Showing posts with label #lucianbranea. Show all posts
Showing posts with label #lucianbranea. Show all posts

Sunday, May 21, 2017

cu e din i

Întotdeauna m-am plîns (sau lăudat, după caz) că n-am avut nici măcar bunici 'la țară' - deci, nu tu vacanțe de vară printre animale domestice altele-decît-găini și, implicit, nici-o nostagie după țîrîitul greierilor/cosașilor sau după mirosul de capră. 
Dar bunicul meu din partea tatălui nu cred că se născuse la oraș. 
Pe urmele lui, tot săptămîna asta, am reușit să ajung, pentru prima oară, la Războieni, Neamț. 

N-am găsit nici-un Branea pe vreo uliță sau în cimitirul mînăstirii Războieni (1496). Or fi fost prea săraci - sau poate nu stăteau atât de 'în centru' ca urmașii lor, cine știe... Singurii Branea (de fapt, Brania) au fost de găsit pe niște plăci de marmură, în curtea școlii din centrul comunei. 


Tuesday, January 5, 2016

tripping advisor

Uite-atît de departe de realitate au fost wishlist-urile din ultimii doi ani: 2015 a fost primul an de după 1989 în care nu am ieșit din țară. 

În cursul anului, mi-a plecat tot felul de lume, la întîlniri în proiecte intermediate de mine - în Italia, Slovacia, Croația, Franța (chiar în săptămîna cu 13 noiembrie!) sau Turcia. Dar eu am tot amînat o ieșire, în ideea că, dacă intru în criză de timp, mă pot urca și pe 31 decembrie în mașină ca să ies pînă în Moldova sau Ucraina (țară 'nouă'! n-am mai fost în Ucraina), să beau o cafea în primul sat de după graniță, apoi să mă întorc, liniștit că mi-am bifat o ieșire din țară și în anul ăsta. 
Pînă la urmă, exact în poziția asta am și ajuns: pe 31 decembrie aveam o propunere de expediție la Chișinău :) Pînă la urmă, am renunțat, avînd ca principal motiv simbolic faptul că nu trebuie să uit vreodată anul 2015 (inclusiv din motivul mai sus-menționat), să mă învăț minte (?)...

Nu c-aș avea ceva cu călătoriile virtuale (și/sau, mă rog, livrești). Dar pînă și Kant, despre care am tot auzit, ani în șir, că nu s-a îndepărtat niciodată de Königsberg - cică a umblat un pic chiar și el.

Facem așa: una din plănuirile editoriale ale Epsilon Press, împreună cu geografii de care eram înconjurat la momentul respectiv (să zicem 2008-2012), consta în elaborarea unor ghiduri turistice foarte practice, doar pentru niște orașe (nu țări) - după modelul Rough Guides, dar în care textul central să aparțină cîte unui (sau unor) expați temporari sau permanenți - români care au experimentat orașul respectiv ca pe un 'acasă' pentru o perioadă oarecare. Eu urma să mă ocup de Praga și de Bruxelles, identificasem posibili autori pentru Budapesta, Zagreb, Ljubljana, Barcelona, și urma, evident, să găsesc mai multe persoane pentru același oraș în cazul unor locații cum ar fi Berlin, Roma, Paris sau Londra. Firește, plecînd de la un draft inițial, fiecare ghid se putea dezvolta printr-o operațiune de crowd-writing, căci eram conștient în ce an/i ne aflam... 

Proiectul nici măcar nu s-a ridicat de la sol. Epsilon Press însăși a ajuns într-o situație și confuză și difuză. Am rămas cu o listă de orașe în aplicația mea AccuWeather de pe telefon, niște orașe în care vreau să știu, la orice oră și cu mimim efort, cum e vremea :> O să scriu de ele...    


  

Thursday, December 31, 2015

wishlist & new year resolutions 2016


Nu că n-am avut mînă bună la wishlists sau new year resolutions din 2013 încoace - pur și simplu listele mele din ultimii doi ani n-au avut nici-o legătură cu realitatea... 

'Să aplic cît mai mult, aproape tot, din ceea ce am învățat în anul care s-a scurs', 'să aplic o fracțiune semnificativă din ceea ce N-am învățat în anul care tocmai se termină', 'să iasă nu doar 'cartea aia', ci chiar cărțile alea', 'să ajung în Tallinn și, poate, în Albania (deci să revin și în Muntenegru)' și, culmea tupeului, 'să ajung în Ceuta' - pfuaaai, ce delir...

