Astăzi se împlinesc 20 de ani și două săptămîni de la ieșirea în lume a lui Pulp Fiction, fabuloșenia lui Tarantino.
OK, asta a fost o șmecherie, pentru că pe 12 mai 2014 eram cu capul într-un dulap și n-am observat că e 12 mai. Și pe 12 mai 1994, cînd Pulp Fiction făcea senzație la Cannes, eram cu capul într-o sacoșă - între experimentul ratat Ultimul Cuvânt și primul interviu de angajare din viața mea, la Asociația Pro Democrația. Deabia mai mult de un an mai tîrziu mi s-a propus, în București, o vizionare - dar era o copie proastă (casetă, filmele încă nu circulau în format digital!), cu un sonor deficitar, și l-am abandonat după primele 10 minute.
În vara lui 1996, însă, eram în Praga, la Europa Liberă. Tocmai ne venise un coleg nou, care să se ocupe de buletinul de știri de la 9 seara - mă rog, nou pentru mine, pentru că acesta lucrase la München, se cunoștea cu majoritatea celor din radio: încă de la început se saluta cu Ioji (Iosif Klein-Medeșan) cu au reservoir, dogs ! :) Și cum 'la birou' aveam internet (atenție, eram în vara lui 1996, în România încă nu se punea problema), cam din a treia seară a instalării sale la Praga, după ce ne predam știrile pentru ultimul jurnal al zilei, ne mai lungeam vreo oră la computere, doar eu și cu el. Eu descărcam cărți și lucrări de doctorat în relații internaționale. El descărca și scotea la imprimantă scenarii. Așa am aflat de Reservoir Dogs și, imediat, de Pulp Fiction. L-am și văzut, în aceeași săptămînă, la cinematograf - noroc că, în Praga, aveau proiecții și cu subtitrare, căci, altfel, ei cu dubbing-ul...
Trimițînd spectatorul down a rabbit hole (conform unei cronicare 'a vremii'), Pulp Fiction a schimbat multe în cinematografie. Cu atît mai mult cu cît, vorba Lindei Aronson, Pulp Fiction should not work.
Oh, but it did. Iată scenariul.
