creative fitness - ffffără limite

Așa să știți: pe 13, 15, 16 și 18 martie are loc o nouă tură de Creative Fitness Studio. 

Știu ceva fondatori de la Friends Advertising și, apoi, artificieri la Fundația Friends for Friends - două instituții pe care le-am urmărit cu toți ochii. Doar unul dintre ei a făcut băi decisive de teatru labirint (propriile noastre 'ateliere de creativitate' desfășurate prin Asociația Epsilon III din 2008 încoace). Dar ei, la FFFF, au sigur mai multe tobe :)  

Despre ce e vorba? Cu cuvintele lor: 

Creative Fitness Studio este un curs intensiv de descoperire, stimulare și dezvoltare a creativității ce pune accentul pe soluții practice la problemele care ne frământă zilnic în plan profesional sau personal. Rezolvarea metodică a unor probleme reale printr-un proces creativ structurat le dă participanților ocazia să dezvolte competențele dorite prin practică, cât și să deprindă obiceiuri și comportamente care îi vor ajuta să depășească cu mai multă ușurință situații problematice sau stresante. 

Mult mai spectaculos este, însă, cu pozele lor... N-am văzut în viața mea atîtea gropițe la un loc :) Luați de-aici...

Post by Creative Fitness Studio.

Drept care, așa să știți: pe 13, 15, 16 și 18 martie se derulează o nouă tură de Creative Fitness Studio. 

brand new sunday

Post by Lucian Branea.

saturday live :>

Post by Lucian Branea.

resurse storytelling: înapoi la kurt vonnegut jr.

De data asta, nici nu mai dau explicații - ci trimit direct către două 'colaje' cu titluri suficient de explicite:

Watch Kurt Vonnegut demystify story structure with a fairy tale and a piece of chalk
și 
15 Things Kurt Vonnegut Said Better Than Anyone Else Ever Has Or Will

sau, în această formă...

7 storytelling tips from kurt vonnegut from Gavin McMahon

So it goes...

post-slatina thursday

Post by Lucian Branea.

wednesday plus :)

Post by Lucian Branea.

difficult tuesday

Post by Lucian Branea.

feels like monday :>

Post by Lucian Branea.

groupama bob - ușor, de vară

Am avut Cursa Bloggerilor la Bob – asigurată de Groupama. 

L-am votat (normal!) pe Chinezu (deși am oftat puțin cînd am vizitat blogul Anei Morodan), după care am luat-o la picior prin țară (Piatra Neamț, Bacău, Focșani, Galați, Slobozia) - sigur că se descurcă el, Chinezu, și fără mine. 
Pînă m-am adunat de pe drumuri (temporar, că mîine iau drumul Slatinei și Craiovei!), cursa se terminase: Chinezu țîșnise din prima, ca o căprioară, către finiș, și era, deja, leoarcă de șampanie...

Ce să comentezi, frate, atunci cînd ți se imprimă ritmul ăsta de desene animate? Bun așa, bine că era asigurat...

numai la doi ?

Am mai pomenit pe-aici despre Vunk. Pe motiv că

[mie mi se pare că] Vunk e una din foarte puținele trupe românești care au un stil. Distinct. Ca să mă fac mai bine înțeles, 'stilul' (și, mai ales, distinct) *e atunci cînd* asculți, la radio, cîteva acorduri dintr-o piesă pe care n-ai mai auzit-o niciodată - și știi, îți dai seama imediat, că e trupa aia! :) Repet, nu sînt multe din astea pe-aici, astfel încît, atunci cînd găsim una, e păcat să se piardă...

Au trecut lunile ca norii lungi pe șesuri și se pregătește primul mare concert Vunk din 2014 - pe 6 martie la Hard Rock Cafe (în București, normal!).

