monday (again and again)

Post by Lucian Branea.

sunday

Post by Lucian Branea.

saturday (again)

Post by Lucian Branea.

noi toți sîntem 'oamenii FAINI din LAbiRinT'

Încă din 2008, de la primul spectacol de teatru labirint asamblat de noi în România, am descoperit că (pentru mine!) momentul cel mai fabulos de pe parcursul întregului proces nu se plasează în timpul workshop-ului prin care construim spectacolul și nici chiar în timpul și pe traseul spectacolului propriu-zis, ci atunci cînd privesc chipurile spect-actorilor care ies din (nu 'de la'!) spectacol. 

Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, un spectacol de teatru labirint presupune un itinerariu pe care fiecare spect-actor îl parcurge de unul singur - un itinerariu pe parcursul căruia se întîmplă diverse chestii, inclusiv unele generate, provocate, de spect-actorul însuși (da, nu este o eroare de 'tipar', exact de asta îl numim așa: pentru că spect-actorul participă și contribuie la spectacol alături de cei care l-au construit inițial). Odată părăsit acest traseu al unui spectacol de teatru labirint, spect-actorul are la dispoziție un spațiu în care poate rămîne o vreme, cît să revină 'în lumea reală (?)' și, cît îl mai ține empatia, să ne lase un mesaj - un feed-back, cum ar veni :)

Iată un astfel de mesaj - de la Abby (din Arad, studentă în Cluj) la ieșirea din labirintul din Vama Veche (august 2013): 

  Pentru oamenii FAINI din LAbiRinT

Mulțumesc enorm pentru că am avut șansa să experimentez lucruri noi și faine, tot acest traseu 'dubios' ți-a dat, de fapt, mi-a dat formă simțurilor, mi-a antrenat imaginația, mi-a creeat o nouă stare de spirit, o stare dintr-o altă lume... Sper să reușiți să vă țineți bine pe picioare și să dați în continuare șansa oamenilor de a experimenta ceva atât de diferit încât nu vă vor uita niciodată !

~ SUNTEȚI CEI MAI TARI ! ~ 

În spectacolul cu pricina, eu m-am plasat, ca actor, fix la finalul labirintului - special ca să aflu (primul!), cum au supraviețuit spect-actorii acestei experiențe. De la Abby am aflat asta după mai bine de 20 de minute - cam atît a trebăluit la minunatul feed-back de mai sus (timp în care, prin punctul în care mă aflam eu, au mai venit și plecat alți 3-4 spect-actori). Și m-am bucurat tare. Și, acum, vă zic și vouă ! :)

COSMOTE România revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre ofertă găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

răgaz - pe-ndelete

Post by Lucian Branea.

trei

Post by Lucian Branea.

cu degetul în priză

Sînt absolvent de Filologie / Litere - dar, așa cum ziceam și aici, am atins un Mac încă de la sfîrșitul anului 1990 și un PC încă din 1994 – deci părea inevitabil să mă întîlnesc cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I mare!) ceva mai devreme decît alții: în toamna-iarna lui 1995. Cu precizarea că, la momentul respectiv, nu eram în țară - trebăluiam prin Praga (Radio Europa Liberă, Universitatea Central Europeană) și Budapesta (Universitatea Central Europeană).
M-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - cel puțin pentru un ziarist obișnuit să-și culeagă și să-și verifice informațiile online. Deabia dupa vreo săptămînă, întrebînd în stînga și-n dreapta, am descoperit niște computere branșate la net (pe Unix!) la Palatul Pionierilor – cred că era o operațiune pusă la cale de Mihai Bătrîneanu (PC-NET). Acuma, ce să zic, nici în Praga sau Budapesta viteza nu era halucinantă - mă aflam în două rețele instituționale în care mișunau sute de persoane aflate exact în situația mea: o majoritate zdrobitoare de inși din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică confruntați cu a opta minune a lumii... Chiar dacă nu toti rămîneau noaptea, 'după program', în radio, ca să-și descarce (și să-și imprime) scenariul lui Pulp Fiction (de pildă!), tot era vorba de o viteză modică. Dar odată reîntors în București, viteza aceea modică devenise de neatins. Dramă majoră, ce să vă mai povestesc...

