Cu cîteva săptămîni în urmă, am promovat de zor noua platforma MOOC de la iversity. M-a atras faptul că era prima de acest tip inițiată într-o țară 'nevorbitoare de engleză' (Germania) și m-a ajutat enorm faptul că aveam două ținte: platforma propriu-zisă și un anume curs care se preta la un public-țintă foarte eterogen, Future of Storytelling. Miza era popularizarea (în primul rînd, în România) a conceptului MOOC (massive open online course), iar organizatorii erau pregătiți să acorde statutul de 'ambasador iversity' celor mai de succes 10 cursanți care îi aduc și pe alții la iversity (statut care venea și cu un mini iPad și alte alea).
Această operațiune de marketing a mai mobilizat niște lume prin online-ul românesc, drept care grupurile de pe Facebook s-au umplut de îndemnuri la înrolare pe iversity. În tot acest iureș, cred că am reușit să nu mă fac de spam: am vorbit și de MOOC și de cursul cu pricina, am modificat (pe cît posibil) mesajul în funcție de grupul-țintă, nu am agresat vreun grup anume cu mai mult de un mesaj (cu vreo 3-4 excepții - grupuri specializate, cu prieteni, pe care am plasat două mesaje), dar le-am facut cîte două update-uri în comentarii (care să le readucă în față).
Două abordări ale 'competitorilor' mei mi-au sărit în ochi în perioada respectivă. Și deși nu vreau să mă dau cine știe ce șmecher în comunicarea online, am niște observații poate utile pentru emigranții digitali în general.
Primul exemplu este, în mod clar, un mesaj distribuit de un emigrant digital:
Free online interesting courses you can find here! Hurry up and send it to your friends too!Mesajul de mai sus a fost distribuit în forma pe care o vedeți mai sus (plus link cu foto) pe multe-multe grupuri, de mai multe ori pe fiecare grup. Autorul său nu a făcut absolut nici-un efort să personalizeze tentativa de recrutare, într-o asemenea măsură încît a distribuit exact același text și pe grupurile românești. Mesajul nu comunică nici-o informație distinctă despre platformă sau curs și nici măcar nu încearcă să convingă pe cineva. Ignorare a publicului-țintă plus absență a oricărei informații persuasive plus spam egal hmmm...
Al doilea exemplu a fost distribuit de cineva care, prin vărstă și profil, ar trebui să fie 'băștinaș digital' - și aspirînd, probabil, la o carieră de marketer pe deasupra:
Nu ezitati sa va inscrieti la cea mai reusita platforma de cursuri online: iVersity. Sunt zeci de cursuri sustinute de profesori din intreaga lume. Inscrierile se fac online, gratuit, doar cu adresa de mail sau chiar si cu Facebook. Spor la inscrieri!!Nici acest mesaj n-a exagerat prin personalizare, dar măcar autorul său a făcut un efort. Un efort chiar un pic exagerat: iversity nu putea fi 'cea mai reușită platformă de cursuri online' [din lume? de unde, exact, care e termenul de comparație?] pentru că nici nu se lansase încă la momentul respectiv; și nu avea 'zeci de cursuri', ci doar 24. Nici pomeneală de informații vizînd un curs anume, măcar de sămînță...
N-aș fi intervenit pe tema asta dacă n-aș fi avut o referință recentă la scurta mea prezentare verbală la Pitești, pe 1 decembrie, referitoare la importanța social media în demersurile de promovare, diseminare și exploatare aferente proiectelor finanțabile prin noul program european Erasmus+. Pusă pe flipchart sau pe ecranul videoproiectorului, argumentarea e simplă: finanțatorii vor ca efortul lor financiar să fie răsplătit prin promovare și diseminare (astfel ca reprezentanți ai grupurilor-țintă avute în vedere inițial și, eventual, ai altora noi, să poată afla detalii despre proiect și chiar să i se poată alătura pe parcurs), precum și exploatarea rezultatelor acestuia (astfel încît ideea proiectului să nu rămînă între niște coperți de manuale, să continue să inspire lume); iar social media este ideal poziționată să susțină aceste obiective, deoarece facilitează ceea ce am numit o 'conversație' în jurul proiectului (adică ceea ce băștinașii digitali fac foarte bine), un buzz care, la rîndul său, facilitează ceea ce numim peer learning, învățare de la cei din jurul tău, aflați în aceeași situație [de învățare] ca și tine.
Dar, așa cum explicam, cumva, aici, simpla utilizare a social media nu e suficientă, e nevoie de o competență complet ignorată de către educatorii care se concentrează pe 'aspectele tehnice' ale comunicării online. Un emigrant digital folosind Facebook, de pildă, doar pentru că i s-a indicat să facă asta (așa cum i se indicase, în anii trecuți, să-și facă website, apoi blog), va folosi un canal de social media într-un mod static, ca pe o gazetă de perete. Fără măcar să simuleze o deschidere spre interactivitate (care să stimuleze o discuție pe marginea textului), tratînd distribuirea informației cu parcimonie (căci e prețioasă) și ignorînd particularitățile cititorului. Căci e păcat...:)