Dintr-un motiv pe care îl știu numai ei, de data asta au decis să împartă chestii numai la doi. În cazul de față: Vunk și Andra sau Cornel și Andra, încă nu e foarte clar, o să vedem :)

Sînt și eu curios, pentru că [mi se pare că] împărțitul ăsta numai la doi funcționează rareori: sigur că am o sumedenie de 'povești de succes' și 'bune practici' de împărțit numai la doi, și anume între o doamnă și pisica ei - dar chiar și în astea, dacă nu ești foarte atent(ă), apare mintenaș în ecuație o a treia vietate și se alege praful din împărțirea numai la doi. Știți, nu? nothing is what it seems :) Că sînt bufnițele din Twin Peaks sau cromozomii nepoftiți din piesa celor de la Pearl Jam, ajungi să împarți la cît merită să împarți. Sigur că decizia referitoare la 'cît merită' e grea, dar așa funcționează procesul ăsta care se cheamă 'viață'. Deci, să vedem, deci !

saturdayyy

Post by Lucian Branea.

fridayyy

Post by Lucian Branea.

thursday in arges

Post by Lucian Branea.

wednesday @ cimpulung muscel

Post by Ana Glavce.

tuesday it is

Post by Lucian Branea.

monday monday

Post by Lucian Branea.

yes, sunday :)

Post by Lucian Branea.

saturdayyy :)

Post by Lucian Branea.

ayyy, thursday :(

Post by Lucian Branea.

wednesday, yeeey :)

Post by Lucian Branea.

tuesday morning

Post by Lucian Branea.

monday, is it ?

Post by Lucian Branea.

curs blitz de design de proiect (update 2)

Au mai trecut niște zile de la primul update al anunțului de curs de design de proiect care se rostogolește din februarie într-un format de opt ore - urmat, ulterior, de asistență online. 

În acest moment, după consumarea unei prime sesiuni în București (care s-a lungit, normal), avem așa:
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* Galați: 21-22 februarie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă) - nu mai sînt locuri
* Slatina: 25-26 februarie 2014 (16.00-20.00 marți, 15.00-19.00 miercuri)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 (17.00-20.00 vineri, 9.00-14.00 sîmbătă)

În Focșani a rămas o reuniune informală (pe 16 februarie) - iar pe harta 'reuniunilor informale' au rămas și Craiova și Cîmpulung Muscel. Pentru acestea din urmă, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, dar e cu un certificat de participare semnat de formator de formatori (de-acum) autorizat. 

E, însă, cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar în avans, înainte de 18 februarie (acum, numai pentru sesiunile din Slatina și Iași!) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale. 

Subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune.Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă... 

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Dați un semn, deci...:)

really sunday ?

Post by Lucian Branea.

saturdaaay :)

Post by Lucian Branea.

friday elsewhere

Post by Lucian Branea.

cat or can't ?

Post by Lucian Branea.

nu jurnal, nu...:)

Cîteva note, în viteză, că azi e o zi 'din aceea'. 

A venit Dana în București pentru cîteva ore. Am scanat chestii, scotocit fără succes platforma participanților la Erasmus+ și discutat de un proiect doar pe mare fugă.

Emma împachetează, că pleacă în vreo oră la Barcelona, pentru Erasmus-ul de un semestru, fără să fi apucat să-și facă bagajul în prealabil, cu doar echivalentul a niște zeci de euro în cont și fără să fi apucat să lustruim măcar o fracțiune din Epsilonia - unde o să aibă loc, mîine și poimîine, un micro-curs de design de proiect, deci, ce au făcut, ultima dată, trei oameni în trei zile, va trebui (?) să fac eu într-o noapte!).   

Mădăuna s-a apucat de scris - sistematic, în cadru 'personal'. Firește că a ținut-o numai două zile :>

Am trecut de 7000 de connections pe LinkedIn, yeeey !

Știați de asta ?

Ca să nu mai vorbim de asta...

