do you remember ? how to pick up on irc - a classic :)

This text is not online anymore (it was circulated in 1998 AD - that is BGF / Before Google & Facebook). And following a discussion Ileana Andrei launched yesterday on on Facebook, I definitely feel that this *classic* from the heroic era of the internet should return online. And be read, studied, and absorbed :)
Because somehow I know that education will never go out of style...

***

Maelstrom / 08.05.1998

If you're interested in the subject then you may find the following essay contains valuable information.  Unfortunately the text version doesn't contain my excellent crayon drawings as I haven't worked out how to get them off my monitor and onto disk so you'll have to imagine the diagrams if there were any...

---  How to pick up on IRC  ---

Sooo you've just been rejected by the cute waitress at Mcdonalds again. Did the last girl you approached on a train, knee you in the groin and call security?  Are you starting to despair of ever meeting a woman in real life who doesn't break out the pepper spray and dial 911 whenever you approach.
If so then you're probably one of the many love-starved men who have been flocking to the Internet with the intent of finding love from a woman who doesn't consider your lack of social skill and dubious personal hygiene a turn-off.  As Millions of these hopefuls have shelled out the dough for their first modem and ISP and eagerly hit the net, they're becoming disillusioned and hopeless.  "Where's the babes", they ask?  and "I thought
there were women on this thing!"  Well take heart, you're not alone.  What many of these men haven't worked out is that the rules of ordinary social intercourse just don't apply on IRC.  What follows is a brief guide to gettign the most out of your IRC experience...

The main thing to remember when venturing out into IRC is that you'll have a lot of competition.  99% of the men you meet on IRC are depraved, ex-starved and desperate men like yourself.  The other thing to remember is that 99% of the women you meet on there are also depraved, sex-starved and desperate men like you.  Only they've learnt to disguise their ID.  With that in mind
you're now ready to find an IRC chyk.

Step 1: Finding a channel
This is fairly straightforward.  Just look for a channel that has any of the following words in the title... Guns, sex, death, HOTPICS, manlove or Startrek. Straight away you've doubled your chances of finding a female-inhabited channel.  This is because women are often trying to go unnoticed and will thus populate a channel where you wouldn't expect to find them.
When you've made your choice its time for step 2.

Step 2: Making your entrance
In IRC, as in real life, timid, boring guys are going to finish last.  As soon as you enter the channel announce your intentions by saying
ANY GRRLS IN HERE PLEEZ MSG ME!!!!!
Repeat this four or five times for maximum effect and if you're using Mirc try it in different colours and fonts.

Step 3: Making your second entrance
At this point the channel operator will probably kick you off the channel. This is a good thing, he has obviously seen your charisma and is worried you're going to take all his women.  It's an instinctive thing and you know it's time to go for the kill.
Repeat step 2 several times and keep changing your nickname each time you do so.  It may be necessary to log off your ISP and if the jerk does  a domain ban to even change your entire ISP.  Don't be fazed though, it'll be worth it.

Step 4: First Contact!
Well the channelOp has finally given up on you and you've spotted someone who looks like a prospect.  Your first communique should be short, poignant and to the point.  You don't want to be one of those jerks who are tying up the network with their banal conversation crap.  Assuming your target was called bunny here is a suggested format...

/msg bunny What is your Sex and Age and weight?
/msg bunny Plees tell me now so I don't waste time on you if UR fat.
/msg bunny ANSWER ME (repeat several times)

If she doesn't answer straight away she is probably a dyke.  In this case cut your losses, try and flood her off or, better still, complain to a IRCop that she wasted your time.

Step 5: Making small talk
Well if she actually responded to you you can pat yourself on the back for having gotten this far.  It's now time for you to display your charm and reel her in.  First of all tell her about your abs of steel and about how rich your are.  Make sure to mention that your body is an adonis-like model of perfection and that your IQ is too high to be measured using current technology.  If you ever meet in real life and she asks about your description you can say "Well yeah but that was last week!"

Step 6: Netsex
OK so you've charmed her into trying a little netsex.  First things first, turn on your logging procedure.  Logging a personal encounter in IRC is not like videotaping someone in real life because it's on the Internet and you can do what you want on the Internet.  I don't have space here to tutor you on this but I have managed to track down a log of an actual netsex encounter
for those wondering how to go about it.  It can be found at
http://sexgods.base.org/netsexlog.html

Step 7: Complaints department
Now if you've been following my sage advice it's possible that a few jerks will hassle you.  They may whine about you asserting your god-given right to use their channel for advertising or about the adorable 128-line ascii rose you've set up to auto-post every 10 seconds.  Well if they can't compete with your ingenuity then that's their problem! Do like I do and tell them your uncle knows the guy who OWNS THE INTERNET and if they keep hassling you
they'll get banned for life.  You can also tell them that you're a DeMoNiK HakkeR who will make their computer bLoW uP.  If you try this make sure to type in ALL CAPS because everyone knows that real hackers only ever type in caps.  This is because CAPS only have 7-bits and can't be traced over the Internet.  Would I lie to you?