Nu s-ar putea spune, însă, că nu eram oarecum prevenit :) La un moment dat, în 1996, încă în Praga, jurnalistul de mine constatase că guvernul românesc tocmai își trăsese domeniul gov.ro. Surfez, oftez, surfez. Și, tot la un moment dat, constat ca gov.ro își ia tălpășița în offline în fiecare vineri, pe la 2-3 după-amiaza - și se reîntoarce luni dimineața :) N-aveți idee cîte inside jokes am dezvoltat acolo, la Praga (și NU numai în interiorul Romanian Service) pe tema net-ului românesc care pleacă de la 'serviciu' vinerea și zace beat mangă într-un șanț sau e sechestrat de soacră pînă lunea... 
Deabia în 1999, cînd am ajuns sa supervizez un proiect la un departament din Camera Deputatilor [din Bucuresti], mi s-a confirmat adevăratul motiv - pur și simplu, vinerea, la închiderea programului, cetățenii care lucrau acolo aveau instrucțiuni să scoată absolut totul din prize pînă luni (pe motiv de regulamente PSI). Nu mi-aș fi imaginat nici chiar în 1996 (și, în 1999, cu atît mai puțin) că se scoate din priză și serverul...

Mi s-a 'confirmat' pentru că, tot atunci, prin vara lui 1996, îmi trecuse prin față, la radio, o știre lugubră, dar la lectura căreia te pufnea rîsul instantaneu - pe care n-am păstrat-o și n-am mai putut-o recupera ulterior, nici măcar în formă tipărită. Se făcea că, la un spital din [auto-cenzurat - dar era o țară vest-europeană foarte onorabilă!], rata de mortalitate creștea brusc, peste week-end, fix în salonul de reanimare. Mister mare ! Ancheta declanșată a relevat. însă, după o vreme, că de vină era o femeie de serviciu care, în fiecare vineri noaptea, intra în încăpere și scotea un cablu din priză ca să facă loc aspiratorului pe care îl folosea, în salonul respectiv, timp de circa jumate de oră :> În 2013, poate vă pare o producție Times New Roman - dar a fost pe bune :)  


Primele două paragrafe din textul ăsta le-am 'exersat' comentînd pe blogul lui Victor Kapra (căruia îi mulțumesc și pe această cale!) - ceea mi-a adus o invitație, sîmbăta trecută după prînz, la un brunch cu el, o sumedenie rezonabilă de bloggeri și o echipă de la UPC - în cursul căreia ne-am jucat cu conexiunea pe care o oferă aceștia în cadrul ofertei Fiber Power de 200 de mega. O plăcere, zău, să intri pe YouTube sau să urmărești transmisia live a oricărei televiziuni la viteza asta. 
Și o soluție foarte bună pentru o idee mai veche, niciodată pusă funcțional în practică, de a angrena două transmisii live în două spectacole simultane [de teatru labirint] care să se desfășoare în București și, respectiv, Focșani sau Slatina sau Cluj, de pildă. S-a notat ! Cu atît mai mult cu cît m-am despărțit fără voie de UPC în luna martie și deabia aștept să mă mut (foarte curînd) și, deci, să-mi reiau cablarea (cu TV cu tot) de la ei. Și tot cu atît mai mult cu cît 'strămoșul' lor, Kappa, m-a salvat, în 1997, de la emigrare urgentă din motive de traume induse de viteza de net din România. Dar asta e o altă poveste...

distanțe improbabile - de mîine, în foaierul teatrului odeon

Post by Lucian Branea.

citit în se întoarce

Post by Lucian Branea.

grundtvigers - acum și pe facebook

Deși în România exista o Agenție Națională Socrates (într-o formulă strict operațională) încă din 1997, instituțiile din România nu au început să afle en masse despre Socrates (un program al Uniunii Europene dedicat finanțării inițiativelor educaționale la toate nivelele, cu excepția celor vocaționale), decît în anul 2000, odată cu exercițiul financiar european 2000-2006. Pe vremea aceea nu exista Facebook și nici orice altă social media - pentru că nu se produsese saltul la web 2.0. Așa că, principala formulă de a face circulația să circule eficient era via e-grupuri. 