Post by Lucian Branea.

wrong tuesday :>

Post by Lucian Branea.

bloody monday

Post by Lucian Branea.

sunday knows

Post by Lucian Branea.

go saturday

Post by Lucian Branea.

afk?! wtf... (3)

În 1999, accesul la net era tare fix. Erai fie afară, la joacă - fie țintuit la birou, în fața unui computer, legat ombilical de perete cu un cablu electric și unul de date. Și cu unul de ecran, acesta fiind mai mare (și mai greu) decît computerul. Nimic mobil. A fi online era ca în filmele care rulează în mințile părinților atunci cînd se plîng că odraslele petrec prea mult timp în fața computerului: spațiu înghesuit (demisol?), puțină lumină, probabil fum de țigară, mașinării care zumzăie și pufăie... Da, de regulă un internet cafe ! :)

Nesănătos mediu ! Dacă poți conversa doar online, fără să-ți vezi interlocutorul la față, pierzi repede controlul asupra discursului: începutul lui 1999 a marcat spargerea, în nu mai puțin de patru 'bucăți', a celui mai mare 'grup de discuții' *românesc* al copilăriei net-ului, Romanian Lobby a lui Ted Lungu - ca urmare a disputelor generate de intervenția NATO în Iugoslavia. Drept care în România, acolo unde era posibil, socializarea online se muta repejor în offline pe vremea aceea - dar, firește, pe caste. IRCiștii demisolurilor nu se întîlneau, firește, în aceleași locuri cu corporatiștii utilizatori de ICQ. Emigrații în Canada, reîntorși în vacanță în România, își programau întîlniri cu noii buddies/pals. Și demarase, deja, segregarea 'tematică'. După o primă etapă, de grupare a surferilor online pe criterii geografice, se declanșase procesul firesc al redistribuirii lor în funcție de interese și hobby-uri. 

În acest context a apărut și [romania_eu_list]. A doua finanțare pentru EuroAtlantic Club, și aceea cu bucluc, se încheiase și interesul pentru tematică era testat. Publicul său rămăsese, cumva, 'în aer'. Așa că, fondarea [romania_eu_list] pe (pe-atunci) egroups.com era o soluție naturală. A existat și perspectiva unei mărunte recompense financiare - pentru că egroups.com promitea o micuță sumă de bani pentru toți cei care demarau e-grupuri pe platforma lor și le dezvoltau pînă la un anumit număr de membri pînă în ianuarie 2000. Așa că, pe 30 octombrie 1999, debuta [romania_eu_list].
N-am strîns respectivul număr de membri în timp util - și chiar dacă o făceam, e foarte puțin probabil că aveam cum să fiu plătit, din SUA, în România anului 2000. Dar e-grupul a demarat binișor. Dincolo de știrile de care mă ocupam eu, miza era ca grupul să genereze conversații și, în aceste conversații, să intre, treptat și coordonatorii de programe de finanțare din fonduri europene care să anunțe, pe e-grup, astfel de oportunități și să răspundă la întrebări. 
Debutul, în această paradigmă, n-a aparținut vreunuia din amicii mei din FDSC, ci Florentinei Anghel, de la Agenția Națională SOCRATES - care, pe 11 ianuarie 2000, a dat un șut mărunt, dar decisiv, tinerei [romania_eu_list], povestind online de componenta Grundtvig din cadrul programului Socrates II. După acest episod și-au făcut și alții curaj, iar [romania_eu_list] a crescut exponențial, rămînînd, pînă în 2006, 'cel mai mare' e-grup de limbă română din lume (cînd a fost depășit, ironia soartei, de [romstudyabroad]). 

Digipedia.ro nu exista încă. Dar ajungem și acolo...:)    

purple thursday

Post by Lucian Branea.

wednesday proper

Post by Lucian Branea.

tuesday rebound

Post by Lucian Branea.

curs blitz de design de proiect (update)

Au trecut 10 zile de la primul anunț al cursului de design de proiect care se va rostogoli din februarie într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* București: 6-7 februarie, sesiune 'închisă'
* Bacău: 14-15 februarie 2014
* Galați: 21-22 februarie 2014
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014
* din nou Galați: 7-8 martie 2014 

În Slatina și Focșani au rămas reuniuni informale, iar pe harta 'reuniunilor informale' a apărut și Craiova. Va exista și o... să-i spunem 'vizită de studiu' la Cîmpulung Muscel. Pentru acestea, datele nu sînt clarificate încă. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu un certificat de participare semnat de formator (de-acum) autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 1 februarie (pentru sesiunile din Bacău, Galați și Iași) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)

afk?! wtf... (2)