THE END!

We hope you've enjoyed the following excercise in stupidity.  The essay is an extract from the Comprehensive guide to Internet Romance which can be found at the Sex Gods Anonymous site at http://sexgods.base.org

Ciao,
--Maelstrom
Founding Father and Spiritual Leader of Sex Gods Anonymous


***

Obviously, none of the links above are functional any more. Sex gods have always had troubles with expiration dates...

povești despre cărți - de la oana boca-stănescu

Am urmărit-o (nu doar citit-o) pe Oana Boca-Stănescu pe Adevărul Live via Dilema Veche, în preambulul BookFest (care tocmai s-a consumat, cu multă ploaie!). 'Dirijoarea' Oana explică destul de în detaliu cum promovarea unei cărți (ca a oricărui alt produs) nu poate începe deabia atunci cînd cartea a ieșit din tipografie, ci mult mai devreme. Pentru că povestea cărții trebuie spusă ca orice altă poveste...  

Omul de comunicare nu poate face minuni. Dacă am nişte volume prost traduse, prost redactate, cu o copertă urîtă, pot să am o mie de cunoştinţe despre comunicare, dar nu pot promova acel produs. Promovarea începe din momentul cînd un volum – să zicem o traducere din literatura universală – este preluat de o editură. [...] E sănătos ca omul de comunicare să participe la toate momentele de pe traseul realizării cărţii şi să aibă o opinie. Promovarea nu începe din momentul în care ai volumul pe masă. 

E important că s-a reamintit asta în preajma unui tîrg de carte, la care publicul, de regulă, dă buzna în primul rînd pentru a beneficia de reduceri. Ok, și să-l vadă pe R.F.Constantinescu... 

E foarte important rolul distribuitorului. Eu pot să-mi fac bine treaba, pot să promovez o carte excelentă, mesajele ajung la cititori, dar dacă unde locuiesc ei nu există o librărie e inutil. Cît am lucrat în editură, am întîlnit tot felul de situaţii. De pildă, un lanţ de distribuţie îmi cerea bani în plus pentru a-mi da voie să pun un afiş în magazine, ceea ce e inadmisibil – căci doar cîştigăm împreună, nu? În Bucureşti sîntem „în filmul nostru“, mergem pe Magheru şi avem impresia că lucrurile sînt în regulă. Dar nu peste tot e aşa, cititori sînt în toată România. În alte locuri găsim magazine care sînt pe sfert librărie şi restul papetărie; dacă angajaţii pot fi plătiţi din activitatea de papetărie, vînzarea de carte e doar o „completare“. 

hai la mulți ani :)

Post by Lucian Branea.

something of a saturday

Post by Lucian Branea.

am pierdut alegerile :(

Post by Lucian Branea.

b-fit in the street

Pînă să ajungeți la Sibiu, o compensație în București, în acest week-end: B-FIT IN THE STREET - respectiv în Piaţa Universităţii, Piaţa George Enescu, Centrul Vechi, Piaţa Sf. Anton, Piaţa Unirii.

B-FIT in the Street - Festivalul Internaţional de Teatru de Stradă București, powered by ARCUB, a ajuns anul acesta la cea de-a șasea ediţie. Cu participarea unor companii specializate în teatru de stradă din Spania, Franța, Olanda, Marea Britanie, Belgia, Italia, Australia.

Programul - aici.

trouble thursday

Post by Lucian Branea.

resurse storytelling: next level

Un altfel de clip, un altfel de regizor: Guy Ritchie ! Lock, stock and lots of smoking barrels...:) 

resurse storytelling: turkish airlines + lowe = pfuaaai !

Am mai avut discuția asta: industria de publicitate produce, adeseori, bijuterii de storytelling - pentru că trebuie să spună povestea în 30 de secunde. Sau un minut. Sau... fie! - în cazul de față, în două minute :)  

Și partea bună e că, în două minute, nici nu e nevoie de traducere ! Am avut la dispoziție o versiune cu subtitluri în engleză, dar m-am decis să renunț la ea, căci povestea e atît de bine spusă cu imagine încît n-are nevoie de text. Eh, poate, totuși, sloganul de final: Dacă nu zburăm de-a lungul și de-a latul Turciei, la ce bun să zburăm în toată lumea...?     

Lowe Istanbul. Trei luni. NU cu actori.

Mai multe - de pildă, aici. 

resurse storytelling: pulp fiction

Astăzi se împlinesc 20 de ani și două săptămîni de la ieșirea în lume a lui Pulp Fiction, fabuloșenia lui Tarantino. 