Inițiasem, pe 30 octombrie 1999, [romania_eu_list] (pe atunci, @egroups.com) ca "un spațiu de dezbatere și de schimb de informații privind eforturile României de integrare în Uniunea Europeană și oportunități de finanțare din surse europene". Pe 11 ianuarie 2000, Florentina Anghel, coordonator al sub-programului Grundtvig (educația aduților) a anunțat existența programului Socrates și a oportunităților de finanțare oferite prin sub-programul Grundtvig pe un [romania_eu_list] care avea, la vremea respectivă, puțin peste 200 de abonați. Lucrurile au mers atît de bine online încît, 6 luni și ceva mai tîrziu, apărea (da, la propunerea mea) și [grundtvigers], ca e-grup dedicat beneficiarilor și interesaților de acest sub-program. Cîțiva ani și cîteva mii de mesaje mai tîrziu, [grundtvigers] devenea canal oficial de comunicare al sub-programului. 

Au trecut anii, programul Socrates s-a integrat, din 2007, în programul Învățare pe Tot Parcursul Vieții - care se transformă, din 2014, în programul Erasmus+. În Erasmus+ nu va mai exista un sub-program dedicat explicit educației adulților, Grundtvig sau nu. Însă [grundtvigers], cu cei circa 3200 de abonați în acest moment, este, de mulți ani, un brand care nu merita, în nici-un caz, să dispară, ci chiar să se extindă. Acum și pe Facebook, astfel încît creatorii și beneficiarii inițiativelor educaționale din zona educației adulților să converseze și mai cu spor :) Florentina Anghel e acolo, Andreea Samoilă e acolo, împreună cu o mulțime de beneficiari ai sub-programului care au construit, din 2000 încoace, o comunitate remarcabilă - deci n-are cum să nu meargă :)

Post by Lucian Branea.

*** Sînt pe Facebook din (martie) 2007. Știu (sigur!) că mișcarea asta se putea petrece și mai devreme. Dar niște considerații legate de acumularea unei mase critice de utilizatori pe Facebook, precum și de contextul tranziției la Erasmus+, m-a și ne-a făcut să așteptăm acest moment. Așa să știți ! 

fă-te repede parlamentar european, te rog

După cum știi (?), Uniunea Europeană încă n-are buget pentru perioada 2014-2020. Povestea e lungă și n-o să detaliez aici - sursa cea mai bună ar trebui să fie EurActiv, că cică ei sînt experții incontestabili pe afaceri europene în țara asta. 

Aici voiam doar să zic că miercuri și joi (ieri și alaltăieri) s-a scris un capitol nou al poveștii, și anume în comisiile Parlamentului European. Cică parlamentarii din Comisia pentru Buget au respins propunerile de reducere pe care le făcuse Consiliul European în iulie referitoare la investiții menite să stimuleze creșterea și locurile de muncă, dar și la ajutorul umanitar pentru Orientul Mijlociu (luînd în considerare situația din Siria) de pildă, căzînd de acord, printre altele, și asupra unei reduceri a însuși bugetului Parlamentului. Detalii - aici.

Bătălia pentru un buget se poartă întotdeauna între un executiv și un legislativ, cu un rol capital conferit, firește, diverselor grupuri parlamentare, care dispun de pîrghii (implicite sau explicite) la nivelul ambelor. Într-o structură politică de tipul Uniunii Europene, lucrurile sînt chiar mai complicate de-atît, din cauza modului particular în care este structurat ceea ce numim 'executivul' acesteia. Ceea ce vreau să zic e că este absolut exclus ca propunerile Comisiei pentru Buget să însemne că 'gata!, Uniunea Europeană are buget' - fii sigur că negocierile continuă.