E de neimaginat, astăzi, ce însemna ca un 'civil', ne-programator și ne-tehnician IT, să aibă net 'pe cablu' în 1997. 
1997 începuse prost (devalorizarea agresivă a leului în februarie-martie), dar din aprilie, respectiv mai, românii căpătaseră Connex, respectiv Dialog, primele două rețele GSM, ca să se plîngă unul altuia despre asta - deocamdată doar cunoscuților din țară. Am devenit și eu client Connex în august 1997 grație unui telefon Philips gigantic, adus din Norvegia - dar nu prea aveam cu cine să-l folosesc, nu ? Noroc de internet - de primele chat rooms și de IRC... Am fost instruit de persoane pe care nu le văzusem și n-aveam să le văd niciodată din Slovenia și din Malta, apoi din Canada și din Norvegia. Pînă în 1997 călătorisem doar (în ordine) în Bulgaria, Ungaria, Austria, Moldova, Polonia, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Cehia, Germania, Slovacia. Locuisem pentru mai mult de o săptămînă în cinci din țările de mai sus. Dar odată cu apariția unei formule de comunicare sincronă online...

Cînd am ajuns prima oară în Malta (cred, în 2004) n-am căutat să mă întîlnesc cu nici-una din persoanele cu care conversam online în 1997-8 și nici nu știu dacă adolescenta norvegiană care intra pe IRC ca 'Petrescu' (pentru că era fan a lui Dan Petrescu, pe-atunci la Chelsea) e aceeași cu super-campioana de ski de cîțiva ani mai tîrziu. În România încă nu era momentul pentru proiecte internaționale, dar unii din viitorii parteneri erau acolo, pe ecran, la secunde distanță. Aveam hard-ul burdușit cu documentație fabuloasă, inclusiv cărți și scenarii de film - dar comunicarea cu oameni pe care, altfel, nu i-ai fi întîlnit niciodată, n-ai fi știut niciodată că există, era frișca absolută a acelor ani. Și a tuturor anilor ce au urmat...

Și totuși: în 1997, Corneliu Bjola și cu mine am demarat EuroAtlantic Club, un site foarte experimental, cu o finanțare pentru doar patru luni de la Fundația Soros. Un an mai tîrziu, în iulie 1998, un proiect de EuroAtlantic Club mai complex, de un an, a smuls o finanțare și mai mare de la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Din păcate, această a doua finanțare n-a fost disponibilă decît din luna 9 a proiectului (nu din vina noastră), așa că noul site a funcționat în regim de avarie pînă în toamna următoare - cînd, ca să recuperez acumulările din timpul proiectului, am demarat, pe 30 octombrie 1999, [romania_eu_list], care există și astăzi. Peste 7600 de abonați, not that bad... Din epoca pre-[romania_eu_list] n-a rămas mare lucru: dacă operez un search după *euroatlantic club romania* îmi mai apare și acum, în prima poziție, acest link din martie 1999, cînd EuroAtlantic Club era instalat, provizoriu, pe platforma de la fortunecity.com. Dar mai nimic altceva... 

1999 era, de-acum, însă, anul în care am evadat în primele proiecte europene de tineret (Sopron și Praga) fără computer, dar și anul ICQ-ului și cel în care m-am și întîlnit, prima oară, afk, cu persoane pe care le citisem doar pe ecran. 


Digipedia.ro nu exista încă. Dar ajungem și acolo...:)    

cashback express

Știți cum funcționează conceptul de cashback, căci în România s-a aplicat, prima oară, offline: atunci cînd cumperi ceva de la un magazin din rețea, o fracțiune din comisionul artizanului rețelei de cashback se reîntoarce la tine. 

Ca să beneficiezi de un astfel de sistem, atunci cînd cumperi offline, la momentul plății, arăți comerciantului un card de fidelitate sau plătești cu un anume card de credit. Cînd o faci online, pur și simplu trebuie să accesezi site-ul comerciantului via site-ul intermediarului care operează rețeaua de cashback - fiind, firește, înregistrat și conectat pe acel site al intermediarului. În acest mod, codul tău de client poate fi urmărit și recunoscut în întreaga rețea.