Pentru 2016, deci, 'lista' e mult mai scurtă - și fundamental diferită.
Pentru 2016 îmi doresc doar ca 2016 să existe ! 

Hai, 2015, cară-te odată, că m-ai enervat îngrozitor...


Wednesday, December 30, 2015

și încă o tură de blog fără ler

Etapa prelungită fără ler pentru Brînzoaice cu gem a continuat și lunile trecute: în cea mai recentă ediție a Campionatului Național de Blogging, marca Blogal Initiative, m-am clasat pe un loc de nepomenit - inclusiv din cauza pauzei de după 13 noiembrie am ratat chiar și Top 20... Am fost 1029 de 'concurenți'.

De asemenea, am ratat, după patru victorii consecutive, 'campionatul' de București (m-am clasat pe locul 8, au participat 189 de bloggeri). N-aveam cum să ratez, însă, primul loc în cel de Iași (a cincea oară ne-consecutiv; am fost doar 31).

Încă mă pregătesc de etapa a treia din viața acestui blog, deci absolut nici-o prognoză...  

Saturday, August 29, 2015

am găsit certificatul de naștere al brînzoaicelor cu gem

Încetul cu încetul s-au scurs (azi!) doi ani de cînd, pe acest blog, apare 'cîte ceva' în fiecare zi. N-a putut fi ceva scris, sau măcar o fotografie originală, în fiecare zi (mai ales avînd în vedere modul în care a arătat ultimul an) - dar tot a existat cîte o postare pe zi.

Ziceam că denumirea blogului, Brînzoaice cu gem, a fost titlul unei rubrici pe care am avut-o în Tinerama, prin 1992-3 - dar nu mai țineam minte de unde mi-a venit. Însă tocmai am găsit...



E titlul unei note referitoare la Festivalul de Jazz de la Costinești - apărută în Viața Studențească din 30 august 1989.
Hai că s-a potrivit, involuntar :) La mulți ani cu brînzoaice cu gem, îmi urez singur...

   

Saturday, August 8, 2015

debut de fotograf expozant :)



debut de fotograf expozant - la Alambic de Arte 5 :) dupa mai putin de 6 ore de expozitie, poza in care apare Ade se furase deja... asta succes, zic :>

Saturday, August 1, 2015

blog fără ler

Să nu ziceți că nu v-am prevenit: după trei runde de Campionat Național de Blogging, marca Blogal Initiative, cîștigate consecutiv (adică un an de zile), m-am predat. Tura asta am terminat doar pe locul patru. Am fost 1045 de concurenți.

Firește, însă, am cîștigat liniștit 'campionatele' de București (a patra oară consecutiv; de data asta au participat 184 de bloggeri) și Iași (a patra oară ne-consecutiv; acum am fost 26). Fun, huh...?

Ne pregătim de etapa a treia, deci...  

Thursday, July 9, 2015

povestind bucureștiul




Planul inițial al întregului proiect Povestind Bucureștiul, derulat de Asociația Epsilon III în 2008-2009, era
· să lanseze un apel public solicitînd povestiri (în format text, foto și video) focalizate asupra unor experiențe specifice Bucureștiului; apoi
· să evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu care
· să lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptînd povestirile astfel încît acestea să genereze
· un spectacol de teatru labirint
· și o expoziție (inclusă în itinerariul de teatru labirint, cel mai probabil în finalul acesteia),
· precum și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri. 

Cu toate acestea, solicitarea noastră de povestiri a avut un succes excesiv (în special după ce am pierdut controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat, printre multe altele, și la MTV România), ceea ce a impus modificarea planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere (cu o agendă foarte strînsă) pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu-cadru pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (adică nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori - dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție.


Spectacolul, deci:
Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity când, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întîlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întîmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hîrtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare țigancă); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.

Am rezumat mai sus un scenariu orientativ de șapte pagini pe baza căruia am lucrat, care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica un dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol 'tipic' de teatru labirint (nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, printre altele), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și trecutul Bucureștiului și cele ale unora din locuitorii săi.  