Vestea proastă este că votul în plen e programat pentru 23 octombrie. Ulterior votului, procedura prevede 21 de zile de 'discuții conciliatorii' cu Consiliul - și dacă aceste discuții sînt încununate de succes, atunci avem un vot final în plen în sesiunea din [18-21] noiembrie a Parlamentului European. Dacă ai un calendar în față și posezi abilități aritmetice de bază, atunci știi că nu va exista un buget decît după mijlocul lunii noiembrie. Ceea ce înseamnă că noi ăștia care așteptăm ca pe ciocolată Apelurile generale pentru programe cum ar fi Erasmus+ și Europa Creativă n-o să le vedem la față, în cel mai fericit caz, decît spre sfîrșitul aceluiași noiembrie - cam prea tîrziu pentru plierea acestora pe un calendar cu care ne-am obișnuit în ultimii șapte ani.  

Cred că știai deja, în România anului 2013, că nu e bine să-ți faci cine știe ce planuri detaliate într-un an electoral, că ai sigur o sumedenie de surprize. Vestea bună este că 2013 e an pre-electoral, în 2014 sînt alegeri pentru Parlamentul European. Deci, pune mîna și pregătește-te să candidezi :) Sigur, bugetul Parlamentului European va fi, cel puțin o vreme, mai mic decît în 2013 - dar cît o să mai dureze criza asta...? Și, cînd o să găsești în mapa de parlamentar documente referitoare la programele Erasmus+ (educație, formare, tineret) și Europa Creativă (cultură), gîndește-te și la noi, ăștia, care gemem acum uitîndu-ne la calendar... Mulțumesc anticipat - și baftă !  



Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar să vă asigurați că n-ați uitat că în 2014 au loc alegeri pentru Parlamentul European. 

you'll never walk alone

Să fie clar: NU sînt microbist. Nu mă pregătesc pentru meciuri cu zile/ore înainte, stocînd bere și pufuleți (sau orice altceva consumă microbiștii atunci cînd se uită la meciuri) în casă. Nu îmi protejez preventiv coardele vocale pentru a putea zbiera, ulterior, din toți rărunchii atunci cînd un tip îmbrăcat într-o pijama colorată reușește să trimită o minge mai mică decît cea de baschet printr-un spațiu delimitat de trei bețe și sol. Nu mi-am reglat niciodată programul în funcție de un meci esențial - sau, mai exact, am profitat întotdeauna, pe cît posibil, de pustietatea de pe străzi și din magazine indusă de un astfel de meci.
Firește, am jucat fotbal, ca orice copil - dar dintotdeauna, încă de mic, am preferat să joc (din motive de alergătură, competiție, team building, you name it) decît să privesc... 
Dar, în ultimii ani, am început să mă mai uit, ocazional, la meciuri - ca un antropolog amator, urmărind spectacolul, mai degrabă tribuna și ceea ce se întîmplă în jurul terenului decît gazonul propriu-zis. Din asta se înțelege, firește, că n-am prea avut ce căuta în fața televizorului atunci cînd joacă echipe românești (sau naționala României) - din punctul meu de vedere, singurul meci din ultimele două decenii în care o echipă românească a făcut altceva decît să gîfîie haotic, timp de niște zeci de minute, este Dinamo Kiev - Steaua (1-4) din 2006. Dar baletul pe gazon al oricărei echipe spaniole, de pildă, e de privit ca orice alt spectacol: cu răsuflarea tăiată și aplaudînd la pauză și la final. 

