Thursday, December 18, 2014

cronologie personală foarte sumară - 18-20 decembrie 1989


Nu știu ce-a fost în capul meu cînd m-am băgat în priză cu chestia asta, pentru că mi-a devenit repede foarte clar că habar n-am ce s-a întîmplat în următoarele trei zile din decembrie 1989. Mai exact, nu mai știu cînd anume, în spațiul celor trei zile, s-au întîmplat varii episoade.

N-am dormit cine știe ce duminică noaptea, ci doar acasă, după ce am ieșit 'din post', la 6 dimineața. Iar luni 18 decembrie, odată trezit pe la prînz, am pășit, plin de adrenalină, printr-o pîclă informă, pentru următoarele 72 de ore.
Primul reflex mi-a fost să găsesc oameni care știau ce se întîmplă, preponderent inși cu rubedenii în Timișoara, cu care se putea vorbi la telefon - în ipoteza în care lumea ar fi avut chef să vorbească la telefoane posibil ascultate. Cunoscuții mei de acolo nu prea aveau telefoane, în redacția Vieții Studențești era puțin probabil să fie de conversat cu cineva (revista era în tipografie, pentru că apărea miercurea), în tipografie (Informația Bucureștiului, la 200 de metri de casă) erau prea multe urechi - deci am luat-o direct spre editura Cartea Românească: la librărie sau, și mai sigur, în depozitul de carte, unde gazda era Florin Iaru.
Depozitul era, înainte de 1990, un loc de întîlnire extraordinar. Într-un spațiu foarte îngust, printre rafturi și pachete de cărți de negăsit prin librării, am întîlnit, de prin 1986 încolo, mai mulți scriitori și alți artiști decît în expedițiile sistematice la crîșma Uniunii Scriitorilor. Dar, în acele zile, locul nu era prea populat - am bănuit că tot din teama de urechi de stat și de partid. Pur și simplu, 'pregătirile de revoluție' se mutaseră în casele oamenilor, în locuri în care și prezența unor posibile microfoane și cea a unor potențiali turnători erau mai simplu de administrat.

În cazul meu/nostru, 'casa' însemna fie 'vagonul [meu] 13' de lîngă Cișmigiu, fie camere de cămin studențesc. În vagonul 13 era mai cald, dar în cămine era mai fun - deci pe-acolo mi-am petrecut pre-sfîrșitul lumii. Într-un cămin am ascultat Actualitatea românească din data de 18. Și tot prin cămine am sălășluit și marți și miercuri. Pentru că deabia joia era de mers în redacția Vieții Studențești în mod 'natural', fără să forțez participarea la o adunare și cu prieteni și persoane ok, potențiali 'revoluționari', dar și cu niscaiva politruci și securiști. Joi 21 decembrie.