Thursday, December 4, 2014

ce se întîmplă aici



*** Se pare că m-am grăbit să mă laud, căci Campionatul Național de Blogging al lui Blogal Initiative, deși trebuia să se finalizeze pe 30 noiembrie, tocmai (adică am fost notificat deabia azi!!!) s-a prelungit pînă pe 22 decembrie... O să fac tot posibilul ca nici-una din sintagmele 'locul 1' din textul cu pricina să nu sufere vreun pocinog pînă pe 22. Între timp, textul de mai jos (deja scris încă de pe 1 decembrie) rămîne, și el, neamendat și nemodificat. Asta ar mai lipsi, să ne trezim toți perfecți, într-o bună dimineață...   

***

Am scris, în mare măsură, aici (în vara anului trecut) - dar reiau, reformulat și adnotat, de dragul campaniei cu numărul 300 a Blogal Initiative :) 

Am tot amînat să demarez acest blog și să mă țin sistematic de el - 'ca principiu', încă din 1997, cînd am construit şi administrat, împreună cu Corneliu Bjola, primul site pe .ro (în mod evident, cu aportul său decisiv pe partea tehnică) - și, în această formă, pe blogspot.com, din 2007. De fapt, în 2007, apoi din nou în 2011, am mai postat, ocazional, cîteva (foarte puține) chestii pe-aici - dar complet disparate și discontinue și, cu siguranță, ușor puerile. Le-am eliminat și am luat-o de la zero în vara 2013...

De data asta, am făcut un efort mai consistent, și anume de nevoie :) Concret, încerc să aplic pe propria-mi piele sfatul pe care îl tot dădeam, constant, cu 10-12 ani în urmă, unor studenți la jurnalism care se plîngeau că fac facultatea de jurnalism degeaba, că tot nu-și găsesc slujbe în presă. Iar eu le ziceam: faceți-vă un portofoliu online, și arătați-l angajatorilor ! Sigur, pe vremea aceea, blogging-ul era inexistent - dar tot îți puteai asambla un site propriu (pe geocities.com, de pildă), dacă voiai neapărat să-ți faci un portofoliu de texte pe care să-l vadă orișicine intra, pe-atunci, pe net. Sfatul cu pricina era ca orice sfat (oarecum) nesolicitat - și anume inutil. În mod ciudat (?), nu atît prezența online îi descuraja pe studenții respectivi, prin 1999-2000, cît faptul că ar fi scris ceva care să nu fie 'la comandă' şi, deci, fără să fie plătiți :) Atunci cînd auzeam un asemenea argument, mi se îngroşau, firesc, nişte vene la tîmplă și deveneam ușor didactic, zicîndu-le vreo două despre faptul că e posibil ca publicul să fie cel puțin la fel de important ca șeful de gazetă care te plătește - și alte din astea...

Anii au trecut ca norii lungi pe șesuri și iată că, în anul de grație 2013, m-am pomenit eu însumi cam în situația lor: toate, absolut toate chestiile interesante și cool pe care le-am scris vreodată (și au fost cîteva, atît înainte de, cît și după 21 decembrie 1989) fie s-au pierdut 'în aer' (chiar dacă unele dintre materialele în această situaţie s-au disipat via stratosfera Radio Europa Liberă), fie n-au prins, pur și simplu, 'epoca digitală'. Apoi: în 'epoca digitală' am tot proiectat site-uri sau am redactat proiecte care să le facă să meargă, drept care am fost, aparent, prea ocupat să mai și scriu (și/sau să semnez) pentru ele - şi am pierdut startul de blogger, deşi eram plasat
binişor (d
e pildă, în 2004-2005, am dus, singur-singurel, un website pînă la PR6 - practic, în doar cîteva luni de zile; dar semnătura mea explicită era mai rară, chiar și acolo). Drept care, mi-am zis că n-ar strica să dau o tură înapoi la scris. Inclusiv, ocazional, liber de euro-jargon - că asta mi-a zis, printre altele, Adina, atunci cînd mi-a luat un interviu, în 2009: cum că am asimilat binișor un ton și un limbaj de project manager și aș face bine să mă re-apuc să scriu chestii pentru oameni :)
Ceea ce și încerc să fac. După aproape un an jumate, încă nici nu s-a pus problema de produs ceva cu care să candidez la ceva ca Superscrieri, de pildă - dar sper ca exercițiul din perioada asta să mă trimită și în direcția asta cîndva curînd. Că de cîștigat bani nici nu poate fi vorba - numa' glorie...:>  

