Pentru început, ca să preiau (și să dezamorsez) mingea din post-ul precedent: de ce are loc această distribuție pe 'teancuri de candidaturi' ?
În mod evident, procesul de evaluare trebuie să genereze o listă pe care se află candidaturile cîștigătoare, o serie de 'rezerve' (în cazul în care vreunul dintre cîștigători ratează semnarea contractului sau în cazul în care, ulterior, are loc vreo suplimentare a bugetului disponibil pentru programul sau sesiunea respectivă) și ne-cîștigătorii. Deoarece doar evaluatorii, și numai ei, decid poziția, pe listă, a unuia sau altuia, un evaluator *responsabil* se gîndește la configurația acestei ierarhii încă de la bun început: ea/el știe că, într-un anumit program / sub-program și într-o anumită sesiune de finanțare, fondurile disponibile permit finanțarea a unui număr de doar x-y proiecte. În consecință, evaluarea se derulează avînd în vedere un set de proiecții referitoare la această ierarhie.
Prin primăvara lui 2013 am fost evaluator pentru o instituție [românească] cu care nu prea am de-a face de obicei - nici în calitate de evaluator extern (mă mai încumetasem doar o singură dată, în 2010), nici în calitate de candidat cu proiecte. Procesul de evaluare a mai fost cum a fost, dar așa-zisa întîlnire de mediere între evaluatori a fost cel puțin stupefiantă, iar în perioada imediat următoare anunțării rezultatelor s-a stîrnit o ditamai agitația legată de aceste rezultate (cel puțin la cîteva secțiuni, inclusiv la cea pentru care fusesem și eu evaluator). Colac peste pupăză (?), instituția respectivă are nerecomandata procedură de a de-confidențializa numele evaluatorilor imediat după încheierea definitivă a procesului de evaluare (după contestații), în condițiile în care evaluatorii mai sînt legați, o bună bucată de vreme, de o clauză de confidențialitate din contract - astfel încît m-am trezit, și eu, sub tirul nemulțumiților, fără să pot explica, particularizat, cum s-a derulat procesul și fără să-mi pot detalia propriile (numeroase) nemulțumiri cu privire la acesta.