OK, asta a fost o șmecherie, pentru că pe 12 mai 2014 eram cu capul într-un dulap și n-am observat că e 12 mai. Și pe 12 mai 1994, cînd Pulp Fiction făcea senzație la Cannes, eram cu capul într-o sacoșă - între experimentul ratat Ultimul Cuvânt și primul interviu de angajare din viața mea, la Asociația Pro Democrația. Deabia mai mult de un an mai tîrziu mi s-a propus, în București, o vizionare - dar era o copie proastă (casetă, filmele încă nu circulau  în format digital!), cu un sonor deficitar, și l-am abandonat după primele 10 minute.
În vara lui 1996, însă, eram în Praga, la Europa Liberă. Tocmai ne venise un coleg nou, care să se ocupe de buletinul de știri de la 9 seara - mă rog, nou pentru mine, pentru că acesta lucrase la München, se cunoștea cu majoritatea celor din radio: încă de la început se saluta cu Ioji (Iosif Klein-Medeșan) cu au reservoir, dogs ! :) Și cum 'la birou' aveam internet (atenție, eram în vara lui 1996, în România încă nu se punea problema), cam din a treia seară a instalării sale la Praga, după ce ne predam știrile pentru ultimul jurnal al zilei, ne mai lungeam vreo oră la computere, doar eu și cu el. Eu descărcam cărți și lucrări de doctorat în relații internaționale. El descărca și scotea la imprimantă scenarii. Așa am aflat de Reservoir Dogs și, imediat, de Pulp Fiction. L-am și văzut, în aceeași săptămînă, la cinematograf - noroc că, în Praga, aveau proiecții și cu subtitrare, căci, altfel, ei cu dubbing-ul...  

Trimițînd spectatorul down a rabbit hole (conform unei cronicare 'a vremii'), Pulp Fiction a schimbat multe în cinematografie. Cu atît mai mult cu cît, vorba Lindei Aronson, Pulp Fiction should not work.

Oh, but it did. Iată scenariul.

s-a dres vremea de mutat biroul în vamă :)

Am mai povestit de Pura Vida Beach Hostel, al lui Tudor Maxim: însă deabia în decembrie 2013 (!) cînd l-am observat pe hostel-ul Little Bucharest :) 
Care o duce bine-mersi - dar, dat fiind că se instalează vara, nu despre el ar fi de vorbit acum, ci iarăși despre Pura Vida.

Căci, iată cu ce a mai venit Tudor acum vreo două zile (de bucurie că tocmai a primit Trip Advisor Certificate of Excellence 2014 pentru Hostel Peaches?)...

Post by Lucian Branea.

Pe foarte scurt, apelul explicit este: Mută-ți biroul pentru o săptămînă (sau mai multe) la mare, la Pura Vida summer beach hub :)

Detalii - aici. Rezervări - aici. Hostel-ul e foarte cool și e poziționat nemaipomenit, la trei metri de plajă. Și, în iunie, nici n-o să fie țipenie de om sau de cort pe plajă, deci între tine și răsăritul soarelui se mai pot interpune doar berile sau cocktailurile alea...

eco-slatina de saru

Nu v-am spus, dar zilele trecute am cîștigat ceva la o campanie Eco-Rom Ambalaje și Blogal Initiative - și anume titlul de Cavaler al Reciclării 2.0 pentru Slatina (textul e aici) !

Nu, Piatra Neamț nu era în competiție. Așa că am susținut Slatina, în care știți că am făcut și-o să mai fac multe chestii - în primul rînd la colegiul care m-a adoptat dinainte de a fi pășit prima oară în oraș, și anume Radu Greceanu, dar nu numai. Că, vorba ceea, acum reprezint toată Slatina - cel puțin într-ale educației ecologice :)
Azi, într-o zi plină de Olimpiadă a Liceelor, Colegiul Național Radu Greceanu a căștigat locul 1 la proba de 'majorete', iar Andreea Maria Dicu și-a spulberat contracandidații și e 'europarlamentar de Slatina' - yeeey :) 

Dar, în calitatea de 'reprezentant de toată Slatina', v-aș pasa, tot azi, un mesaj (descoperit aseară, pe newsfeed-ul de Facebook) care privește niște concurenți ai celor de la Radu Greceanu, fără legătură cu Olimpiada Liceelor: 

Post by Adina Gruia.

În care e vorba de proiectul Pădurea Saru - arie protejată, în cadrul concursului Școli pentru un viitor verde, în care sînt implicați elevii clasei a IX-a R2 de la Colegiul Național Vocațional Nicolae Titulescu din Slatina. Ultima oară am trecut, de două ori, prin Pădurea Saru, chiar în februarie. Și habar n-am avut, în ultimii opt ani, în care am bătut cu ceva regularitate drumul cu pricina, că e arie protejată - deși era absolut limpede că trebuie protejată cel puțin de șoferi (dacă parcurgeți drumul de la Slatina la Craiova o să vă dați seama la ce mă refer!). 

E de votat, deci, ca să zic așa :)

trip on, BcG - with more cowbell :)

Cum se fac acușica nouă luni de cînd Brînzoaicele cu gem se agită, mai mult sau mai puțin, în fiecare zi, acest spațiu o să intre într-o nouă etapă, un pic mai ordonată și mai focalizată. Nu chiar odată cu acest post, no. 300 :) dar acușica... 

