Wednesday, July 23, 2014

spotless wednesaday



Tuesday, July 22, 2014

habar n-am dacă am făcut, 'recent', vreo 'faptă bună' sau un 'gest frumos' :(


La una dintre aventurile recente ale Blogal Initiative (și anume Se caută Cavalerul Reciclării 2.0 - la care m-am ales cu postura de Cavaler al Reciclării 2.0 de Slatina!), printre premii se număra şi o campanie Blogal Initiative pentru unul dintre cîştigători. Aceasta a fost cîştigată de Constantin, iar propunerea lui a fost promovarea ideii de a face fapte bune oricînd, nu doar cu ocazia sărbătorilor religioase. De unde propunerea de a scrie despre cel mai recent gest frumos pe care l-am făcut :)

Mare problemă ! Mare set de probleme, de fapt - căci, mă știți (?!), deși testele alea cu emisferele creierului mă tot parchează, preponderent, pe emisfera stîngă, îmi tot ies decizii 'de dreapta' (după ce le-am argumentat 'pe stînga' de le-am amețit total). 
În primul rînd, cum definesc 'faptă bună' sau 'gest frumos' ? Nu e limpede că încadrarea unei acțiuni în categoria 'faptă bună' sau 'gest frumos' ar trebui să vină, neapărat, de la beneficiar ? Căci, în cazul în care conștientizezi faptul că ai comis o 'faptă bună' sau un 'gest frumos', e limpede că e vorba de o acțiune deliberat egoistă (psihologii știu de mulți-mulți ani că altruismul ar putea fi o iluzie costisitoare - facem 'fapte bune' ca să ne simțim bine, uite-așa!)...
E ok să definim ca 'faptă bună' sau 'gest frumos' o operațiune pe care 'beneficiarul' nu o resimte ca benefică, dar #știitu că treaba cu pricina e spre binele ei/lui, o să-și dea el/ea seama mai tîrziu și o să-ți mulțumească - în cel mai rău caz, lăsîndu-ți o moștenire fabuloasă ? :>
Apoi: are vreun loc, aici, o abordare cinică ? Adică se califică drept 'faptă bună' sau 'gest frumos' abținerea deliberată de la o 'faptă rea' sau 'gest urît' (exemplu recent: "am în mașină un baton mare de marțipan expirat de doi ani, pe care sînt pregătit, în orice moment, să-l ofer unuia din nesuferiții spălători de parbrize care mă hărțuiesc la intersecții sau unui afurisit de 'parcagiu' din centrul Bucureștiului care pretinde să fie recompensat pentru că-mi permite accesul la un loc de parcare gratuit și nu-mi zgîrie, ulterior, mașina cu cheia - DAR îl am în mașină de doi ani și încă nu l-am oferit nimănui!") ?

Tare-i greu ! Habar n-am dacă am făcut vreo 'faptă bună' sau un 'gest frumos' recent (dap, trebuie definit și 'recent'! - mai ales dat fiind că ultima perioadă, cam ultimul an de fapt, a fost unul în care am fost constant beneficiar) :> Știe cineva să-mi dea vreun exemplu ?! În privat, normal...
Alternativ: poate vă interesează să participați voi înșivă la această campanie - da' repede, că expiră lunea viitoare... Poți face fapte bune oricînd - dar fereastra de oportunitate de a vorbi despre ele, cu ceva impact, poate fi îngustă tare :)

hamac, wifi, dulceață de vișine - la biblioteca metropolitană bucurești



Monday, July 21, 2014

we-don't-care monday


And Sarah Stone :) 


Sunday, July 20, 2014

piața centrală din piatra neamț a ars complet noaptea trecută :(


De bine ce pomenisem de ea acum două zile (într-un text participînd la o campanie http://legumeproaspeteacasa.com), căreia i s-a adăugat o discuție extinsă despre ritualul mersului la piață (vineri seara, în București), piața centrală din Piatra Neamț, aflată la 3-400 de metri de blocul meu, a ars complet noaptea trecută :( Mai exact, hala pieței - însă incendiul a afectat (și dezafectat) tot arealul. Ce timing...:(



Fără victime (deocamdată?)... 

Saturday, July 19, 2014

not-shirt saturday




Emma Stone, ladies & gentlemen. Plus potul, atunci cînd e limpede că discuția despre eșarfe s-a încheiat... 


Friday, July 18, 2014

shine friday




legumeproaspeteacasă - înbucurești :)


Nu ajung des la Piatra Neamț - doar de două-trei ori pe an. Dar de fiecare dată cînd ajung, mă întorc, în București, cu portbagajul (mic, dar) plin de chestii. Brînze. Legume. Fructe din pădurile care înconjoară Piatra Neamțul. Mai netratate. Mai ieftine. 

În restul timpului, mai încerc s-o iau, din cînd în cînd, spre Cîmpulung sau spre Alexandria - și merg pînă ce simt în nări miros de roșii sau de brad. Sigur că, din mașină, mirosul de roșii înseamnă, de regulă, că mi s-a defectat ceva la frîne - iar cel de brad, că iar am făcut o manevră greșită și am o creangă de, firește, brad pe bancheta din spate. Dar, cîteodată, e un semnal că am ajuns unde trebuie: cobor și cumpăr chestii de pe marginea șoselei sau din piața unui oraș mic. 