Îi datorez asta lui Nick Hornby și romanului său Fever Pitch - căci așa a intrat, realmente, fotbalul în viața mea :)
Să recapitulez: mai întîi și la-nceput (prin 2001, poate 2000), Dana mi-a prezentat High Fidelity, al aceluiași Nick Hornby, ca pe un corespondent (omolog?) 'masculin' al Jurnalului lui Bridget Jones. În aprilie 2002, l-am găsit, într-o librărie din Berlin, pe High Fidelity. Am început să citesc din ea în U-Bahn, în drum spre casă - casa din Berlin, adică. A doua zi, dis de dimineață, m-am întors la librăria cu pricina și mi-am cumpărat și celelalte trei romane ale lui Hornby: Fever Pitch, About a Boy și How To Be Good. 
N-o să vă spun multe lucruri despre Fever Pitch, ci doar că absolut toate reperele temporale ale personajului principal sînt date de meciuri de fotbal (și capitolele romanului sînt datate corespunzător), pentru că

[...] I have measured out my life in Arsenal fixtures, and any event of any significance has a footballing shadow. The first time I was best man at a wedding? We lost 1-0 to Spurs in the FA Cup [...] When did my first love affair ended? The day after a disappointing 2-2 draw with Coventry [...] 

și că, în cronica sa din Independent, Jim White a caracterizat romanul lui Hornby ca fiind 

A spanking 7-0 away win of a football book... 

Puteți să vă imaginați cum arată o carte asemuită unei victorii cu 7-0 în deplasare (nu o să traduc spanking, totuși) :)) Dar să NU credeți și că Fever Pitch este doar a football book, în nici-un caz - am învățat foarte multe despre Anglia din romanul ăsta, ca și din orice altă carte a lui Nick Hornby, de altfel (care, toate, sînt 'despre Anglia'). Printre (multe) altele, asta include și ce înseamnă fotbalul și stadionul de fotbal acolo - și m-a făcut ca, atunci cînd am ajuns în Liverpool și Manchester, să vreau să vizitez niște stadioane celebre ca pe niște muzee...

V-am dus cu vorba, deoarece relația mea antropologică (da, cu fotbalul) era importantă pentru că tocmai am aflat că de mîine, 4 octombrie, se desfășoară în București, în Piața Enescu, evenimentul final din cadrul UEFA Champions League Trophy Tour presented by UniCredit în Romania: expoziția UniCredit Walk of Champions care include, pe lîngă multe altele, trofeul UEFA Champions League (nu cel original, pe acela și l-a luat Liverpool FC acasă, în 2005) cu care (da!) te poți fotografia și tu - precum 'cormoranii' de aicișa :)

UEFA Champions League Trophy Tour presented by UniCredit în Romania e o expoziție itinerantă care, în România, din 29 septembrie încoace, a făcut deja escale în Timișoara, Cluj și Brașov. Urma scapă turma - deci, Bucureștiul s-a așezat la coadă pentru o experiență cel puțin interesantă. Inclusiv în prezența lui Miodrag Belodedici, Ambasador Oficial al Turneului în România, și a lui Fabio Capello, Ambasador Oficial UniCredit pentru UEFA Champions League Trophy Tour, actual antrenor al naționalei Rusiei. 

Cum cine sînt aștia ? Păi tu nu erai obligat să reciți, la școală, în metrul corect, De Bello Dedici, în 1986 ? Nu te-a interesat cum marcatorul unicului gol în prima victorie ever a Italiei pe Wembley ajunge să antreneze, 35 de ani mai tîrziu, fix naționala Angliei ? Păi să te intereseze... 

        

pierre is here

Post by Lucian Branea.

din epsilonia în imaginonia

Minu și Ropo s-au întîlnit în Epsilonia. De o bucată de vreme te îmbie să Imagine People. 
Și, marțea viitoare, te așteaptă la Teatrul Odeon din București.

Post by Lucian Branea.

săptămîna bloggerului chibzuit: ziua 7 - ultimul exces?

Iată că s-a încheiat și săptămîna bloggerului chibzuit - un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

Iar Ziua 7, duminică 29 septembrie a arătat așa:
* 0 RON ! ZERO ! 

Am trișat puțin, recunosc: de pildă, sîmbătă mi-am luat țigări și pentru duminică, pentru că știam că duminică va ploua toată ziulica, n-o să am chef să ies din casă și, oricum, aveam de terminat chestii în legătură cu raportul final pentru proiectul Mediascapes. 