În cele nouă luni, acest blog n-a exagerat prin poziționare, ci s-a dedat la tot felul de experimente menite, mai degrabă, să-l facă vizibil. Cred că n-am făcut cu totul zob etapa asta - n-am făcut nici-un fel de scamatorii care să genereze trafic masiv, dar forțat și, deși m-am împrietenit din start cu Blogal Initiative, de pildă, și cu [unele cele mai multe din] campaniile lor, nu m-am apucat să scriu chestii despre cosmetice, lenjerie de damă sau altele asemenea. Și așaa, ne-forțat, Brînzoaicele cu gem au urcat constant în ZeList, s-au procopsit cu o page authority de 43 conform MOZ Open Site Explorer (ceea ce e destul de cool pentru un blog pe domeniul blogspot.com*) și tot așa... 

În consecință, în această nouă etapă:
* Brînzoaicele cu gem vor continua să producă cîte 'ceva' în fiecare zi, dintr-o sumedenie de motive;
* continuă neabătut prieteneala cu Blogal Initiative, căci o să continui să susțin că acest concept al lor de platformă pentru bloggeri e cel mai funcțional și... cum să zic... decent din blogosfera românească; de dragul căreia
* Brînzoaicele cu gem continuă să participe / se implice în campanii pe teme 'rezonabile' (orice text care e parte dintr-o campanie nu are cineștiece majusculă într-o paranteză în titlu, DAR are obligatoriu tag-ul 'campanie'); însă, dat fiind că, în perioada următoare, voi avea, brusc, mai mult timp liber :>
* o să se înmulțească binișor conținutul care să susțină ce mai fac eu atunci cînd nu sînt lipit de laptop (tag-uri: proiect, design de proiect, evaluare, teatru labirint, băștinași digitali, imigranți digitali, e-learning, storytelling, gamification și altele asemenea); dar voi dezvolta semnificativ și
* o componentă de trip advisor (cu tag-ul corespunzător), inclusiv cu sub-componente foarte practice de travel hacking; și, cînd se nimeresc și se potrivesc,
* intervenții ale altora pe temele de mai sus - ca guest posts sau conversații/interviuri, după caz.

Love, deci :) 



* încă mi-e neclar cum funcționează exact asta, dar e foarte posibil să datorez saltul energic de la 39 la 43 mai degrabă Lorenei Lupu (în al cărei blogroll, ca mental fuck buddy, deabia săptămîna trecută am descoperit că mă aflu) decît lui Blogal Initiative... să fie primit și mulțumit :)


   

alina e numai una - nu 30 :)

A început ca o glumă - nu sexistă, dar așaa, ușor extrasă de păr: criza de 30 de ani' începe pe la 28 și se termină pe la 31 de ani. Dar, în privat, tot felul de lume s-a grăbit să-mi confirme: da, mă, așa e...:) să vezi ce-am pățit...

Pentru cei care își vizualizează vîrsta reprezentînd-o grafic cu ajutorul jocului de Piticot (?), așa cum au învățat în copilăria lor dinainte de 1990, asta sună logic: jalonul 30 e primul punct în care traseul începe să coboare. Însă, cum, pe tabla de joc, succesiunea segmentelor de cîte zece numere nu e strict liniară, 'panta' devine vizibilă încă de la 28. 

   
28 e și una din căsuțele de evitat - în care te întîlnești cu un urs destul de rusesc (sau poate chiar românesc, mă rog), deci trebuie să te întorci o țîră. Și cum, în viață, nu prea poți să te întorci (decît dacă ai reușit să-ți asamblezi mașina aia a timpului), bombăni și mergi mai departe. Te simți presată (da, se aplică numai fetelor!) să iei decizii majore cît mai rapid - că, vezi bine, se apropie vîrsta de 30 de ani și nu poți evita 'criza' decît dacă o întîmpini pregătită cum se cuvine, cu pîine, sare, lămîiță și/sau, după caz, copii. Și, ca mai de fiecare dată atunci cînd o decizie majoră e luată sub presiune, e o decizie, cum să zic... deficitară...
Firește, dacă reziști presiunii e și mai rău :) Tot felul de binevoitori o să vrea să afle care-ți e secretul: Cum reușești, maică, să administrezi așa de bine turnanta asta complicată ? Țțț... Învîrtitul cuțitului în capra vecinului pare că funcționează de minune: da, cornul de capră e bun la vrăji obstetrico-ginecologice, dar oricine a întîlnit o capră live știe că ea, capra, e foarte inteligentă. Și curioasă.
Iar curiozitatea (Există viață după 30 de ani?) dă rezultate. Deși unda de șoc se telescopează pe tot parcursul anului ăla în care ai, pentru prima oară, o vîrstă cu 3 în față, lucrurile se înseninează sensibil odată ce ai împlinit 31 de ani. Dispare orice presiune simbolică, băbuțele care țîțîiau în jurul tău și-au pierdut răbdarea și s-au volatilizat (că le-au lovit și pe ele propriile crize), iar cuvîntul 'maturitate' sună, parcă, din ce în ce mai ok. De pildă, Nebuloasa știe :>
Ei, și după 40 de ani, lucrurile o să arate și mai tare :)

Mai e pînă atunci, însă... 