Dacă vă interesează o astfel de formulă, e un moment bun pentru a încerca o experiență cu ADUNA.ro. În perioada 20 ianuarie – 3 februarie 2014, fiecare utilizator nou înregistrat primește automat un... să-i zicem bonus 'de încurajare' de 10 RON în cont. Fac plăți săptămînal (nu lunar), în cont sau via PayPal. Și au luat un start 'responsabil social' - printr-un parteneriat cu Fundația Mihai Neșu, 5% din venitul generat de utilizatorii ADUNA.ro este donat pentru programele fundației. 

Încercați, deci, cu ADUNA.ro. Aproape 280 de comercianți de toate felurile (nu numai din România) în portofoliu, în acest moment. Cît de rău poate fi...? Deși ok, ok, atunci cînd e vorba de shopping - asta (Cît de rău poate fi...?) nu-i deloc exclus să fie o discuție foaaarte lungă :)

un birou numit dorință

Pe 6-7 februarie ne adunăm la sediu(l din București) cu cîțiva profesori ca să discutăm despre design de proiect, cu aplicabilitate directă pe programul Erasmus+. Cum am mai tot zis, de la 1 ianuarie 2014, programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții a fost înlocuit de Erasmus+ - iar schimbările sînt majore. Din punct de vedere al conținutului, cel mai puțin afectați sînt cei care au derulat, în programul precedent, proiecte Leonardo da Vinci, de educație vocațională. Din punct de vedere administrativ, cel mai puțin afectați sînt cei care au mai derulat proiecte 'centralizate', parteneriate multilaterale, finanțate direct de la Bruxelles. Iar din punct de vedere financiar - cei care au făcut proiecte pe Tineret în Acțiune, care lucrează pe sume forfetare (mici) de cînd se știu. Oricum le-ai privi, cei mai afectați sînt cei din învățămîntul școlar - care, pînă acum, candidau individual pentru mobilități, iar proiectele între școli erau, de regulă (doar 'de regulă'), foarte simple, cu obiective limitate la întîlniri creative, online și offline, între elevi și profesori din țările participante. 

În acest moment, biroul meu arată așa:

Dar pînă apar oaspetele din 6-7 februarie, va trebui să arate (normal!), așa:

Biroul ca biroul (da, mărimea contează, că o să fim șase), dar, la o astfel de întîlnire, el se asortează cu:

* neapărat un flipchart magnetic cu brațe extensibile, 70 x 100cm, BI-OFFICE Easy

* o tabla de conferință, rama din aluminiu, 240 x 120cm, BI-OFFICE

* și i-ar prinde bine și un videoproiector SVGA OPTOMA ES521

Nu apar toate în poză - încă n-am ajuns (iar) la www.depozituldepapetarie.ro. Dar mă tratez...

this thursday

Post by Lucian Branea.

(through) wednesday

Post by Lucian Branea.

șocul prezentului :>

Îl mai țineți minte pe Alvin Toffler ? :) Șocul viitorului a fost tradus în română la trei ani după apariția ediției originale, dar Al treilea val a apărut în română după doar doi ani (și anume în 1983). Unul din miturile anului 1990 era că revoluția română din 1989 a fost facilitată de 'securiști de bine' care citiseră Al treilea val și se înfricoșaseră de ritmul din ce în ce mai accelerat în care se mărea distanța între România și țările occidentale - asta nu că, în epocă, distanța față de vecini cum ar fi Ungaria și Serbia n-ar fi fost, și ele, îngrijorătoare.