Am trișat și un pic mai mult, pentru că provocarea asta a venit și am acceptat-o fix într-o săptămînă de 'chibzuială' maximă. 
În primul rînd, una în care aveam de lucru pe brînci. 
Apoi, una în care aveam, deja, chestii de mîncare prin casă - în duminica anterioară venisem eu însumi, de la Focșani, cu o cobiliță de chestii, iar marți s-a întors, tot de la Focșani, și 'sub-chiriașa' mea, Emma, cu un rucsac de de-ale gurii, unul din acela, de student care se aprovizionează, o dată pe lună, de acasă.
În fine, a fost o săptămînă în care știam că principalele mele cheltuieli vor consta în aducerea telefonului și a tuturor 'utilităților' la zi, în așteptarea unei zile de luni 30 septembrie în care n-o să am o sumă mai mare pentru o plată absolut necesară...

Deci, într-o săptămînă, am cheltuit:
* 1100 RON - care s-au dus la bănci (foarte chibzuit am fost, dar nu intru în detalii la capitolul ăsta)
* 791 RON - plăți utilități
* 335.75 RON și 24.80 RON - să le spunem work-related expenses (telefon și Google storage)
* 98.91 RON - mîncare
* 16 RON - bere
* 2.5 RON - o gazetă
și...
țigările... Într-o săptămînă stressantă peste poate am cheltuit pe țigări 180.40 RON !!!

Acum niște ani, într-o zi în care nu am fumat decît o țigară jumate, m-am speriat mai tare și am ajuns la un prieten medic care m-a trecut printr-un set de analize, ocazie cu care am făcut și o radiografie pulmonară. 
M-am uitat la radiografie minute în șir. Arăta ok. După ani de fumat serios, arăta ok. Acela a fost un moment în care puteam s-o iau în orice direcție: puteam să-mi spun că plămînii mei arată ok după atîta fumat, deci, dacă mă las atunci, sînt 'salvat'; sau puteam să-mi spun că plămînii mei arată ok după atîta fumat, deci se poate :) A doua zi discutam cu un psiholog care mi-a confirmat că, dacă am impresia că fumatul îmi face rău o să-mi facă rău și dacă sînt convins că fumatul îmi face bine o să-mi facă bine (mă rog, de fapt 'binele' pe care contez). Așa că am continuat să fumez.

Sigur că fac excese: de stress, de țigări și, firește, de bani cheltuiți pe țigări :) Dar, pentru că în luna asta care se încheie astăzi, peste tot în lume se sărbătorește Luna Inimii, m-am gîndit că n-ar fi rău să recomand și altora să-și facă un control de rutină a colesterolului (care a fost disponibil gratuit toată luna septembrie în clinicile Medsana), pentru că verificarea colesterolului este un prim pas prin care îți poți da seama dacă inima ta este sănătoasă sau nu. 

   
Probabil că am și eu un colesterol de ne-pomenit. Dar vestea bună e că țigările pe care le-am fumat săptămîna trecută sînt niște țigări mai slabe (și mai ieftine) decît cele pe care le fumez de obicei - operațiune care reprezintă etapa a doua a unui plan în 4-5 pași de a o lăsa mai ușor cu fumatul. Urați-mi baftă !

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 6)

Sîmbătă 28 septembrie a arătat chiar așa:
* 50.80 RON - țigări

Zi de finalizat un raport final. Tot fără comentarii...



'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu. 

saturday

Post by Lucian Branea.

săptămîna bloggerului chibzuit (ziua 5)

Vineri 27 septembrie a arătat doar așa:
* 25.40 RON - țigări
* 12.51 RON alimente (telemea de capră)
* 8 RON - bere (fără motiv)

Ce comentarii să am la o listă de cheltuieli ca aceea de astăzi...? Nu, azi nu...


'Săptămîna bloggerului chibzuit' este un experiment generat de o provocare (leapșă?) de la Chinezu.