cronologie personală foarte sumară - 18-20 decembrie 1989

Nu știu ce-a fost în capul meu cînd m-am băgat în priză cu chestia asta, pentru că mi-a devenit repede foarte clar că habar n-am ce s-a întîmplat în următoarele trei zile din decembrie 1989. Mai exact, nu mai știu cînd anume, în spațiul celor trei zile, s-au întîmplat varii episoade.

N-am dormit cine știe ce duminică noaptea, ci doar acasă, după ce am ieșit 'din post', la 6 dimineața. Iar luni 18 decembrie, odată trezit pe la prînz, am pășit, plin de adrenalină, printr-o pîclă informă, pentru următoarele 72 de ore.
Primul reflex mi-a fost să găsesc oameni care știau ce se întîmplă, preponderent inși cu rubedenii în Timișoara, cu care se putea vorbi la telefon - în ipoteza în care lumea ar fi avut chef să vorbească la telefoane posibil ascultate. Cunoscuții mei de acolo nu prea aveau telefoane, în redacția Vieții Studențești era puțin probabil să fie de conversat cu cineva (revista era în tipografie, pentru că apărea miercurea), în tipografie (Informația Bucureștiului, la 200 de metri de casă) erau prea multe urechi - deci am luat-o direct spre editura Cartea Românească: la librărie sau, și mai sigur, în depozitul de carte, unde gazda era Florin Iaru.
Depozitul era, înainte de 1990, un loc de întîlnire extraordinar. Într-un spațiu foarte îngust, printre rafturi și pachete de cărți de negăsit prin librării, am întîlnit, de prin 1986 încolo, mai mulți scriitori și alți artiști decît în expedițiile sistematice la crîșma Uniunii Scriitorilor. Dar, în acele zile, locul nu era prea populat - am bănuit că tot din teama de urechi de stat și de partid. Pur și simplu, 'pregătirile de revoluție' se mutaseră în casele oamenilor, în locuri în care și prezența unor posibile microfoane și cea a unor potențiali turnători erau mai simplu de administrat.

În cazul meu/nostru, 'casa' însemna fie 'vagonul [meu] 13' de lîngă Cișmigiu, fie camere de cămin studențesc. În vagonul 13 era mai cald, dar în cămine era mai fun - deci pe-acolo mi-am petrecut pre-sfîrșitul lumii. Într-un cămin am ascultat Actualitatea românească din data de 18. Și tot prin cămine am sălășluit și marți și miercuri. Pentru că deabia joia era de mers în redacția Vieții Studențești în mod 'natural', fără să forțez participarea la o adunare și cu prieteni și persoane ok, potențiali 'revoluționari', dar și cu niscaiva politruci și securiști. Joi 21 decembrie.

and thursday should be

Post by Lucian Branea.

cronologie personală foarte sumară - 17 decembrie 1989

Acum 25 de ani pe vremea asta (adică fix pe la ora asta, opt seara), eram deja în mansarda bucureșteană a lui Marian [Mierlă]*, butonînd un radio sovietic, cu antena legată cu sîrmă. 'Geografic' vorbind, am migrat dinspre departe spre aproape: prima transmisie pe care am prins-o a fost cea a Vocii Americii, apoi BBC, și deabia la urmă Radio Europa Liberă. Informațiile erau sumare și se auzea prost - cred că se auzea mai bine în încăperea de alături, unde locuia viitoarea jurnalistă Doina Doru-Chircă.      
Habar n-am despre ce-am vorbit și sigur n-am făcut planuri - am aflat deabia în 2004 de 'rețeaua Mierlă', n-am făcut parte din ea :) Cu siguranță din vina mea: eu, pe vremea aia, deși nu-mi țineam capul, cu ochi cu tot, doar în dulapul din cămăruța mea, făceam parte dintre cei care, vorba cuiva, credea că comunismul e nemuritor. Pur și simplu nu vedeam o ieșire... 

Cu puțin înainte de zece seara am plecat spre slujba mea de paznic de noapte. Am adormit greu, deabia spre dimineață, fără să fi găsit vreun răspuns la oricare din întrebările ce, cum sau cu cine ?


* de regulă, atunci cînd voi pomeni, zilele astea, de alte persoane încă în viață, le-aș folosi numai prenumele - cu atît mai mult cu cît mulți dintre ei sînt sau au fost, într-un moment sau altul, persoane publice; dar Marian (care devenea, cinci zile mai tîrziu, membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale), dă periodic interviuri cu privire la modul în care 'și-a petrecut revoluția', deci n-am simțit nevoia să-i protejez identitatea :) 

voce, frate !

Nu prea am televizor de cîțiva ani. Și chiar dacă aș fi avut, nu m-aș fi uitat la Vocea României. Dar dacă aș fi avut și aș fi fost obligat să mă uit la un show de acest tip, aș fi preferat Vocea României vărului ei dintr-o zonă defavorizată, X-Factor.
Acestea fiind zise, am mai aruncat cîte-o privire la Vocea României atunci cînd m-am nimerit prin casele altora. Am făcut follow-up pe YouTube. M-am amuzat de diverși concurenți. Am oftat pe umărul a diverse concurente (cel mai recent: Ligia Hojda). 

Și, după săptămîni de traume, zic: voce, frate (respectiv, soro) !

N-a fost să fie o fată, ce să mai zic. Spun doar: votați Tiberiu Albu :)


update 19 dec: yeeeeey :) mulțumesc !

math for thought

[math for thought - Izmir, Turkey, Jun 2009]

miercurea fără cuvinte

iar s-a băgat victor ponta în față...