Serialul Dallas a avut, firește, o altă funcție, înainte de 1990. Dar au trecut anii (da, ca norii lungi pe șesuri), am fost cuminți și am căpătat televiziuni comerciale - drept care am început să căpătăm tot felul de idei ciudate din serialele americane cu privire la modul în care ar trebui sau ar putea să funcționeze justiția, poliția, administrația locală și alte servicii publice, dar și presa, de pildă. Astfel de idei ciudate au rămas, însă, exact asta: idei ciudate. Pentru că ideile ciudate apar și se transmit cu o viteză din ce în ce mai mare: în 2013, România se afla pe locul 3 în lume (iar Timișoara, ca oraș, pe primul loc, tot în lume) în ceea ce privește viteza de descărcare pe internet. Însă ele se descarcă numai în sectorul foarte privat și rămîn, de regulă, acolo chiar și atunci cînd sînt returnate în spațiul online - or fi 'publice' jelaniile de pe Facebook sau nenumăratele petiții, dar transferul lor în spațiul public offline românesc e scurtcircuitat. Nici n-ar avea haz, zău așa, cînd 'ciclul standard' presupune descărcarea (tot de regulă) a și mai multe filme, deci acumularea a și mai multe idei ciudate, care se îngrămădesc tot în online, fără absolut nici-o aplicabilitate în practica românească. 

Uite la asta mă gîndeam ieri, cînd cu accidentul de avion și supraviețuitorii găsiți după șase ore de către pădurari. Nu, nu la Lost (binge-watched în 2013), nici neapărat la NCIS (binge-watched tot în 2013 - and ongoing), ci la oricare din filmele alea polițiste din ultimii 5-6 ani în care apelul telefonic al unor răpitori e localizat în 20-30 de secunde. Cică în România un apel la 112 ar fi putut fi localizat în 5 secunde. Au și oamenii ăia dreptate, că e nevoie de triangulație - dar tot ar fi bineveniți niște actori americani care să coroboreze locația aproximativă a apelului telefonic cu traseul aproximativ al avionului (cu atît mai mult cu cît existase un apel din partea pilotului prin care se solicita permisiunea de a coborî la o altitudine adecvată degivrării).

Urmăriți NCIS, ce să zic... E un serial cool. Firește, ușor tezist, dar cool. E și ficțiune - știți, nu ?











    

curs blitz de design de proiect

Am anunțat vineri cursul de design de proiect care se va rostogoli din februarie. Într-un format de opt ore (trei ore vinerea, cinci ore sîmbăta) - urmat, ulterior, de asistență online. 

După un week-end care a trecut tare repede, avem așa (și o iau într-o ordine invers cronologică):

* Galați: 7-8 martie 2014 (încă propunere)
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (bătut în cuie)
* Slatina: 21-22 februarie 2014 (propunere fermă)
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (bătut în cuie)
* în plus, ne mai întîlnim doar cîțiva în București, mai degrabă interesați doar de cum e cu școlile, pe 6-7 februarie. 

Dacă sînteți interesați, dați de știre. Nu e cu acreditare, e doar cu certificat semnat de formator autorizat. 

E cu niște bani - și anume 150 RON. Pentru orice plata anticipată în cont bancar înainte de 25 ianuarie (pentru Iași) sau 1 februarie (pentru oricare din celelalte orașe) operează, normal, o reducere de 10% ! 
Contul bancar e unul de organizație.
Evident, facturi și/sau chitanțe. Ca taxă de curs, dar și donațiile sînt, oricînd, binevenite - o parte consistentă din acești bani acoperă, oricum, cheltuieli administrative și logistice organizaționale.  

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo (altă) propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...:)

afk?! wtf... (probabil 1)