Mi-a venit să (re)scriu chestia asta scandaloasă ascultînd

Am găsit-o tîrziu pe Alina Manole. Indirect, de fapt (recunosc cu oarece stinghereală): am avut, în Povestind Bucureștiul, o Alina Manole de 20 de ani din Brașov care cînta binișor - dar căreia nici prin gînd nu-i trecea să se ocupe mai sistematic de cîntat, pe motiv că locul era deja ocupat. Și ocupat bine...

De către sclipitoarea Alina Manole de mai sus. Care îşi lansează noul album (Fericirea de luni) la Teatrul Excelsior din Bucureşti - pe 2 şi 3 iunie. Două zile de lansare, căci biletele pentru 2 iunie s-au vîndut în mare viteză. Să fredonăm, deci :)

microjoburi - în .ro

Am descoperit microjoburi.ro acum vreun an, administrînd o cerere de servicii pentru altcineva. Am comandat cuiva, online, un serviciu de 50 de RON și, în mai puțin de trei zile, comanda era executată. Nu m-am văzut la față cu prestatorul de servicii, dar totul a mers șnur. Atît de șnur încît mi-am făcut eu însumi cont de executant.

Microjoburi.ro e o platformă pe care se întîlnesc cererea și oferta de servicii de mică anvergură, echivalentul a 50 de lei sau mai mult - pentru că, la serviciul de bază, se pot adăuga servicii adiționale. Ai nevoie de o traducere, de un tutorial, de un ceva care nu presupune neapărat o întîlnire efectivă între client și executant - se rezolvă prompt. 
E o operațiune tipică de crowdsourcing. La momentul respectiv, aveam, deja, cont pe elance, dar nu și pe fiverr (tatăl acestui tip de platforme) - deși știam de el, strict din motive de adecvare a ceea puteam eu oferi pentru 5 USD (că de la cifra asta vine numele de fiverr, normal). Dar cu microjoburi.ro mi-am făcut curaj...

Încercați și voi să vă căutați prestatori de servicii pe microjoburi.ro. Pentru că:
* platforma e simplă și aerisită - și e și strict într-o singură nuanță de albastru senin, care o să te încarce de energie pozitivă :)
* platforma fiind simplă, orice operațiune pe care o pui la cale acolo e super-rapidă - cu thumbs up galore for usability
* 'orice operațiune' se referă atît la crearea contului, cît și la căutarea, după domenii de activitate, a serviciilor pe care le oferă alții
* ai la îndemînă 19 domenii diferite de activitate - care ar putea deveni chiar mai multe pînă îți faci curaj să treci pe-acolo
* în cazul în care, prin absurd, nu găsești ceea ce cauți, poți plasa o cerere de ofertă - care e trimisă, automat, prestatorilor înregistrați pe domeniul de activitate cu pricina
* dacă ți-ai găsit executant, plătești înainte, dar plata rămîne on hold pînă ce confirmi că totul e ok
* ca la orice platformă de acest tip, după ce tranzacția s-a încheiat, îl recomanzi sau îl bombăni (cu steluțe) pe prestator, astfel încît să-l știe și alții...

Să încercați, deci, că funcționează !



*** N-ați uitat, nu ? Am și eu trei oferte pe microjoburi.ro (asta, asta și asta) - nu mare lucru, deocamdată, că n-am avut, prompt, idei pe care să nu le aibă și alții. Dar o să apară și altele în săptămînile următoare :)

și shorts up !

Post by Lucian Branea.

hip trip de primăvară

Ca să nu vă debranșați prea repede de la starea de festival de film: așa să știți, că prima ediţie a HipTrip Travel Film Festival (da, "primul festival dedicat călătoriilor") se va desfăşura la Cinema Eforie şi Cinema Union (normal, tot în București) în acest week-end - 23-25 mai. Proiecţii de film şi workshop-uri cu profesionişti din domeniu !

Ce treabă am eu cu Hip Trip Travel Film Festival ? Dincolo de motivele evidente - inclusiv ca să văd ce-am pierdut :) 

De pildă, în programul de sîmbătă aveți, la Cinema Eforie, PET Rafters - un documentar de jumătate de oră despre o expediție cu pluta pe Dunăre, în vara 2013 - al cărei prim test a avut loc în 2011, inclusiv cu susținerea Asociației Epsilon III, pe care am managerizat-o de la naștere. Sigur, ar fi sunat foarte bine ca PET Rafting Project să fi fost un produs Epsilon III - dar nici nu s-a pus problema, a rămas așa cum trebuia să fie: o inițiativă a unui grup de entuziaști care, iată, au recidivat :) În trailer-ul pe care îl găsiți ceva mai jos îl vedeți pe Nichita doar o fracțiune de secundă și doar ceva mai mult pe Radu - dar în jumătate de oră de documentar o să-i tot priviți...   