Mai scriam, în august 2013, că, l
a momentul demarării acestui blog (ca şi la momentele în care l-am recuperat), mi-a fost destul de neclar ce anume, exact, o să se întîmple aici - dar faptul că denumirea blogului este brînzoaice cu gem** ajută mult :) Fostul titlu al unei rubrici pe care am ținut-o în 1991-1993 în Tinerama merita recuperat, mi-am zis eu, inclusiv pentru că reflecta o ambiguitate care, iată, continuă să se conserve... :)
De principiu, acest blog vă ține la curent cu chestii care-mi trec prin cap în legătură cu aventuri ale băștinașilor digitali în lumea reală și ale imigranților digitali în ciberspațiu, aventurile oricui în spațiul artelor participative, chestii utile din zona proiectelor, a managementului, implementării și evaluării acestora (în special cele cu susţinerea Comisiei Europene), plus random comments cu privire la locurile, reale sau imaginare, prin care se întîmplă să ajung. Asta scriam atunci și tot asta e valabil pînă în ziua de azi - cred că mai totul din ceea ce a apărut pe-aici se încadrează, într-un fel sau altul, în categoriile de mai sus.  

Am încercat să respect o brumă de coerență tematică, fie și de ochii lumii, chiar atunci cînd am participat, din varii motive, la diverse campanii, abordat direct ori implicat via diverse platforme pentru bloggeri: preponderent și constant în cadrul operațiunii Blogal Initiative - dar și, ocazional, BlogAwards și, doar declarativ deocamdată, SuperBlog.



Moment în care n-o să rezist să nu laud încă o dată funcționalitatea minunată a platformei Blogal Initiative - de la arhitectura ei coerentă, articulată foarte eficient la balamalele prin care sînt susținute variile 'campionate' (cel 'național' și o serie de 'locale'), și pînă la comunicarea cu bloggerii beneficiari, ceea ce a generat o comunitate virtuală tare drăguță și prietenoasă. 
Și, separat, ca o caracteristică absolut notabilă, care o diferențiază de orice competitor: rareori am întîlnit un brief sec sau meschin sau stupid pentru vreuna din campaniile derulate prin această platformă. Am întîlnit, firește, mai multe campanii pentru produse sau servicii care n-aveau cum să mă intereseze - dar foarte-foarte rar campanii în care story-ul servit bloggerilor să fie de necitit (și, implicit, de nescris).
Desigur că am oftat că această comunitate virtuală nu capătă, măcar o dată pe an, o consistență 'reală', afk of some sort :) - dar poate citesc oamenii ceia textul ăsta și o s-o pună, în 2015, de un Festival Blogal Initiative sau, măcar, de o SuperBere Blogal Initiative, în care să ne mai vedem la față. 

Am lăsat la urmă 'oda' vizîndu-l pe Chinezu, zis Cristian China Birta, care a asamblat această comunitate [tare drăguță și prietenoasă] :) În definitiv, trebuie să știți că, în vara lui 2013, am dat de Blogal Initiative via Cristian (nu invers!) - care tocmai avea pe rol construirea unei 'comunități a comentatorilor' pe blogul lui. La toate comunitățile pe care le-am asamblat, de-a lungul anilor, în e-grupuri pe Yahoo și pe Facebook, am reacționat corespunzător la maniera de a construi comunități, dar asta numai în contextul în care aceasta venea de la un tip ok :) - un blogger și cu un stil articulat și cu viziune și cu un plan pe măsură. 

Eh, cam asta nu mi-a ieșit în anul ăsta jumate: nu m-am calificat pentru un loc în 'comunitatea comentatorilor pe blogul lui Chinezu'. Mai ușor și cu averea pe scări. Dar le-am cîștigat pe toate celelalte...:)