Am povestit aici cum că m-am întîlnit cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I!) ceva mai devreme decît alții, și anume în toamna-iarna lui 1995. Eram în Praga, student la Central European University, la IRES (master-ul de International Relations & European Studies) și, simultan, 'zilier' la Radio Europa Liberă (pentru care lucram, deja, în București, din 1994). În toamna lui 1995, însă, CEU a fost nevoită să-și lichideze operațiunile din Praga, iar IRES s-a mutat la Budapesta începînd cu ianuarie 1996.
M-am mutat și eu, alternînd bombăneala cu tăcerea sugrumată. Ernest Gellner suferise un atac de cord chiar în clădirea care ne servea amîndorura de 'cămin' și murise - și, odată cu el, șansa mea din ce în ce mai materială la un doctorat cu un gigant intelectual. William Wallace (care era, deja, îndrumătorul meu de dizertație), proaspăt baron, urma să se alăture Camerei Lorzilor din partea Liberal-Democraților și, deci, urma să părăsească, și el, CEU. Apoi, Praga era și este un oraș fabulos - iar Budapesta, în 1996, era un oraș trist și gri-cenușiu, într-o țară trecînd dureros prin prima sa criză severă de după 1989. În Budapesta urma să locuim în căminul CEU din Kerepesi út, la mare distanță de centru și, deci, de universitate și de orice altceva. Biblioteca facultății din Praga urma să ne ajungă în Budapesta pe la mijlocul lui februarie. Pierdeam bani prin diminuarea severă a bursei lunare primite. Și pierdeam și mai mulți bani prin faptul că nu mai puteam lucra la Radio Europa Liberă cîteva zile pe săptămînă. Singura decizie posibilă n-a fost greu de luat: mi-am masat toate orele de marți pînă joi și, pînă la abandonarea CEU, am făcut, în fiecare săptămînă, naveta Budapesta - Praga: joi seara mă urcam în tren în Budapesta, ajungeam dimineața în Praga, lucram acolo de vineri pînă luni, iar luni seara mă reîmbarcam pentru Budapesta - unde, marți dimineața, o luam direct către universitate, că aveam curs de la 8.00 (ȘI de făcut cîte o mică prezentare de 500 de cuvinte, în cursul ăla de la 8.00, în fiecare marți)...

Deci, foarte tare a fost perioada aia, deci :) Cît timp am stat în Praga eram într-o super-priză, pentru că aveam de lucru pe bandă rulantă și nici Praga însăși nu te lăsa deloc să stai cu ochii-n ecran toată ziulica - dar în perioada de Budapesta, cînd între școala comprimată în trei zile și cămin era de traversat jumătate de oraș fără nici-un city appeal, i-am dedicat junelui Yahoo multe zeci de ore. Aproape fără excepție, marțea și miercurea eram scos din clădirea universității, respectiv din fața computerului, cu mătura și mopul, atunci cînd nu mi se stingea, direct, lumina, ca să fie aluzia clară. Am stat aproape patru luni în Budapesta dar, în afară de niște interioare de autobuze și de metrou, cred că singura mea imagine solidă despre acest oraș datează din scurta perioadă în care o zonă din imediata vecinătate a universității s-a transformat în Buenos Aires (și dacă nu credeți că Budapesta era traumatizantă în 1996, poate o credeți pe Madonna). Ok, și primul meu IKEA - dar numai pentru că era plasat între cămin și universitate, destul de aproape de cămin...

Dar povestim altă dată despre Praga și Budapesta, pentru că m-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - după un an de bîntuit online zi de zi, Bucureștiul era absolut imposibil. Calvarul a durat mai bine de o lună, cît mi-a luat să-mi identific o garsonieră în zona Rosetti și să-mi instalez acolo o conexiune dial-up de la Kappa. Iar coșmarul vitezei penibile a conexiunii a continuat în că niște luni bune, pînă ce m-am mutat în Banu Manta.
Cînd am ajuns acolo eram, deja, organizat. Am stat într-o garsonieră cu geamurile în spatele blocului, și anume spre Titulescu. Aveam un prieten unixist etc. care lucra cu Kappa - și căruia, atunci cînd a văzut că geamurile mele se aflau, practic, la circa o sută de metri în linie dreaptă de antena Kappa din Titulescu, i-a venit ideea de a-și declara un punct de lucru 'la mine', drept care au venit băieții Kappa și au pus un cablu. 

