week-end

As safe as ever

Posted by Lucian Branea on Sunday, November 28, 2010

flowers grow slowly

[flowers grow slowly — Brussels, Belgium, Aug 2010]

miercurea fără cuvinte

just in case

Au trecut încă două săptămîni - și acuma, că m-am obișnuit, parcă m-aș fi dus să votez, azi, undeva...:)

Inclusiv pentru că adevărul e că am fost ușor invidios acum două și acum patru săptămîni :> Am votat de două ori în străinătate și de fiecare dată am stat la cozi de cel puțin trei ore. Niciodată n-a venit vreo televiziune să ne vadă - și, cu atît mai puțin, o Monica Macovei sau Elena Udrea, ori cineva, oricine, acolo, cu termosul de ceai sau cafea. 

Am fost plecat de două ori din țară pentru mai mult de un an. În 1996, după 13 luni în Praga, m-am întors la București în octombrie, înainte de alegeri, convins că prezidențiabilul non-PSD o să cîștige și mizînd și pe faptul că, în echipa acestuia, aveam niște amici și foști colegi care puteau face lucruri să meargă. 
N-au făcut - așa că, în 2004, am suflat și-n iaurt. Mi-am luat tălpășița chiar înainte de turul doi al alegerilor :) Pe 12 decembrie 2004 am plecat să votez [candidatul non-PSD] la ambasada României din Brussel avînd în rucsăcel carte de citit, sticlă cu apă și suficiente țigări (cît să ofer și altora, adică). Eram trei, deci ne-am conversat între noi, n-am socializat cine-știe-ce cu alți români, lucrători în construcții sau în comerț, la coada aia de trei ore și-un pic. Nu că ar fi existat vreun context pentru socializare: fiecare cu treaba lui - și cu sacoșele lui. Solidaritate: cam zero. Era pe vremea cînd chiar și eu, dacă auzeam pe stradă, prin Europa, vorbindu-se românește în spatele meu, eram tentat să o dau pe engleză sau pe franceză. Just in case...
La un moment dat, a apărut un IT-ist pe care-l știa, pe departe, unul din noi, și am băut împreună o bere după vot. Am 'făcut cinste' noi, că deabia veniserăm, nu eram așa/încă stressați de facturile cu sume belgiene pe ele. Apoi am plecat și noi 'la cumpărături': către IKEA, în afara orașului, să ne luăm mobilă - pusesem mîna pe cheia unui loft în Chaussée de Wavre / Waversesteenweg cu mai puțin de 24 de ore înainte.    

Pe asta am fost invidios, deci, de fapt: pe valul orbitor de solidaritate din prima jumătate a lunii. Hai că nu-i numai Facebook de vină și nici aderarea la Uniunea Europeană: sînt ani de zile de cînd, dacă auzeam pe stradă, prin Europa, vorbindu-se românește în spatele meu, eram tentat să o dau pe engleză sau pe franceză - dar asta nu s-a întîmplat, 'mecanic', în 2007. Ci deabia prin 2009, 'pe cale naturală'.

Componenta de just in case rămîne, încă, să fie despachetată, gest cu gest, pe măsură ce procesul de tranziție al solidarității către empatie va face frunze, flori, apoi fructe. Dar știm, deja, că iarna românească nu e halucinant de roditoare... 

as safe as ever

[As safe as ever - Brussels, Belgium, Feb. 2010]

miercurea fără cuvinte

unde fugim de-acasă: top 3, capitalele europene ale lumii !

Încă nu m-am apucat să scriu despre multele orașe în care aș vrea să mă aflu iarna asta, dar mai am un set scurt de propuneri, cît să vă conving să dati o tură pe e-avion, să vedeți ce vă așteaptă (numai vești bune, zău!) atunci cînd începeți să vă planificați decembrie și revelionul. De data asta: capitalele europene ale lumii ! :)

Londra e pe primul loc în această companie - ca o destinație către care mă îndrept oricînd am în buzunare nu numai bani de hostel, ci și bani de cărți, în calitate de aproape-fostă capitală culturală a lumii. În Londra am ajuns pentru prima oară tot într-un noiembrie - în tranzit către și dinspre o conferință undeva mai în sudul Angliei. În virtutea unor lecturi liceenești din Dickens (din care reținusem multă ceață și o umezeală foarte persistentă), venisem echipat cu... ce mai încolo și-ncoace, cu un fel de șubă. Dar în toată săptămîna aceea de noiembrie am avut parte numai de soare, în absolut fiecare zi. Sigur, erau doar vreo 10-12 grade afară, dar la temperatura asta, de pe străzile Londrei nu dispăruseră încă, deloc, sandalele ! Poate o să le vedeți și voi, în Leicester Square, la un picnic printre cele mai celebre cinematografe din Europa. Cu atît mai mult, în Waterstones-ul de lîngă Piccadilly Square, cea mai mare librărie din (tot) Europa. Cît despre rolul sandalelor în clubbing week-end, o adevărată experiență culturală nu doar în Londra, ci oriunde în Marea Britanie, o să vorbim altă dată...

Bruxelles, capitala pe bune a Europei, e un oraș cam nesuferit călătorului în orice anotimp - că te plouă de nu știi de tine. Prima oară am ajuns în Bruxelles în martie - și m-a plouat din prima pînă în ultima secundă. Iar în anul și un sfert pe care l-am petrecut acolo mi s-a întîmplat o dată și să mă uit pe geam, înainte de a ieși din casă într-un tricou mai gros - și, pînă să fac o sută de metri pînă la colțul străzii, să mă ningă ! La momentul respectiv, am dat vina pe vecinătatea Parlamentului European - în baza principiului că oriunde sînt mulți parlamentari la un loc, pînă și vremea devine incontrolabilă. Dar cînd stai sub umbrelă, în Grote Markt sau Petit Sablon cu melcii ăia într-un cornet de hîrtie, parcă nu-ți mai pasă...

Berlin, aproape-viitoarea capitală culturală a lumii, e tot un oraș destul de imposibil iarna - pe care l-am întîlnit, prima oară, tot într-un noiembrie (serios, deabia acum mi-am dat seama că noiembrie a tot fost o lună predestinată descoperirilor de orașe noi - poate din cauza prețurilor biletelor de avion!). Dar acolo unde o să vreți să descoperiți aproape-viitoarea capitală culturală a lumii nici nu plouă, nici nu ninge, numai muza te atinge... În săli de spectacole și expoziții, în numeroasele pasaje acoperite, sau chiar Unter den Linden - adică pe sub ceva, o să vedeți ce...       

Dacă te-am convins (pînă acum am tot vorbit 'la plural' pentru că nici în Londra, nici în Bruxelles, nici în Berlin nu e de mers de unul singur, mai ales iarna!), devino și fan-ul paginii E-avion și descoperă super-oferte de Black Friday. Dar numai dacă ai mai puțin de 5000 de prieteni pe Facebook - că ți-i faci acolo pe restul, zău :)