Romanian birdsPosted by Lucian Branea on Sunday, November 28, 2010
Showing posts with label bucharest. Show all posts
Showing posts with label bucharest. Show all posts
Monday, October 12, 2015
Thursday, July 9, 2015
povestind bucureștiul
Planul inițial al întregului proiect Povestind Bucureștiul, derulat de Asociația Epsilon III în 2008-2009, era
· să lanseze
un apel public solicitînd povestiri (în format text, foto și video) focalizate
asupra unor experiențe specifice Bucureștiului; apoi
· să
evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu
care
· să
lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptînd povestirile astfel încît
acestea să genereze
· un
spectacol de teatru labirint
· și
o expoziție (inclusă în itinerariul de teatru labirint, cel mai probabil în
finalul acesteia),
· precum
și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri.
Cu toate acestea, solicitarea noastră de povestiri a avut un succes excesiv (în special după ce am pierdut controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat, printre multe altele, și la MTV România), ceea ce a impus modificarea planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere (cu o agendă foarte strînsă) pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu-cadru pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (adică nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori - dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție.
Spectacolul, deci:
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.
Am rezumat mai sus un scenariu orientativ de șapte pagini pe baza căruia am lucrat, care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica un dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol 'tipic' de teatru labirint (nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, printre altele), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și trecutul Bucureștiului și cele ale unora din locuitorii săi.
* Acest brief este inclus, ca studiu de caz, în It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees (BIVEDA: Sofia, 2012)
Cît despre cărticica Povestind Bucureștiul (Epsilon Press: București, 2009) - încă mai am exemplare tipărite, așa să știți :)
Wednesday, April 29, 2015
bucharest story
* pentru prima oară, la miercurea fără cuvinte, o fotografie care nu este a mea - însă...
[Daniela Iancu: bucharest story - Bucharest, Romania, Dec 2013]
Wednesday, November 26, 2014
Monday, August 4, 2014
oarecum inegalabila românie - povestind bucureștiul
Cînd am demarat, în toamna 2008, Povestind Bucureștiul, nu aveam în cap cineștiece planuri de a promova explicit Inegalabila Românie şi nici măcar vreun plan secret de a lăuda capitala. Ne interesau, în primul rînd, povestitorii și povestirile lor - orașul, fie el un conglomerat urban fabulos ca Bucureștiul, era doar un pretext. Însă a ieșit mult mai mult.
Planul inițial al întregului proiect era să lanseze
un apel public pentru povestiri (în format text, foto și video) focalizate
asupra unor experiențe specifice spațiului urban al Bucureștiului; apoi să
evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu
care să
lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptând povestirile astfel încât
acestea să genereze un
spectacol de teatru labirint și
o expoziție (inclusă în itinerariul labirintului, cel mai probabil la finalul acestuia), precum
și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri.
Cu toate acestea, ‘apelul nostru pentru povestiri’ a avut un succes mult peste așteptări (în special după ce
am pierdut total controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a
fost prezentat la MTV
România), ceea ce a
impus modificarea destul de radicală a planului:
ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă
pe toți povestitorii în seria de ateliere cu o agendă foarte compactă pe care o
aveam în cap, i-am
intervievat individual sau în
grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu
pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat
personal (nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs
itinerariul ca spect-actori (dar fiecare și-a
asamblat propriul spațiu în expoziție).
Spect-actorul soarbe
o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity cînd, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui
să-l/s-o ducă la o întâlnire importantă cu
domnul Bucur (numele
concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi
conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest
oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor,
în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul
către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se
întâmple, iar spect-actorul este
debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o
conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în în interiorul unui
Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul
continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon
public, este condus în Grădina Icoanei unde
lansează bărcuțe de hârtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu
care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare); apoi se îndreaptă
către expoziție (găzduită
de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi
solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul
fondator al orașului București.
