Confruntarea ministrei Petrescu cu președintele Băsescu a generat ceva agitație pe Facebook și în blogosferă, care mai de care. Ana-Maria Caia a inventariat un set distinct de reacții uite-aici, pe blogul ei, grupate sub genericul Ce mare chestie e harvardu’ ăla, bă!
Dacă rezonați cu argumentația ei, probabil că una din întrebările care vă circulă prin minte acum este și: i-ar fi prins bine Ioanei Petrescu și un curs solid de public speaking ? Bine, nu e ca și cum, atunci cînd te confrunți cu Traian Băsescu, nu ți-ar trebui și cîteva 'școli ale vieții' (de pildă, una ca pirat din Caraibe, una ca inchizitor spaniol, una ca traficant columbian de droguri, din astea). În ciuda bîrfelilor, reîncarnarea e, cîteodată, utilă...
Eu m-am descurcat întotdeauna groaznic față cu mai multă lume și cu reacțiunea ei. Deși am absolvit Filologie (acum Litere), orice speranță că aș putea fi vreodată profesor s-a volatilizat în anul trei de facultate, atunci cînd m-am trezit în fața unei clase de a douășpea de la actualul colegiu Sf.Sava (București) pentru a vorbi despre Nichita Stănescu - ca probă practică în cadrul practicii pedagogice. Mi-au făcut-o și ei, ce-i drept ! Pentru că în spatele clasei trebuia să stea coordonatorul meu de practică, elevii 'răi' au fost redistribuiți în primele bănci: toți fiind niște toate - niște cadîne halucinante, la care doar o clipită dacă priveai, numai 'Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?' mai aveai în cap... În consecință, am vorbit 50 de minute privind fix la un punct aflat pe podea la un metru în fața mea. Cred că am luat nota 7 la practica aia, că i s-a făcut milă coordonatorului de mine...
'Trauma Sf.Sava' m-a tot urmărit pînă recent :) Doar de cîțiva ani încoace mi-am făcut curaj să vorbesc la mai multă lume odată. Dar tare-i greu...
E de făcut, deci, musai, un curs de public speaking. Unul solid - ca să produci, după absolvire, demonstrații spectaculoase de public speaking, nu de public mumbling, zice Amalia Sterescu. Oricine (chiar și eu!) poate fi antrenat
* să vorbească, în public, degajat şi sigur pe sine,
* să se prezinte cu un mesaj puternic, pe care
* să-l transmită într-o manieră credibilă, cu farmec şi prezenţă de spirit.
Ar fi multe-multe motive demne de a-ți susține decizia de a urma un curs de public speaking, dar toate se învîrtesc în jurul celor de mai sus.
Pentru că mesajul tău merită o soartă mai bună. Cea mai bună :)