* Acest brief este inclus, ca studiu de caz, în It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees (BIVEDA: Sofia, 2012)


Cît despre cărticica Povestind Bucureștiul 
(Epsilon Press: București, 2009) - încă mai am exemplare tipărite, așa să știți :)

Thursday, April 16, 2015

zău că am muncit :)


Foarte discret, s-a încheiat o nouă ediție (cea mai scurtă!) a campionatelor de blogging marca Blogal Initiative. De data asta a ieșit cam așa:

Am cîștigat locul 1 în ediția a șaptea a Campionatului Național de Blogging.
Se întîmplă chestia asta pentru a treia oară consecutiv, ce să vă zic... De data asta, am transpirat puțin pe final (la sfîrșitul lui martie lucrurile nu arătau prea bine), dar am reușit să revin pe primul loc încă dinainte de sărbători. Nu am cîștigat nici-o campanie - dar am primit, după sărbători, o surpriză de la Vegeta, așaaa, pentru spirit olimpic...   

Tot locul 1 în Campionatul de Blogging București și tot a treia oară consecutiv. Aici am cîștigat două sau trei campanii. Respectiv invitații, pe care le-am redirecționat. 

Hm, și locul 1 în Campionatul de Blogging Iași - a treia oară ne-consecutiv. Fără istorie, fără campanii...


Așa să știți !

Friday, January 9, 2015

din nou despre design de proiect erasmus+

A venit și iarna, a apărut și Apelul național la propuneri de proiecte Erasmus+ pentru 2015, ba chiar și Ghidul Programului Erasmus+ în limba română. Drept care ne-am putea re-apuca de cursuri de design de proiect - și încă în fuga mare, pentru că primul termen limită e chiar în 4 februarie ! 

Pentru început, în Iași - pe 23-24 ianuarie, doar cu profesori. Ferm, căci am deja cîteva re-confirmări - deci sînt așteptați cu drag și altele/alții. 
Apoi, Piatra Neamț - pe 12-13 februarie, tot (preferabil) cu profesori.  

În aceeași formulă, căci a funcționat: 8 ore 'de week-end' (trei ore vineri seara și cinci ore sîmbătă), urmate de asistență individualizată online. Fără acreditare, dar cu o diplomă de participare și cu multe cunoștințe practice. Și cu bani rezonabili: 150 RON - firește cu factură/chitanță. 
O astfel de sesiune presupune:
* o scurtă prezentare și o discuție cu privire la oportunitățile de finanțare în Erasmus+, inclusiv a posibilităților de combinare a diverselor tipuri de proiecte;
* o trecere în revistă a elementelor de bază ale unui proiect, cu explicitarea interconectării lor, inclusiv și în primul rînd din perspectiva unui (fost) evaluator;  
* o discuție detaliată a formularelor KA1/KA2 în paralel cu grilele de evaluare respective.

Ceea ce vă propun și din 24 ianuarie încolo - de data asta, nu atît de aproape de București ci, mai degrabă, în Focșani, Bacău, Piatra Neamț - de unde aștept propuneri. 

Lucian Branea evaluator erasmus+

În paralel, rămîne valabilă oferta legată de screening a unor candidaturi depuse [în 2014] și necîștigătoare - re-evaluare și sugestii particularizate și detaliate de îmbunătățire, independent de participarea la vreun curs. Mă rog, cu alți bani, într-un cuantum discutabil de la caz la caz.  

Subsemnatul vine cu o experiență de:
management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Grundtvig, Minerva (în LLP și Socrates II) și programul Tineret în Acțiune.
Am făcut, anul trecut, un calcul, și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste două milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai din 2007 încoace (LLP, Tineret în Acțiune, niște primării). Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar milioanele astea NU sînt adunate din nu-știu-ce POS-DRU-uri făcute doar ca să încaseze niște bani, ci sînt asamblate din multe proiecte mici și mijlocii pe bune, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă...

Aștept, cum ziceam, propuneri [de organizare curs] preponderent din zona geografică pe care am indicat-o mai sus. 

Și, pînă ne vedem cumva, undeva, sînteți invitați să
* vă abonați la grupul de identificare de parteneri Erasmus+ partner search de pe Facebook (la acest moment, peste 16000 de potențiali parteneri nu numai din Europa); și să
recitiți cele trei post-uri ale mele referitoare la ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect - distribuite, pentru întîiași dată, la sfîrșitul lui august 2013:
'episodul' 1 (din 3) - aici
'episodul' 2 (din 3) - aici

'episodul' 3 (din 3) - aici.

