Mi se spune că 'momentul acela' e ca o pelerină (pătură?) în care te înfășori atunci cînd te cuprind frisoanele unui prezent neplăcut. Dar această pelerină nu poate fi atît de mititică, trebuie să aibă un oarece volum, cît să te încapă cum se cuvine. Un complex de momente, înșiruite. Un sac de dormit - cu glugă, cu fermoar, tot tacîmul...
Asta vedeam în 'momentul acela' - care erau, de fapt, multe momente: Porto, văzut de pe celălalt mal al estuarului, unde am tot stat, vreme de mai mult de o săptămînă, în fiecare seară, la o terasă de pe malui lui Douro, cu Anca, Adina, Adi și caipirinha :)
De mic am fost un fan declarat al mașinii timpului. Inițial, în copilărie - normal, din curiozitate. Apoi, pe măsură ce am făcut greșeli din ce în ce mai gogonate, sperînd că, dacă inventează cineva o mașină a timpului, aș putea să mă întorc undeva, în timp, să corectez tot felul de gafe - și, eventual, să rămîn pe-acolo. Firește, avînd notate în palmă, un set (unul singur!) de numere cîștigătoare la loto...
M-am tot gîndit, în ultimul an. Să mă întorc, în timp, în perioada liceului ? În perioada facultății - și dacă da, unde anume, la Iași sau la București ? Înainte de '90 ? Cînd anume după '89 ? Grea alegere, full-time job, nu alta, să te decizi din ce punct anume să te apuci să repari lucruri de nereparat...
Așa că, mai bine nu repari nimic. Alegi momentul cu caipirinha. Ok, și cu Anca, Adina și Adi. Cică am fost la Porto (a doua oară în Portugalia pentru mine), dar asta scria doar în hîrtii. De fapt, locuiam la nord de Porto, în São Mamede de Infesta. Iar terasa era, cum ziceam, peste rîu, în São Pedro da Afurada, pe Porto doar îl traversam zilnic - între sangria și caipirinha, între joc și joacă. Era septembrie 2008 și acolo am trecut prin primul meu workshop extins (și, apoi, spectacol) de teatru labirint. Aveam trei proiecte mijlocii în derulare și urma să mai vină, în mai puțin de două luni, unul mare. Aveam planuri...
Aveți un astfel de moment, extins sau nu ? Danone (de care am mai scris!), via Cremosso, ne provoacă să ne gîndim la un astfel de moment și să-l salvăm undeva, ca să ne amintim mereu de el. Mai exact, în formularul Momentul tău, în care fiecare poate să-și înscrie momentul pe care l-ar repeta mereu. Ca în Groundhog Day, dadaa :) Și, drept mulțumire, îți oferă șansa la una dintre micile bucurii pe care ți le dorești.
Deci, hai cu Momentul tău, deci... Pînă pe 13 noiembrie !
Am mai pomenit aici, acum vreo trei săptămîni, de Danone - cît să marchez faptul că, pe 15 mai, că Danone România a împlinit 15 ani de la primul iaurt produs în fabrica din Bucureşti.
Pierdusem din vedere, la momentul respectiv, faptul că Danone însuși împlinește, anul ăsta, 95 de ani. Și că primul lor iaurt s-a născut în Barcelona - deși nepoții lui au crescut în Franța, să fie mai aproape de Institutul Pasteur.
Revenind la Danone România - luați de-aici un infografic util.
Știam, deja, că doamnele și domnii sînt lideri de piață (autoritari) în România. Am aflat, însă, deabia acum că laptele vine de la peste 8000 de vaci din ferme românești și că toată această operațiune e administrată cu doar 14 cisterne. Ia împărțiți un pic 8000 la 14, luați în calcul faptul că tot laptele ăsta ajunge în fabrică în mai puțin de 24 de ore - dar și că acele circa 200 de tone procesate zilnic se transformă, tot zilnic, în peste un milion de iaurturi produse în București. Apoi împărțiți iaurturi la toți prietenii (eu am primit unul cadou ieri, nu vorbesc 'din cărți'!)...
Ca șofer, nu m-am întîlnit niciodată, pe drum, cu o cisternă Danone, dar deabia aștept să se întîmple chestia asta - ca să-i dau, normal, prioritate, că se grăbește pentru o cauză lăudabilă, zău ! :)
La mine nu există zi fără lactate - chiar și în perioada asta :) Așa că mi-a venit să vă spun, în trecere, că Danone România a împlinit, ieri, 15 ani de la primul iaurt produs în fabrica din Bucureşti.
După mai mult de un an petrecut în Praga și Budapesta, în 1995-1996, am scrîșnit o vreme, reîntors în București - așteptînd, bombănind, să vină capitalismul și la noi... Țin minte de parcă ar fi fost ieri: în martie 1997, reîntors în Praga, după 5 luni de România, m-am cazat într-o garsonieră închiriată - apoi, chiar înainte să desfac vreun bagaj, am coborît un pic pînă la magazinul de la parterul blocului, să iau ceva apă, bere, scobitori, din astea... Nici 20 de minute mai tîrziu, înapoi în cameră, mă zgîiam stupefiat la cele 4 sacoșe pline de pe pat: ca în transă, cheltuisem circa 30 de dolari pe varii alimente care îmi lipsiseră îngrozitor de cînd părăsisem Praga. Majoritatea zdrobitoare fiind diverse lactate - nu vă îngrijorați că n-au mers cu berea, că s-au descurcat bine-mersi...
Primele produse Danone, importate din Ungaria și Polonia, au apărut, însă, pe piaţa românească încă din acel 1997. Apoi francezii au preluat fabrica Miorița, iar pe 15 mai 1999 se produceau, deja, în București, primele iaurturi Danone, sub brand-urile Natural și Delicios. Care arătau uite-așa:
Mai multe despre istoria Danone în România găsiți aici. Ceea ce este, implicit, un îndemn la o vizită pe relansatul lor site. Mult mai aerisit, echilibrat coloristic, cu un puhoi de informații din toată zona trustului - că poate vă interesează nu doar informații tehnice, ci și demersurile lor de CSR sau îndemnul Vino acasă la Danone :)
E adevărat că, pe prima pagină, regula lui 2/3 e un pic cam forțată, și că nu s-a abținut nimeni să nu trîntească niște titluri mai lungi la unele sub-secțiuni (ceea ce afectează display-ul meniurilor) - dar, una peste alta, cînd facem iaurt zîmbind, nu ne uităm și la din astea. Serios, noua versiune a site-ului e ca o plimbare cu parapanta. Și poate vă era dor și de fabulosul albastru de cer mediteranean - că iar apuc să citesc doar pe Facebook că a văzut cineva, undeva, soare...