Sigur, mai e de spus că și în vara lui 2011 pe plută s-a aflat o cameră video de-a mea (chiar asta!), dar de filmările de-atunci s-a ales apa... Dacă știam să înot, poate aș fi fost și eu pe plută, aș fi filmat (cu altă cameră) - și poate că și festivalul debuta, pe chestia asta, doi ani mai devreme :)

De asemenea, tot sîmbătă, tot la Cinema Eforie, imediat după ce PET Rafters vor și răspunde la ceva întrebări din public, are loc proiecția Life in a Day - un super-experiment din 2010 în care era cît pe-aci să vedeți și secvențe de la mine... Din păcate, însă, din ziua de 24 iulie 2010 s-a ales praful - proaspăt întorși (a fost și Nichita acolo) dintr-un sejur dezamăgitor în Palermo, deja începuserăm să împachetăm, pentru că trebuia să ne mutăm brusc din Vulcănescu în... încă nici nu știam unde, deabia în august am detectat Smârdanul...

Programul, deci:

Vineri, 23 mai 2014

Cinema Union

19:00 - Buena Vista Social Club

21:00 - Istanbul Unveiled

Sîmbătă 24 mai 2014

Cinema Eforie

12:00 - Zarafa

13:40 - One Giant Leap: What About Me?

16:00 - PET Rafters + Q&A

17:00 - Life in a Day

19:00 - Wild Carpathia I

20:15 - Wild Carpathia II

21:30 - Wild Carpathia III

Cinema Union

13:00 - Britain in a Day

15:00 - A Map For Saturday

17:00 - Into the Empty Quarter + workshop Exploratorii (Uca Marinescu si Leon McCarron)

20:00 - 7 Days in Havana

Duminică 25 mai 2014

Cinema Eforie

13:00 - The Motorcycle Diaries

15:30 - The Darjeeling Limited

17:30 - Obaba

20:00 - Primos

Cinema Union

12:00 - Into the Wild

15:00 - In Bruges

17:00 - Workshop Călătorii (Alina Păun si Costin Miu)

18:30 - Janapar

20:00 - To Rome With Love

Sponsorul principal al festivalului: platforma de rezervări online Vivolis.

post-ffe: miguel gonçalves mendes 'la liber'

Îl știți pe Miguel Gonçalves Mendes ? A fost prezent la Festivalul Filmului European ediția 2012 cu José & Pilar.  

Ajunge cu trailer-ele ! De astăzi, toată filmografia sa (lung-metraje, scurtmetraje, videoclipuri, instalații video) este disponibilă 'la liber' pe site-ul regizorului: www.mgm.org.pt. 

Enjoy, desigur :)

script tuesday

Post by Lucian Branea.

somewhere monday

Post by Lucian Branea.

a fost festivalul filmului european 2014

Iote că ieri s-a încheiat și Festivalul Filmului European, ediția 2014. 
Adică (printre multe altele): 
* 42 de filme
* din 25 de ţări 
* urmărite de 5988 spectatori 

Premiul Publicului a revenit documentarului București, unde ești? al regizorului român Vlad Petri - care, cică, va intra în cinematografe pe 13 iunie. 

Post-festum: e din ce în ce mai bine :)
Festivalul Filmului European, organizat de către Institutul Cultural Român, împreună cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, sub egida EUNIC și cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale unor țări europene, a tot crescut ! Ediția a XVIII-a a însemnat nu numai proiecții, ci și șapte evenimente conexe (cinci găzduite de către ICR). Iar la Gala de închidere, vicepreședintele ICR a anunțat că, în 2015, se speră că Festivalul va ajunge în mai multe orașe din țară. 

Jurnal de festival - aici, așa să știți...:)  

endless warehouse

Doar o notă scurtă, cît să mă plîng că, în plin Festival al Filmului European, iar am trișat - lunea trecută (noaptea) am văzut nu doar penultimul episod al sezonului final (5) al Warehouse 13, ci și pe ultimul (da, sînt numai șase), care se difuzează pe SyFy deabia mîine, pe 19 mai (don't ask!).  

N-am ales, din ultimul episod, o fotografie generatoare de spoiler (ar fi cîte ceva), pentru că merită să se chinuie și alții, enervîndu-se. Cum că uite-așa se omoară un serial cu o audiență ambiguă: făcînd sezonul final atît de dezamăgitor încît să nu-ți pară rău după el... Next !  

În rest, rămîne cum am vorbit:

"Don't try to explain time travel. It never makes sense and it always makes my head hurt." — Pete Lattimer

fringe saturday

Post by Lucian Branea.

in the mood for prokofiev ?

Știți de Alexandru Tomescu, nu ? În 2006 a pus la cale primul turneu de muzică clasică din România, susținut exclusiv din fonduri private. Și nu numai...

Și, anul acesta, Turneul Stradivarius a ajuns la cea de-a șaptea ediție - una dedicată unei cauze sociale notabile, respectiv Fundația Hope and Homes for Children România, o organizație dedicată înlocuirii sistemului instituțional de protecție a copilului cu un sistem bazat pe conceptul familial. În 2013, Alexandru Tomescu a reuşit să strângă, cu ajutorul turneului, 13500 de euro pe care i-a donat copiilor orfani sau vulnerabili sprijiniţi de această fundație.