Wednesday, December 31, 2014

wishlist & new year resolutions 2015


Nu știu dacă sesizați ironia cosmică a situației, dar lista de mai jos o reproduce aproape literal pe cea de acum fix un an de zile. 2014 n-a fost deloc un an bun pentru nimic, darămite pentru wishlists sau new year resolutions - dar sînt încăpățînat, drept care o să plusez pe ici pe colo...

* să aplic cît mai mult, aproape tot, din ceea ce am învățat în 2014 (groaznic an!)

* să aplic o fracțiune semnificativă din ceea ce N-am învățat în 2014 (ci mai devreme)

* să iasă nu doar 'cartea aia', ci chiar cărțile alea !

* să ajung în Tallinn (din cauză de Discworld); dar și în Albania (o altă țară 'nouă') - ceea ce ar putea să-mi permită să mă întorc și în Muntenegru (după 22 de ani)

* să ajung în Ceuta (cu asta forțez un pic lucrurile, dar o explicație există, desigur!)

Tuesday, December 23, 2014

'de data asta doar am muncit...' revine :>


De data asta s-a încheiat pe bune încă o ediție a campionatelor de blogging marca Blogal Initiative. Și pentru că, habar n-avînd de prelungirea (întîrziată) a perioadei competiționale pînă pe 21 decembrie, apucasem să scriu aici ce și cum, revin prescurtat doar cu updates

Din nou (adică pentru a doua oară consecutiv), locul 1 în Campionatul Național de Blogging (1084 de participanți) - ediția a șasea, cea mai 'lungă' de pînă acum (1 august - 21 decembrie 2014).
Noroc de bascularea duratei campionatului, căci am cîștigat cîte ceva deabia 'în prelungirile' din decembrie ! De pildă:
Ce legătură există între bere și sărbători? (kit susținători Tuborg Christmas Brew)
Susține-l și tu pe Tiberiu Albu la Vocea României (un CD)

Locul 1 în Campionatul de Blogging București (153 de participanți).
Campanii la care am concurat și în care am cîștigat cîte ceva:
Festivalul Național de Parenting (permise de acces la eveniment pentru mine și trei cititori - nu le-am recuperat în timp util)
Cu ce actor ai vrea cel mai mult să te întîlnești? [la ICE COMIC CON] (invitație - de asemenea, confirmată prea din scurt, deci n-am apucat să...)

Locul 1 în Campionatul de Blogging Iași (30 de participanți).


ZeList: nici nu-i mai dau vreo atenție, că stau penibil...

Vești bune, însă, de la moz.com, în care Brînzoaice cu gem are, zilele astea, o page authority de 46 (față de 43 la începutul lui decembrie, dar 45 în vară). 

Monday, December 22, 2014

cronologie personală foarte sumară - 22 decembrie 1989


Pe 22 decembrie 1989, cînd am ieșit, nedormit, 'din schimb' la 6 dimineața, n-am luat-o, ca de obicei, spre casă, traversînd Piața Palatului, ci am mers pe bulevard, ca să văd cum arată Piața Universității. Strada era pustie - dar, în 1989, nu e ca și cum, la aproape 7 dimineața, ar fi existat, oriunde în trafic, măcar un procent din numărul de acum al autovehiculelor. La fel și trotuarele - cei care locuiesc în centrul centrului Bucureștiului nu prea pleacă la muncă la o astfel de oră...
Însă, în intersecția de la Scala, era plasat un cordon firav de soldați, înțepeniți de frig, de-a latul bulevardului. Cînd am trecut prin dreptul lor, unul din ei mi-a cerut o țigară. I-am oferit-o. Doi pași mai încolo, m-a și certat un trecător: "Ce faci, dom'le, îi dai o țigară criminalului, ăștia au tras în oameni...?" I-am răspuns obosit: "Uită-te la ei, sînt morți de frică... sînt soldați în termen, n-au tras ei, ăștia nici nu primesc arme..."
Zona Dalles, Batiștei, Piața Universității propriu-zisă sclipeau, nu alta. Nu e ca și cum m-aș fi așteptat să găsesc încă pete de sînge pe undeva, dar băieții ăia pe care îi văzusem trecînd pe Magheru la 3 dimineața lustruiseră, pur și simplu, zona, iar apa de pe pavaj deabia începea să se usuce. 
M-am oprit în dreptul Intercontinentalului, am privit locul în care părea că nu se întîmplase nimic cu mai puțin de cîteva ore înainte, am închis ochii și am reauzit, în gînd: prima salvă de mitralieră din ziua anterioară, voci strigînd 'libertate!', apoi focurile repetată de mitralieră din cursul nopții. După care am plecat spre încăperea mea de lîngă Cișmigiu și m-am culcat.

