Sunday, January 19, 2014

afk?! wtf... (probabil 1)


Am povestit aici cum că m-am întîlnit cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I!) ceva mai devreme decît alții, și anume în toamna-iarna lui 1995. Eram în Praga, student la Central European University, la IRES (master-ul de International Relations & European Studies) și, simultan, 'zilier' la Radio Europa Liberă (pentru care lucram, deja, în București, din 1994). În toamna lui 1995, însă, CEU a fost nevoită să-și lichideze operațiunile din Praga, iar IRES s-a mutat la Budapesta începînd cu ianuarie 1996.
M-am mutat și eu, alternînd bombăneala cu tăcerea sugrumată. Ernest Gellner suferise un atac de cord chiar în clădirea care ne servea amîndorura de 'cămin' și murise - și, odată cu el, șansa mea din ce în ce mai materială la un doctorat cu un gigant intelectual. William Wallace (care era, deja, îndrumătorul meu de dizertație), proaspăt baron, urma să se alăture Camerei Lorzilor din partea Liberal-Democraților și, deci, urma să părăsească, și el, CEU. Apoi, Praga era și este un oraș fabulos - iar Budapesta, în 1996, era un oraș trist și gri-cenușiu, într-o țară trecînd dureros prin prima sa criză severă de după 1989. În Budapesta urma să locuim în căminul CEU din Kerepesi út, la mare distanță de centru și, deci, de universitate și de orice altceva. Biblioteca facultății din Praga urma să ne ajungă în Budapesta pe la mijlocul lui februarie. Pierdeam bani prin diminuarea severă a bursei lunare primite. Și pierdeam și mai mulți bani prin faptul că nu mai puteam lucra la Radio Europa Liberă cîteva zile pe săptămînă. Singura decizie posibilă n-a fost greu de luat: mi-am masat toate orele de marți pînă joi și, pînă la abandonarea CEU, am făcut, în fiecare săptămînă, naveta Budapesta - Praga: joi seara mă urcam în tren în Budapesta, ajungeam dimineața în Praga, lucram acolo de vineri pînă luni, iar luni seara mă reîmbarcam pentru Budapesta - unde, marți dimineața, o luam direct către universitate, că aveam curs de la 8.00 (ȘI de făcut cîte o mică prezentare de 500 de cuvinte, în cursul ăla de la 8.00, în fiecare marți)...



Deci, foarte tare a fost perioada aia, deci :) Cît timp am stat în Praga eram într-o super-priză, pentru că aveam de lucru pe bandă rulantă și nici Praga însăși nu te lăsa deloc să stai cu ochii-n ecran toată ziulica - dar în perioada de Budapesta, cînd între școala comprimată în trei zile și cămin era de traversat jumătate de oraș fără nici-un city appeal, i-am dedicat junelui Yahoo multe zeci de ore. Aproape fără excepție, marțea și miercurea eram scos din clădirea universității, respectiv din fața computerului, cu mătura și mopul, atunci cînd nu mi se stingea, direct, lumina, ca să fie aluzia clară. Am stat aproape patru luni în Budapesta dar, în afară de niște interioare de autobuze și de metrou, cred că singura mea imagine solidă despre acest oraș datează din scurta perioadă în care o zonă din imediata vecinătate a universității s-a transformat în Buenos Aires (și dacă nu credeți că Budapesta era traumatizantă în 1996, poate o credeți pe Madonna). Ok, și primul meu IKEA - dar numai pentru că era plasat între cămin și universitate, destul de aproape de cămin...

Dar povestim altă dată despre Praga și Budapesta, pentru că m-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - după un an de bîntuit online zi de zi, Bucureștiul era absolut imposibil. Calvarul a durat mai bine de o lună, cît mi-a luat să-mi identific o garsonieră în zona Rosetti și să-mi instalez acolo o conexiune dial-up de la Kappa. Iar coșmarul vitezei penibile a conexiunii a continuat în că niște luni bune, pînă ce m-am mutat în Banu Manta.
Cînd am ajuns acolo eram, deja, organizat. Am stat într-o garsonieră cu geamurile în spatele blocului, și anume spre Titulescu. Aveam un prieten unixist etc. care lucra cu Kappa - și căruia, atunci cînd a văzut că geamurile mele se aflau, practic, la circa o sută de metri în linie dreaptă de antena Kappa din Titulescu, i-a venit ideea de a-și declara un punct de lucru 'la mine', drept care au venit băieții Kappa și au pus un cablu. 


E de neimaginat, astăzi, ce însemna ca un 'civil', ne-programator și ne-tehnician IT, să aibă net 'pe cablu' în 1997. Atunci cînd se răspîndea fulgerător comunicarea prin IRC (eu, care n-am învățat niciodată să programez, am descoperit repede vIRC, care avea o interfață mai prietenoasă, n-am pierdut mult timp cu mIRC) și apărea ICQ. Ce mai încolo și-ncoace, I took it for granted (again!). Am ratat, nespectaculos, ocazia să lucrez eu însumi pentru Ovidiu Crișan, făcînd o emisiune de, să-i spunem internet review, care să ruleze pe televizoarele cablate la Kappa. Și, vreun an și ceva mai tîrziu (cînd router-ul meu s-a fript, a trebuit înlocuit (iar oamenii de la Kappa care l-au schimbat s-au prins că, în Banu Manta, nu era nici-un punct de lucru), m-am reîntors la dial-up. La dramă !
Digipedia.ro nu exista încă. Dar ajungem și acolo...:)