Am rezumat mai sus un script de șapte pagini care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea
fiecărui ‘moment’
din spectacol, fără a indica vreun dialog obligatoriu - sau orice altceva
obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol ‘tipic’ de teatru
labirint (printre altele, nu a
existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, de pildă), dar
pigmentat cu o doză rezonabilă de quest
urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și pe trecutul
Bucureștiului și pe a unora din locuitorii săi.
În date 'tehnice':
Locație: București, România – itinerariu dezvoltat într-o zonă din centrul Bucureștiului, delimitată de Piața Romană, Parcul Ioanid și Grădina Icoanei.
Tempo și durată: 23 și 24 mai 2009; lungimea spectacolului – circa 60 minute (pentru fiecare participant)
Finanțare: Povestind Bucureștiul a fost co-finanțat de Comisia Europeană, prin Programul Tineret în Acțiune (Acțiunea 1.2: Inițiative ale Tinerilor).
Manager proiect: Lucian Branea
Coordonare artistică: Ștefana Popa, Adina Popescu
Coordonare tehnică și logistică: Lavinia Cârcu, Lucian Branea
Participanți: Peste 400 de tineri de 18-30 ani participanți la etapa inițială, de povestire a Bucureștiului pe site-ul proiectului, peste 30 de tineri de 18-30 ani implicați în furnizarea povestirilor care au stat la baza scenariului, au construit spectacolul însuși și expoziția finală (în care se finaliza itinerariul de teatru labirint); tineri de 16-66 ani ca spect-actori și vizitatori.
'Pe teren', Povestind Bucureștiul a mai emigrat și în Vama Veche (timp de patru zile în august 2009) cu o expoziție în format nou și cu unele exponate noi, și s-a întors, pentru o zi, în centrul vechi al Bucureștiului (în septembrie 2009). Iar despre publicație o să vă povestesc în altă parte.
Iar acum am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE.
Cît despre mine, o să revin cît de curînd cu chestii despre Povestesc Focșaniul și Povestesc Slatina. Și planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi :)
Tuesday, July 22, 2014
Sunday, May 25, 2014
s-a dres vremea de mutat biroul în vamă :)
Am mai povestit de Pura Vida Beach Hostel, al lui Tudor Maxim: însă deabia în decembrie 2013 (!) cînd l-am observat pe hostel-ul Little Bucharest :)
Care o duce bine-mersi - dar, dat fiind că se instalează vara, nu despre el ar fi de vorbit acum, ci iarăși despre Pura Vida.
Căci, iată cu ce a mai venit Tudor acum vreo două zile (de bucurie că tocmai a primit Trip Advisor Certificate of Excellence 2014 pentru Hostel Peaches?)...
Pe foarte scurt, apelul explicit este: Mută-ți biroul pentru o săptămînă (sau mai multe) la mare, la Pura Vida summer beach hub :)
Detalii - aici. Rezervări - aici. Hostel-ul e foarte cool și e poziționat nemaipomenit, la trei metri de plajă. Și, în iunie, nici n-o să fie țipenie de om sau de cort pe plajă, deci între tine și răsăritul soarelui se mai pot interpune doar berile sau cocktailurile alea...
labels:
bucharest
,
bucuresti
,
little bucharest
,
pura vida hostel
,
trip advisor
,
tudor maxim
,
vama veche
Friday, December 27, 2013
ce le place călătorilor în bucurești ?
Folosesc platforma booking.com de vreo, cred, șapte-opt ani - cu mult înainte ca respectivii să dezvolte o versiune în română și să se și instaleze la București. Mai mult, de cel puțin trei ani, îl folosesc și pentru locații din România: a fost chiar haios cînd, în holul unui hotel din Iași, am făcut rezervarea online de la cîțiva metri de recepție și, cîteva minute mai tîrziu, mi-am și revendicat-o - firește, cu o reducere considerabilă față de prețul afișat.
