Tuesday, October 8, 2013

cu degetul în priză


Sînt absolvent de Filologie / Litere - dar, așa cum ziceam și aici, am atins un Mac încă de la sfîrșitul anului 1990 și un PC încă din 1994 – deci părea inevitabil să mă întîlnesc cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I mare!) ceva mai devreme decît alții: în toamna-iarna lui 1995. Cu precizarea că, la momentul respectiv, nu eram în țară - trebăluiam prin Praga (Radio Europa Liberă, Universitatea Central Europeană) și Budapesta (Universitatea Central Europeană).
M-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - cel puțin pentru un ziarist obișnuit să-și culeagă și să-și verifice informațiile online. Deabia dupa vreo săptămînă, întrebînd în stînga și-n dreapta, am descoperit niște computere branșate la net (pe Unix!) la Palatul Pionierilor – cred că era o operațiune pusă la cale de Mihai Bătrîneanu (PC-NET). Acuma, ce să zic, nici în Praga sau Budapesta viteza nu era halucinantă - mă aflam în două rețele instituționale în care mișunau sute de persoane aflate exact în situația mea: o majoritate zdrobitoare de inși din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică confruntați cu a opta minune a lumii... Chiar dacă nu toti rămîneau noaptea, 'după program', în radio, ca să-și descarce (și să-și imprime) scenariul lui Pulp Fiction (de pildă!), tot era vorba de o viteză modică. Dar odată reîntors în București, viteza aceea modică devenise de neatins. Dramă majoră, ce să vă mai povestesc...

Nu s-ar putea spune, însă, că nu eram oarecum prevenit :) La un moment dat, în 1996, încă în Praga, jurnalistul de mine constatase că guvernul românesc tocmai își trăsese domeniul gov.ro. Surfez, oftez, surfez. Și, tot la un moment dat, constat ca gov.ro își ia tălpășița în offline în fiecare vineri, pe la 2-3 după-amiaza - și se reîntoarce luni dimineața :) N-aveți idee cîte inside jokes am dezvoltat acolo, la Praga (și NU numai în interiorul Romanian Service) pe tema net-ului românesc care pleacă de la 'serviciu' vinerea și zace beat mangă într-un șanț sau e sechestrat de soacră pînă lunea... 

Deabia în 1999, cînd am ajuns sa supervizez un proiect la un departament din Camera Deputatilor [din Bucuresti], mi s-a confirmat adevăratul motiv - pur și simplu, vinerea, la închiderea programului, cetățenii care lucrau acolo aveau instrucțiuni să scoată absolut totul din prize pînă luni (pe motiv de regulamente PSI). Nu mi-aș fi imaginat nici chiar în 1996 (și, în 1999, cu atît mai puțin) că se scoate din priză și serverul...

Mi s-a 'confirmat' pentru că, tot atunci, prin vara lui 1996, îmi trecuse prin față, la radio, o știre lugubră, dar la lectura căreia te pufnea rîsul instantaneu - pe care n-am păstrat-o și n-am mai putut-o recupera ulterior, nici măcar în formă tipărită. Se făcea că, la un spital din [auto-cenzurat - dar era o țară vest-europeană foarte onorabilă!], rata de mortalitate creștea brusc, peste week-end, fix în salonul de reanimare. Mister mare ! Ancheta declanșată a relevat. însă, după o vreme, că de vină era o femeie de serviciu care, în fiecare vineri noaptea, intra în încăpere și scotea un cablu din priză ca să facă loc aspiratorului pe care îl folosea, în salonul respectiv, timp de circa jumate de oră :> În 2013, poate vă pare o producție Times New Roman - dar a fost pe bune :)  



Primele două paragrafe din textul ăsta le-am 'exersat' comentînd pe blogul lui Victor Kapra (căruia îi mulțumesc și pe această cale!) - ceea mi-a adus o invitație, sîmbăta trecută după prînz, la un brunch cu el, o sumedenie rezonabilă de bloggeri și o echipă de la UPC - în cursul căreia ne-am jucat cu conexiunea pe care o oferă aceștia în cadrul ofertei Fiber Power de 200 de mega. O plăcere, zău, să intri pe YouTube sau să urmărești transmisia live a oricărei televiziuni la viteza asta. 
Și o soluție foarte bună pentru o idee mai veche, niciodată pusă funcțional în practică, de a angrena două transmisii live în două spectacole simultane [de teatru labirint] care să se desfășoare în București și, respectiv, Focșani sau Slatina sau Cluj, de pildă. S-a notat ! Cu atît mai mult cu cît m-am despărțit fără voie de UPC în luna martie și deabia aștept să mă mut (foarte curînd) și, deci, să-mi reiau cablarea (cu TV cu tot) de la ei. Și tot cu atît mai mult cu cît 'strămoșul' lor, Kappa, m-a salvat, în 1997, de la emigrare urgentă din motive de traume induse de viteza de net din România. Dar asta e o altă poveste...