M-a trezit o bătaie în geam (camera mea, 'vagonul 13', era la demisol, cu fereastra în stradă). Era Iulian: 'hai, ce faci acolo? hai afară, c-a fugit Ceaușescu!'. Era cu puțin trecut de ora 12...
Mda, n-am apucat să fiu 'revoluționar' veritabil. În ciuda aventurilor din următoarele zile (pînă în 27 decembrie, cînd am luat-o spre Piatra Neamț), cu armă sau fără armă la Casa de Cultură a Studenților, Universitatea București sau alte instituții mai puțin spectaculoase, prima mea reacție a fost 'what's next?'. Împreună cu Iulian, am cumpărat două sticle de șampanie și am luat-o spre redacția Vieții Studențești :) 
În redacție era mai toată lumea, unii mai îngrijorați decît alții - oarecum firesc, dat fiind că majoritatea erau activiști. Ca să pună capac atmosferei, cît eram acolo a trecut prin redacție chiar Ani Matei, la acel moment președintele UASCR; să nu-i fie de deochi, Ani Matei era înalt, nu era deloc un pirpiriu, dar parcurgerea holului din redacție, pînă la biroul redactorului șef, nu i-a părut o expediție ferită de pericole. Nu, nu s-a întîmplat nimic acolo, singurul redactor care voia să arunce activiști pe geam nu ajunsese încă.

Așa că am ras șampania și, dat fiind că sumarul numărului din săptămîna următoare tocmai se modificase radical, am făcut alte planuri. Am plecat cu cîțiva spre tipografia Informația din Brezoianu, unde se tipăreau și revistele 'trustului' și revista Centrului Universitar București - pentru că tocmai se finaliza tranziția cotidianului Informația Bucureștiului către Libertatea - ziar al Frontului Renașterii Naționale. Am dat o mînă de ajutor în tipografie și, cam după ora 17, am luat, cu Iulian, cîte un braț de ziare și am plecat să distribuim pe stradă și în Piața Palatului 'primul ziar liber al Revoluției Române' (deși am suspectat întotdeauna că oamenii ăia din Casa Scînteii se mișcaseră mai repede, am contat pe faptul că noi, ăștia cu Libertatea, fiind 'în centru', am fost avantajați în cursa pentru 'primul ziar').
În Piața Palatului, lucrurile tocmai se complicau, deci am glisat cu ziarele rămase către sediul Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei, unde se pregătea încoronarea lui Mircea Dinescu. Și am rămas acolo pînă după 9 seara - cînd, de data asta nu cred că ați ghicit, m-am dus la slujba mea de paznic de noapte, s-o trimit acasă pe mama cu doi copii. 

Dar a fost ultima mea noapte de paznic...



    

Sunday, December 21, 2014

cronologie personală foarte sumară - 21 decembrie 1989


Am zis că, în penultima săptămînă din decembrie 1989, toate întîlnirile 'de grup' se volatilizaseră - părea un reflex rezonabil ca fiecare să discute strict doar cu prietenii cei mai apropiați, ca să minimizeze riscul de turnătorie. Dar joi 21 septembrie se profila prima adunare oarecum impusă: întîlnirea cu colaboratorii din redacția Vieții Studențești (care avea loc la o zi după ședința de sumar din ziua de miercuri, ziua apariției revistei).  