E de neimaginat, astăzi, ce însemna ca un 'civil', ne-programator și ne-tehnician IT, să aibă net 'pe cablu' în 1997. Atunci cînd se răspîndea fulgerător comunicarea prin IRC (eu, care n-am învățat niciodată să programez, am descoperit repede vIRC, care avea o interfață mai prietenoasă, n-am pierdut mult timp cu mIRC) și apărea ICQ. Ce mai încolo și-ncoace, I took it for granted (again!). Am ratat, nespectaculos, ocazia să lucrez eu însumi pentru Ovidiu Crișan, făcînd o emisiune de, să-i spunem internet review, care să ruleze pe televizoarele cablate la Kappa. Și, vreun an și ceva mai tîrziu (cînd router-ul meu s-a fript, a trebuit înlocuit (iar oamenii de la Kappa care l-au schimbat s-au prins că, în Banu Manta, nu era nici-un punct de lucru), m-am reîntors la dial-up. La dramă !
Digipedia.ro nu exista încă. Dar ajungem și acolo...:)     

yeeey, saturday :)

Post by Lucian Branea.

hai înăuntru, la joacă - un curs de design de proiect

În ultimele trei zile, am reluat cele trei post-uri referitoare la ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect - distribuite, pentru întîiași dată, la sfîrșitul lui august 2013, cînd tocmai mă pregăteam să mă îmbarc în operațiunea Labyrintheme - ultima vară. Le-am lăsat tot în formula inițială, respectiv
'episodul' 1 (din 3) - aici
'episodul' 2 (din 3) - aici
'episodul' 3 (din 3) - aici
Mizele au fost, evident, mai multe - că măcar atît am învățat de la Caragiale, strict via Florin Manolescu. Și una dintre ele se rostogolește deabia acum.

Îi dau drumul cu cursul ăla de design de proiect. Deocamdată într-o formulă super-comprimată, de opt ore în week-end, din cauză de criză de timp față cu primele termene limită în programul Erasmus+ - urmînd s-o mai lungim un pic către vară, pe formula fostelor seminarii de contact Grundtvig din Socrates II, după ce trece iureșul din martie-aprilie 2014. Dar cele opt ore față-n-față se continuă (normal!) cu asistență individualizată online.

Prin urmare, ne-am putea întîlni (deocamdată) în 
* Iași: 28 februarie - 1 martie 2014 (cam bătut în cuie)
* Slatina: 21-22 februarie 2014 (propunere)
* Bacău: 14-15 februarie 2014 (aproape bătut în cuie)
* Galați: 7-8 martie 2014 (propunere, later edit)
într-o formulă de trei ore vinerea (17.00-20.00) și cinci ore sîmbăta (9.00-14.00).

O să fie și cu bănuți (dar nu cineștiece), astfel încît, după ce se risipește ceața de pe costurile cu transportul, cazarea & micul-meu-dejun de la ora 16, materiale, consumabile, sală etc. să nu fie nimeni trist (nici eu, nici partenerii locali). 

Subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune.
Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă...

Cursul n-are cum să fie acreditat în vreun fel în formatul ăsta, dar vine cu o diplomă de participare și cu multe cunoștințe practice.

Sînteți interesați de vreuna din sesiunile de mai sus? Aveți (prin absurd) vreo propunere pentru o sesiune similară în București ? Deci, dați un semn, deci...


  

ce urmărește evaluatorul unei candidaturi de proiect (3)

Trecerea în revistă a elementelor de mai jos face parte din introducerea oricărui curs de design de proiect (nu știu, zău, cum se descurcă oamenii ăia care țin cursuri de scriere de proiect - ce fac acolo, te instruiesc cum să pui corect liniuțele la t-uri și punctul pe i?). 
Într-un alt loc (și anume aici - 'la liber') ziceam așa:

Un finanţator privat sau instituţional are scopuri şi interese proprii într-o comunitate sau într-o ţară. În consecinţă, este fundamental ca scopul şi obiectivele proiectului tău să coincidă cu scopul şi măcar unele dintre obiectivele pentru care finanţatorul e mandatat să aloce resurse. Celelalte elemente ar fi precizarea cît mai exactă a unui public-ţintă (pentru cine?), a unor activităţi şi a unei metodologii de lucru (cum?), a unor produse (ce?), a unor resurse (cu ce?). Şi a impactului pe care îl va avea proiectul. Nu există cerere de finanţare pe lumea asta care să nu cuprindă elementele de mai sus. 

Asta era într-un interviu, 'pe fugă' - întrebările alea s-au modificat puțin, între timp, iar lista s-a lungit și ea un pic. Dar trecem prin toate cele, mintenaș...