Și uite ce mi-au trimis de Crăciun ! :)
What do people love about Bucharest? We asked travellers from all over the world. Find out what they said. |
|
|
Nu am cifre, dar ceea ce zic repondenții la sondajul booking.com corespunde cercetării pe bază de observație pe care o tot derulez de niște ani încoace :)
Ceva despre străini am scris pe fugă aici: vizitatorii României caută, în București, 'exotismul' unei capitale europene de la marginea Orientului, preferînd compania oamenilor și relaționîndu-se doar contextual cu 'obiectivele turistice'.
Prin contrast, românii care vizitează Capitala, vin la București 'cu treabă': de regulă, 'în interes de serviciu', nevoiți să alerge toată ziulica prin ministere sau alte instituții ale administrației centrale - combinate sau nu cu expediții-turbo (deci, și fulger) de shopping. Nici-una din aceste două ipostaze nu prea le mai lasă timp pentru vizualizat orașul propriu-zis. Asta, de altfel, e o discuție pe care o am de... de multă vreme cu ne-bucureșteni (ca mine) care se plîng că Bucureștiul e un oraș imposibil [de aglomerat] și că, din acest motiv, deabia așteaptă să se întoarcă acasă - și cărora le tot spun că relația cauzală [între natura expediției lor în Capitală și percepția asupra orașului propriu-zis] s-ar putea să fie exact inversă: căci atunci cînd vii în București doar 'cu treabă' punctuală, alergînd de la una la alta (și de presupus: preponderent în centru), e normal să experimentezi numai partea imposibilă a orașului...:)
Una peste alta, revenind la booking.com, e evident că utilitatea unor astfel de brokeri de servicii cu prezență exclusiv online a cîștigat teren considerabil. Cu doar cîțiva ani în urmă, deabia foloseam astfel de platforme pentru rezervări de bilete de avion, reticenți față de absența biletului tipărit, #cevalamînă, da? - iar acum, cică solicităm online pînă și taxi :) Ce să zic ? Încă n-am comandat taxi online, dar folosesc de ani de zile booking.com - ceea ce vă recomand și vouă !
Ceva despre străini am scris pe fugă aici: vizitatorii României caută, în București, 'exotismul' unei capitale europene de la marginea Orientului, preferînd compania oamenilor și relaționîndu-se doar contextual cu 'obiectivele turistice'.
Prin contrast, românii care vizitează Capitala, vin la București 'cu treabă': de regulă, 'în interes de serviciu', nevoiți să alerge toată ziulica prin ministere sau alte instituții ale administrației centrale - combinate sau nu cu expediții-turbo (deci, și fulger) de shopping. Nici-una din aceste două ipostaze nu prea le mai lasă timp pentru vizualizat orașul propriu-zis. Asta, de altfel, e o discuție pe care o am de... de multă vreme cu ne-bucureșteni (ca mine) care se plîng că Bucureștiul e un oraș imposibil [de aglomerat] și că, din acest motiv, deabia așteaptă să se întoarcă acasă - și cărora le tot spun că relația cauzală [între natura expediției lor în Capitală și percepția asupra orașului propriu-zis] s-ar putea să fie exact inversă: căci atunci cînd vii în București doar 'cu treabă' punctuală, alergînd de la una la alta (și de presupus: preponderent în centru), e normal să experimentezi numai partea imposibilă a orașului...:)
Una peste alta, revenind la booking.com, e evident că utilitatea unor astfel de brokeri de servicii cu prezență exclusiv online a cîștigat teren considerabil. Cu doar cîțiva ani în urmă, deabia foloseam astfel de platforme pentru rezervări de bilete de avion, reticenți față de absența biletului tipărit, #cevalamînă, da? - iar acum, cică solicităm online pînă și taxi :) Ce să zic ? Încă n-am comandat taxi online, dar folosesc de ani de zile booking.com - ceea ce vă recomand și vouă !
labels:
booking.com
,
bucharest
,
bucuresti
,
iași
,
trip advisor
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)