de ce


Am tot amînat să demarez acest blog și să mă țin sistematic de el - 'ca principiu', încă din 1997, cînd am construit şi administrat, împreună cu Corneliu Bjola, primul site pe .ro (în mod evident, cu aportul său decisiv pe partea tehnică) - și, în această formă, pe blogspot.com, din 2007. De fapt, în 2007, apoi din nou în 2011, am mai postat, ocazional, cîteva chestii pe-aici - dar complet disparate și discontinue și, cu siguranță, ușor puerile. Le-am eliminat și am luat-o de la zero în vara 2013...

De data asta, fac un efort mai consistent, și anume de nevoie :) Concret, încerc să aplic pe propria-mi piele sfatul pe care îl tot dădeam, constant, cu 10-12 ani în urmă, unor studenți la jurnalism care se plîngeau că fac facultatea de jurnalism degeaba, că tot nu-și găsesc slujbe în presă. Iar eu le ziceam: faceți-vă un portofoliu online, și arătați-l angajatorilor ! Sigur, pe vremea aceea, blogging-ul era inexistent - dar tot îți puteai asambla un site propriu (pe geocities.com, de pildă), dacă voiai neapărat să-ți faci un portofoliu de texte pe care să-l vadă orișicine intra, pe-atunci, pe net. Sfatul cu pricina era ca orice sfat (oarecum) nesolicitat - și anume inutil. În mod ciudat, nu atît prezența online îi descuraja pe studenții respectivi, prin 1999-2000, cît faptul că ar fi scris ceva care să nu fie 'la comandă' şi, deci, fără să fie plătiți :) Atunci cînd auzeam un asemenea argument, mi se îngroşau, firesc, nişte vene la tîmplă și deveneam ușor didactic, zicîndu-le vreo două despre faptul că e posibil ca publicul să fie cel puțin la fel de important ca șeful de gazetă care te plătește - și alte din astea...

În anul de grație 2013, se pare că m-am găsit și eu cam în situația lor: toate, absolut toate chestiile interesante și cool pe care le-am scris vreodată (și au fost cîteva, atît înainte de, cît și după 21 decembrie 1989) fie s-au pierdut 'în aer' (chiar dacă unele dintre materialele în această situaţie s-au disipat via stratosfera Radio Free Europe / Radio Liberty), fie n-au prins, pur și simplu, 'epoca digitală'. Apoi: în 'epoca digitală' am tot proiectat site-uri sau am redactat proiecte care să le facă să meargă, drept care am fost, aparent, prea ocupat să mai și scriu (și/sau să semnez) pentru ele - şi am pierdut startul de blogger, deşi eram 
plasat binişor*. Drept care, înapoi la scris. Inclusiv, ocazional, liber de euro-jargon :)

În consecință:
La momentul demarării acestui blog (ca şi la momentele în care l-am recuperat) mi-a fost destul de neclar ce anume, exact, o să se întîmple aici - dar faptul că denumirea blogului este brînzoaice cu gem** ajută mult :)
De principiu, acest blog vă ține la curent cu chestii care-mi trec prin cap în legătură cu aventuri ale băștinașilor digitali în lumea reală și ale imigranților digitali în ciberspațiu, aventurile oricui în spațiul artelor participative, chestii utile din zona proiectelor, a managementului, implementării și evaluării acestora (în special cele cu susţinerea Comisiei Europene), plus random comments cu privire la locurile, reale sau imaginare, prin care se întîmplă să ajung. 
Dar: o să fac update la această notă ori de cîte ori o să mă lămuresc mai mult şi mai bine cu privire la ce se întîmplă, de fapt, aici. Și, firește, chiar ori de cîte ori vreunul dintre cititorii acestui blog are o idee mai bună [cu privire la ceea ce ar trebui să se găseacă aici] decît am reușit eu să am la momentul în care am conceput acest text... 


* De pildă, în 2004-2005, am dus singur-singurel un website pînă la PR6 - în luni de zile. Dar semnătura mea era mai rară, chiar și acolo...


** titlul blogului reproduce titlul unei rubrici pe care am ținut-o în 1991-1993 în Tinerama - și merita recuperat, cred eu... :)