Invitat special în acest turneu: Eduard Kunz. Fost cîștigător al Premiului I la Concursul Internațional George Enescu, în 2007, Kunz a fost inclus în topul celor mai buni 10 pianişti de mâine de către BBC Music Magazine și concertează regulat cu orchestre prestigioase din întreaga lume.

Sînteți in the mood for Prokofiev ? :) Programul Turneului e următorul:

Târgu Mureş – 18 mai – Palatul Culturii (da, la concurență cu Festivalul Filmului European, sîc!)
Bistriţa – 20 mai – Sinagoga
Cluj-Napoca – 21 mai – Casa Studenţilor
Timişoara – 25 mai – Filarmonica Banatul
Oradea – 27 mai – Filarmonica Oradea
Hunedoara – 29 mai – Castelul Corvinilor
Sibiu – 30 mai – Filarmonica Sibiu
Piteşti – 2 iunie – Casa de Cultură a Sindicatelor
Craiova – 4 iunie – Filarmonica Oltenia
Bacău – 7 iunie – Filarmonica Bacău
Iaşi – 9 iunie – Universitatea de Muzică
Bucureşti – 11 iunie – Sala Radio

Da, în lista de mai sus apare Craiova cu roșu, pentru că mi se pare că Prokofiev se asortează cumva, semnificativ, cu Parcul Romanescu :) Dar și pentru că există șansa (mică, dar vizibilă) să prind o invitație dublă pentru concertul din Craiova. Sigur, la banii economisiți pe două bilete mai adaug cam cît de o mașină ca să achiziționez un frac pentru concert - dar ce n-aș face ca să mă asortez cu Parcul Romanescu...?

românia liberă re-decolează

Dacă tot am vorbit de noul site Danone, am rămas în priză și am dat o tură și pe noul site romanialibera.ro. 

Merită văzut, ce să zic. Practic, în această formulă, pare că mai mult de jumătate din ziar e pe prima pagină - acces direct, din prima, la mai tot ce zvîcnește prin filele jurnalului. Sigur că totul este extrem de aglomerat, deci e un pic mai greu să scanezi pagina după cuvintele cheie preferate - dar, în aproape două decenii de internet în România, cititorul a avut timp să se antreneze... Problema, dacă o fi una, vine mai degrabă din alternarea agresivă a distribuirii informației ba pe trei, ba pe patru coloane. 
Însă gusturile nu se discută. Nu toată lumea e fan Financial Times, ca mine... 

Problema autentică, zic eu (și acuma nu mai e o chestiune de gust, aș spune) e distribuția reclamelor. Sigur că sîntem cu toții în criză, dar încadrarea header-ului, pe toate laturile posibile, de bannere, e un no-go absolut: practic, primul ecran pe care îl vezi (cu browser-ul deschis pe tot ecranul, un mod în care eu nu îl folosesc absolut niciodată!) nu numai că e plin de bannere, dar cel plasat orizontal în partea de jos nici nu e vizibil decît pe jumătate... Adăugați la asta un leaderboard Google Ads sub banner-ul care încadrează header-ul în partea de jos și avem imaginea completă a unui 'titlu' complet izolat de conținut...  

Despre conținutul și formatul informației pe care o furnizează jurnaliștii de la România Liberă n-aș îndrăzni să spun mare lucru, căci n-am fost niciodată fan-ul amendării, în public, al stilului altuia, al oricui - căci fiecare e cu publicul lui. Iar cît am fost 'șef' (foarte demult), sufeream groaznic de fiecare dată cînd era de reformulat articolul cuiva - mai niciodată n-am pus eu mîna să modific, pentru că mi se pare că stilul fiecăruia e de ne-agresat, e o parte din personalitate, deci hărtănirea unui text e echivalentul unei zgîrieturi pe față ! 
Bine, nu e ca și cum aș fi avut noroc de data asta... De pildă, cînd am intrat azi pe site, aveam la 'ultima oră' asta:   

VIDEO. Incident în Rusia: O rachetă s-a prăbuşit imediat după decolare

Ziceți și voi: dacă omul acela știe că o rachetă 'decolează' (deși, în text, apare imediat o referință la 'lansare'), ce poți să-i spui...? Gata, m-am oprit. Noroc de Sabina Fati, luîndu-se de nevestele care iau calea Bruxelles-ului... 


Sigur nu știți, dar România Liberă era cît pe-aci să fie un pionier al trebilor digitale pe meleagurile noastre. Pe un culoar al redacției România Liberă am auzit prima oară, prin 1993-1994, de 'poșta electronică' și mi s-a încrețit fruntea instantaneu (Uli Vălureanu?). Acum sîntem în 2014 - și totul e pe prima pagină. Să fie primit !

15 ani de danone

La mine nu există zi fără lactate - chiar și în perioada asta :) Așa că mi-a venit să vă spun, în trecere, că Danone România a împlinit, ieri, 15 ani de la primul iaurt produs în fabrica din Bucureşti. 