Acuma, de o bucată de vreme, mi s-a promis că, dacă sînt cuminte și nu mai ajung acasă cu fragmente de copaci ițindu-se din portbagaj, pot primi acasă, în centrul Bucureștiului, fructe și legume proaspete și netratate, ba chiar și niște brînze. Cu vorbele producătorilor de la http://legumeproaspeteacasa.com
În ceea ce privește modul de îngrijire a acestor legume și fructe, noi am eliminat din start ideea de a forța creșterea sau dezvoltarea lor. Noi folosim exclusiv îngrășământul natural și o dată cu informarea noastră mai temeinică ne-am ajutat de metode "naturiste", biologice pentru a îndepărta unele probleme apărute în timpul creșterii plantelor. Cea mai importantă lecție învățată în timp este aceea că plantele se ajută reciproc prin alăturarea inteligentă a acestora (de ex: roșii cu busuioc) sau prin rotirea frecventă a culturilor. Apoi, ne folosim de "leacuri" făcute de noi în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușa de lemn reciclată de la centrala proprie.  Noi suntem convinși că ceea ce ne recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse de noi. Majoritatea clienților noștri sunt clienți fideli care ne-au dat o șansă, au gustat produsele noastre și de atunci, ne asteaptă în fiecare vineri să le aducem legumele comandate de ei acasă, livrarea fiind gratuită. La solicitările clienților noștri am completat lista noastră și cu produse ale unor fermieri care ne împărtăsesc respectul pentru produse proaspete și naturale și avem pregătite și alte surprize pentru cei care își doresc ca familiile lor să aibă o alimentație sănătoasă bazată pe produse naturale.   

Știam de ei, dar le pierdusem urma - bine că i-am regăsit, pe această cale. Aveți lista produselor disponibile aici. Prețuri ok. Transport gratuit. Sigur, n-au și palinca aia - dar n-au nici luna pe cer pe listă, ce să-i faci...

Thursday, July 17, 2014

public speaking - nu public mumbling


Confruntarea ministrei Petrescu cu președintele Băsescu a generat ceva agitație pe Facebook și în blogosferă, care mai de care. Ana-Maria Caia a inventariat un set distinct de reacții uite-aici, pe blogul ei, grupate sub genericul Ce mare chestie e harvardu’ ăla, bă! 
Dacă rezonați cu argumentația ei, probabil că una din întrebările care vă circulă prin minte acum este și: i-ar fi prins bine Ioanei Petrescu și un curs solid de public speaking ? Bine, nu e ca și cum, atunci cînd te confrunți cu Traian Băsescu, nu ți-ar trebui și cîteva 'școli ale vieții' (de pildă, una ca pirat din Caraibe, una ca inchizitor spaniol, una ca traficant columbian de droguri, din astea). În ciuda bîrfelilor, reîncarnarea e, cîteodată, utilă...



Eu m-am descurcat întotdeauna groaznic față cu mai multă lume și cu reacțiunea ei. Deși am absolvit Filologie (acum Litere), orice speranță că aș putea fi vreodată profesor s-a volatilizat în anul trei de facultate, atunci cînd m-am trezit în fața unei clase de a douășpea de la actualul colegiu Sf.Sava (București) pentru a vorbi despre Nichita Stănescu - ca probă practică în cadrul practicii pedagogice. Mi-au făcut-o și ei, ce-i drept ! Pentru că în spatele clasei trebuia să stea coordonatorul meu de practică, elevii 'răi' au fost redistribuiți în primele bănci: toți fiind niște toate - niște cadîne halucinante, la care doar o clipită dacă priveai, numai 'Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?' mai aveai în cap... În consecință, am vorbit 50 de minute privind fix la un punct aflat pe podea la un metru în fața mea. Cred că am luat nota 7 la practica aia, că i s-a făcut milă coordonatorului de mine...
'Trauma Sf.Sava' m-a tot urmărit pînă recent :) Doar de cîțiva ani încoace mi-am făcut curaj să vorbesc la mai multă lume odată. Dar tare-i greu...

E de făcut, deci, musai, un curs de public speaking. Unul solid - ca să produci, după absolvire, demonstrații spectaculoase de public speaking, nu de public mumbling, zice Amalia Sterescu. Oricine (chiar și eu!) poate fi antrenat 
* să vorbească, în public, degajat şi sigur pe sine, 
* să se prezinte cu un mesaj puternic, pe care 
* să-l transmită într-o manieră credibilă, cu farmec şi prezenţă de spirit.
Ar fi multe-multe motive demne de a-ți susține decizia de a urma un curs de public speaking, dar toate se învîrtesc în jurul celor de mai sus. 

Pentru că mesajul tău merită o soartă mai bună. Cea mai bună :)


Wednesday, July 16, 2014

gimme wednesday