Viața Studențească era, de fapt, un fel de trust de presă al UASCR, Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România. Săptămînalul propriu-zis era dublat de lunarul cultural Amfiteatru și de Preuniversitaria, o revistă pentru viitori studenți care apărea de șase ori pe an. Normal, în grădina UASCR, majoritatea zdrobitoare a redactorilor erau activiști sau foști activiști de circumstanță (i-am băgat în această din urmă categorie pe unii care bătuseră palma cu partidul cît să se poată strecura în presă) și o minoritate de scriitori care avea grijă de Amfiteatru.  
Am ajuns, probabil, după 11.30 și m-am parcat, ca de obicei, în biroul lui Radu G. Țeposu, locația de facto a echipei de la Amfiteatru. Aici, mai mult ca oriunde, nu se discuta de Timișoara nici măcar în șoaptă, drept care am mișunat pe holuri, conversînd doar cu fotograful Mihai, celălalt colaborator 'legitimat', ca și mine. Discuția aplicată cu privire la ce-ar putea fi de scris pentru săptămîna următoare s-a amînat, pentru că începuse mitingul din Piața Palatului și ne-am adunat să privim cu toții, pe hol, la televizorul din biroul redactorului șef.    
Ca în orice discurs de-al lui Ceaușescu, cuvintele nu aveau nici-un sens, zgomote albe care se scurgeau lent unul după altul de-a lungul holului ca o ceață ușoară pe care o împrăștii cu mîna. În acest caz, am fi putut spera că măcar un cuvînt scăpat pe jos ar fi putut sugera ce se va întîmpla mai departe, cum vor reacționa în continuare 'ăștia', ce va însemna această reacție în București... Dar nu: cuvintele continuau să se scurgă de-a lungul holului, să se scurgă afară, pe stradă, unde aveau să devină complet străvezii în contact cu lumina și să dispară cu totul.  


Apoi, mitingul din București s-a întrerupt în mod neașteptat - și, brusc, timpul însuși a început să se scurgă foarte lent.




Thursday, December 18, 2014

cronologie personală foarte sumară - 18-20 decembrie 1989


Nu știu ce-a fost în capul meu cînd m-am băgat în priză cu chestia asta, pentru că mi-a devenit repede foarte clar că habar n-am ce s-a întîmplat în următoarele trei zile din decembrie 1989. Mai exact, nu mai știu cînd anume, în spațiul celor trei zile, s-au întîmplat varii episoade.

N-am dormit cine știe ce duminică noaptea, ci doar acasă, după ce am ieșit 'din post', la 6 dimineața. Iar luni 18 decembrie, odată trezit pe la prînz, am pășit, plin de adrenalină, printr-o pîclă informă, pentru următoarele 72 de ore.
Primul reflex mi-a fost să găsesc oameni care știau ce se întîmplă, preponderent inși cu rubedenii în Timișoara, cu care se putea vorbi la telefon - în ipoteza în care lumea ar fi avut chef să vorbească la telefoane posibil ascultate. Cunoscuții mei de acolo nu prea aveau telefoane, în redacția Vieții Studențești era puțin probabil să fie de conversat cu cineva (revista era în tipografie, pentru că apărea miercurea), în tipografie (Informația Bucureștiului, la 200 de metri de casă) erau prea multe urechi - deci am luat-o direct spre editura Cartea Românească: la librărie sau, și mai sigur, în depozitul de carte, unde gazda era Florin Iaru.
Depozitul era, înainte de 1990, un loc de întîlnire extraordinar. Într-un spațiu foarte îngust, printre rafturi și pachete de cărți de negăsit prin librării, am întîlnit, de prin 1986 încolo, mai mulți scriitori și alți artiști decît în expedițiile sistematice la crîșma Uniunii Scriitorilor. Dar, în acele zile, locul nu era prea populat - am bănuit că tot din teama de urechi de stat și de partid. Pur și simplu, 'pregătirile de revoluție' se mutaseră în casele oamenilor, în locuri în care și prezența unor posibile microfoane și cea a unor potențiali turnători erau mai simplu de administrat.

În cazul meu/nostru, 'casa' însemna fie 'vagonul [meu] 13' de lîngă Cișmigiu, fie camere de cămin studențesc. În vagonul 13 era mai cald, dar în cămine era mai fun - deci pe-acolo mi-am petrecut pre-sfîrșitul lumii. Într-un cămin am ascultat Actualitatea românească din data de 18. Și tot prin cămine am sălășluit și marți și miercuri. Pentru că deabia joia era de mers în redacția Vieții Studențești în mod 'natural', fără să forțez participarea la o adunare și cu prieteni și persoane ok, potențiali 'revoluționari', dar și cu niscaiva politruci și securiști. Joi 21 decembrie.

