obișnuit în ultimii șapte ani.
Cred că știai deja, în România anului 2013, că nu e bine să-ți faci cine știe ce planuri detaliate într-un an electoral, că ai sigur o sumedenie de surprize. Vestea bună este că 2013 e an pre-electoral, în 2014 sînt alegeri pentru Parlamentul European. Deci, pune mîna și pregătește-te să candidezi :) Sigur, bugetul Parlamentului European va fi, cel puțin o vreme, mai mic decît în 2013 - dar cît o să mai dureze criza asta...? Și, cînd o să găsești în mapa de parlamentar documente referitoare la programele Erasmus+ (educație, formare, tineret) și Europa Creativă (cultură), gîndește-te și la noi, ăștia, care gemem acum uitîndu-ne la calendar... Mulțumesc anticipat - și baftă !
Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar să vă asigurați că n-ați uitat că în 2014 au loc alegeri pentru Parlamentul European.