După mai mult de un an petrecut în Praga și Budapesta, în 1995-1996, am scrîșnit o vreme, reîntors în București - așteptînd, bombănind, să vină capitalismul și la noi... Țin minte de parcă ar fi fost ieri: în martie 1997, reîntors în Praga, după 5 luni de România, m-am cazat într-o garsonieră închiriată - apoi, chiar înainte să desfac vreun bagaj, am coborît un pic pînă la magazinul de la parterul blocului, să iau ceva apă, bere, scobitori, din astea... Nici 20 de minute mai tîrziu, înapoi în cameră, mă zgîiam stupefiat la cele 4 sacoșe pline de pe pat: ca în transă, cheltuisem circa 30 de dolari pe varii alimente care îmi lipsiseră îngrozitor de cînd părăsisem Praga. Majoritatea zdrobitoare fiind diverse lactate - nu vă îngrijorați că n-au mers cu berea, că s-au descurcat bine-mersi... 

Primele produse Danone, importate din Ungaria și Polonia, au apărut, însă, pe piaţa românească încă din acel 1997. Apoi francezii au preluat fabrica Miorița, iar pe 15 mai 1999 se produceau, deja, în București, primele iaurturi Danone, sub brand-urile Natural și Delicios. Care arătau uite-așa:

Mai multe despre istoria Danone în România găsiți aici. Ceea ce este, implicit, un îndemn la o vizită pe relansatul lor site. Mult mai aerisit, echilibrat coloristic, cu un puhoi de informații din toată zona trustului - că poate vă interesează nu doar informații tehnice, ci și demersurile lor de CSR sau îndemnul Vino acasă la Danone :)

  
E adevărat că, pe prima pagină, regula lui 2/3 e un pic cam forțată, și că nu s-a abținut nimeni să nu trîntească niște titluri mai lungi la unele sub-secțiuni (ceea ce afectează display-ul meniurilor) - dar, una peste alta, cînd facem iaurt zîmbind, nu ne uităm și la din astea. Serios, noua versiune a site-ului e ca o plimbare cu parapanta. Și poate vă era dor și de fabulosul albastru de cer mediteranean - că iar apuc să citesc doar pe Facebook că a văzut cineva, undeva, soare...

curs blitz de design de proiect - ediția de primăvara-vară :)

Dat fiind că a mai ieșit soarele (și la propriu și la figuratul termenelor limită din martie și aprilie), ne putem reapuca să vorbim despre viitoare proiecte, în liniște, fără presiune...:) Drept care:

*** Reiau cursul de design de proiect - cu o primă sesiune vineri 23 mai în București (locație în Centrul Vechi), între orele 11-19.
Cursul este, de fapt, un atelier cît se poate de practic, pe parcursul căruia trecem în revistă principalele elemente ale unui proiect și le discutăm inclusiv din perspectiva evaluatorului - după care asamblăm, împreună, proiecte mici și mijlocii. 
Din februarie pînă în aprilie, o fracțiune a acestei formule de curs a fost exploatată în București, Bacău, Galați (în trei rînduri), Slatina și Rm.Vîlcea - însă a existat un focus clar pe programul Erasmus+. În acest nou context, ne vom juca, mai relaxat, cu schemele Erasmus+ și AFCN.     

*** Așa să știți, că fac și ceea ce se numește screening de propunere de finanțare - respectiv citesc un proiect care nu a obținut finanțare sau un draft preliminar și, apoi, returnez autorului un raport în care explic, în detaliu, ce e în neregulă și cum se pot drege lucrurile. 


Sînteți interesați de sesiunea de curs mai sus - sau de alta similară, în București sau prin preajmă ? Deci, dați un semn, deci...:) Pentru înregistrare, vă rog completați acest formular.

***

După cum știți (?), subsemnatul vine cu o experiență de:
* management de proiect, încă din 1995 - cu proiecte elaborate și administrate cu finanțare USAID, Phare, Fundația /Soros/ pentru o Societate Deschisă, Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune;
* evaluare [de candidaturi de proiect], încă din 1997 - în programele Phare (societate civilă, administrație publică), Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Tineret în Acțiune, Fondul Cultural Național;
* evaluare externă [de proiecte în derulare] - în proiecte finanțate prin sub-programele Minerva și Grundtvig și programul Tineret în Acțiune, pentru coordonatori din Germania, Portugalia, Bulgaria și România.
Am făcut, recent, calculul și mi-a ieșit că am produs proiecte de peste 2 milioane de euro pentru organizațiile pentru care am lucrat și partenerii lor numai în ultimii ani ai secolului ăstuia. Știu că e puțin dacă vă raportați la vreunul din monștrii finanțați din fonduri structurale - dar NU sînt adunați din nuștiuce POS-DRU-uri inutile, sînt asamblați din multe proiecte fabuloase mici și mijlocii, contractate numai cu finanțatori prietenoși, care nu-ți cer tone de hîrtii și nici nu-ți amînă plățile cîte un an de zile :) Ceea ce vă doresc și vouă...