Wednesday, December 17, 2014

cronologie personală foarte sumară - 17 decembrie 1989


Acum 25 de ani pe vremea asta (adică fix pe la ora asta, opt seara), eram deja în mansarda bucureșteană a lui Marian [Mierlă]*, butonînd un radio sovietic, cu antena legată cu sîrmă. 'Geografic' vorbind, am migrat dinspre departe spre aproape: prima transmisie pe care am prins-o a fost cea a Vocii Americii, apoi BBC, și deabia la urmă Radio Europa Liberă. Informațiile erau sumare și se auzea prost - cred că se auzea mai bine în încăperea de alături, unde locuia viitoarea jurnalistă Doina Doru-Chircă.      
Habar n-am despre ce-am vorbit și sigur n-am făcut planuri - am aflat deabia în 2004 de 'rețeaua Mierlă', n-am făcut parte din ea :) Cu siguranță din vina mea: eu, pe vremea aia, deși nu-mi țineam capul, cu ochi cu tot, doar în dulapul din cămăruța mea, făceam parte dintre cei care, vorba cuiva, credea că comunismul e nemuritor. Pur și simplu nu vedeam o ieșire... 

Cu puțin înainte de zece seara am plecat spre slujba mea de paznic de noapte. Am adormit greu, deabia spre dimineață, fără să fi găsit vreun răspuns la oricare din întrebările ce, cum sau cu cine ?


* de regulă, atunci cînd voi pomeni, zilele astea, de alte persoane încă în viață, le-aș folosi numai prenumele - cu atît mai mult cu cît mulți dintre ei sînt sau au fost, într-un moment sau altul, persoane publice; dar Marian (care devenea, cinci zile mai tîrziu, membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale), dă periodic interviuri cu privire la modul în care 'și-a petrecut revoluția', deci n-am simțit nevoia să-i protejez identitatea :) 

Monday, December 1, 2014

de data asta doar am muncit - norocul n-a mai avut nici-un rol :)


S-a încheiat încă o ediție a campionatelor de blogging marca Blogal Initiative. Și, scriind din alte părți decît din București, sărbăutoresc Ziua Națională cam așa: 

Din nou (adică pentru a doua oară consecutiv), locul 1 în ediția a șasea a Campionatului Național de Blogging (1059 de participanți).
De data asta, m-am instalat pe primul loc încă de la început - nu m-am urnit de-acolo decît accidental (cîte-o zi sau două, prin august), și am și ajuns la final cu un avans confortabil față de al doilea clasat. Dar tot de data asta: de cîștigat, însă, n-am cîștigat nimica-nimicuța... 

Locul 1 în Campionatul de Blogging București (150 de participanți). Tot așa: pe primul loc încă din prima zi (1 august) și cu un avans consistent față de al doilea clasat. 
Campanii la care am concurat și în care am cîștigat cîte ceva:
Festivalul Național de Parenting (permise de acces la eveniment pentru mine și trei cititori - nu le-am recuperat în timp util)
Cu ce actor ai vrea cel mai mult să te întîlnești? [la ICE COMIC CON] (invitație - de asemenea, confirmată prea din scurt)

Locul 1 în Campionatul de Blogging Iași (28 de participanți). Aici m-am instalat, de asemenea, pe primul loc încă de la start (1 august) - dar, dat fiind că în acest 'campionat' nu a existat nici-o campanie în această perioadă, am terminat doar cu 31 de puncte în fața celui de-al doilea clasat (avans datorat strict faptului că am fost singurul care a scris în fiecare zi).



ZeList: chiar la începutul acestei noi perioade de patru luni, în prima săptămînă din august, am prins locul 466 (cel mai bun de pînă acum) - dar, de-atunci încoace, m-am dus tot de-a dura, nici nu mai zic pînă unde...

Vești proaste și de la moz.com, în care Brînzoaice cu gem are, zilele astea, o page authority de 43 (față de 45 în vară). Dacă au coborît principalii mei 'giranți' cîte două puncte, am coborît și eu...

*** În tura următoare, rămîn (firește!) în priza Blogal Initiative; de asemenea, în Campionatul de Blogging București și în cel de Iași !


Friday, October 10, 2014

100000


Azi voiam doar să vă mulțumesc pentru faptul că blogul Brînzoaice cu gem a fost vizualizat de peste 100000 de ori - un jalon depășit azi noapte :)