Și pentru că-mi ardea buza după un nou tag 'Victor Ponta' în 2014 - iote: 

Post by Lucian Branea.

ce s-a întîmplat cu românia în 2014 ?

În 2013 România era definită (conform Google Trends) de fainoșag și de curele de slăbire. Hai să vedem ce s-a întîmplat și în 2014... 

'Diaspora' a intrat tîrziu în acest top - dar și cînd a intrat, s-a și instalat direct în frunte :) Și: în Top 10, șase termeni sînt din domeniul medical ! 

Alt top de care voiam să pomenesc acum era cel privind căutările de nume de persoane: pentru că dacă nu aveam o Simona Halep, iar aveam o personalitate de pe alte meleaguri în fruntea lui - așa cum se întîmplă cel puțin din 2011 încoace.

Găsiți și altele - aici. 

Iar restul lumii - cu ale ei...

tuesday - good to go

Post by Lucian Branea.

fix monday

Post by Lucian Branea.

școala pentru o românie și mai verde

Nu sînt ecologist. Dar am niscaiva comportamente ecologice - ba chiar împărtășesc cu niște ecologiști *autentici* o reticență față de unele manifestări ale ecologiștilor... să le zicem 'de conjunctură'. 

De pildă, nu cred că acțiunile sistematice, 'de masă', privind ceea ce numim 'ecologizare' își ating scopul. Da, voluntarii care participă se auto-motivează minunat, iar organizatorii și sponsorii se văd la tv și își creează sau consolidează o reputație bazată pe responsabilitate față de conceptul de dezvoltare durabilă (mă rog, eu prefer 'sustenabilă', din motive semantice). Dar astfel de operațiuni nu rezolvă mare lucru cu cei care 'dez-ecologizează'. În definitiv, dacă știi că vine cineva să culeagă gunoaiele după tine, parcă nu mai ești chiar încurajat să nu le arunci, nu ? Dacă ești un astfel de ecologist, ai face bine ca, la două-trei zile după ce are loc o acțiune de 'ecologizare', să planifici deja proxima acțiune similară.  
Idem, în ceea ce privește plantările de copaci în zone în care au loc tăieri ilicite: nu cred că e o idee bună să vină alții, din altă parte (de asemenea, însoțiți de cîte un grup compact de jurnaliști tv), ca să dreagă pagubele generate de niște infractori - cred că problema trebuie rezolvată de infractorii înșiși. În consecință, aș zice că efortul 'ecologist' dă rezultate mai bune pe termen mediu și lung dacă se concentrează pe un mix de educație pentru dezvoltare sustenabilă, încurajare activă a comportamentelor ecologice și aplicare sistematică a variațiilor principiului 'poluatorul plătește'.

Nu mă îndoiesc că există undeva ecologiști care ar putea avea aceeași părere despre reciclare - cum că robii consumismului ar trebui responsabilizați cu forța. Din partea mea, însă, nici-un pericol: cum România nu e nici Islanda, dar nici Malta, în care e mai ușor cu resursele și e de stat cu ochii pe ecosistem mai ceva ca pe butelie, mi se pare firesc ca reciclarea selectivă să fie susținută și încurajată. Cum ar fi așa...

Şcoala pentru o Românie Verde este un program ecologic desfăşurat, din octombrie 2012 încoace, la nivel naţional - în peste 1100 de şcoli, grădiniţe şi licee/colegii din toată ţara. Încă din primii doi ani şcolari s-au colectat, prin acest program, peste 350 tone de hîrtie. În cadrul programului, instituțiile de învățămînt colectează hârtie, PET-uri şi doze de aluminiu. Şcolile primesc bani şi premii în bani, iar profesorii şi elevii primesc diplome de merit şi participare. Pentru fiecare două tone de hîrtie predată, şcolile primesc cate 200 de lei. 

Instituţiile de învăţămînt pot fi susţinute în activitatea de reciclare de către firme, corporaţii, asociaţii și alte instituţii - care pot preda hîrtie, PET-uri şi doze de aluminiu în numele şcolilor din propria localitate. Tot ce trebuie să facă este să colecteze minim 500 kg de hîrtie, să trimita un e-mail la adresa eco@zibo.ro cu numele firmei, adresa, numărul de telefon şi cantitatea aproximativă de hîrtie, PET-uri sau doze de aluminiu colectate. În cîteva zile, reprezentanţii Asociaţiei Zibo Help organizează preluarea acestora prin firmele partenere, urmînd ca pe procesul verbal de predare-primire să se consemneze şcoala pentru care se predă hîrtia - care primește, apoi, banii aferenţi. Actuala campanie de promovare este susţinută de S.C. ECOPIM RECYCLING S.A..

Ceea ce îți doresc și ție, director de firmă sau președinte de asociație din Piatra Neamț (dar nu numai din Piatra Neamț - dar asta e miza în acest text) :) Dacă ai (sau o să ai, în viitorul foarte apropiat) o școală pe care o iubești și dacă schema asta cu colectarea de hîrtie, PET-uri şi doze de aluminiu ți-e la îndemînă, încearcă și formula asta de a-ți exprima dragostea ! 

#ehfeuro2014 - mai aproape de sudoarea de pe fruntea sportivilor

Probabil că n-ați simțit (din cauza, ca de obicei, a fotbalului), dar naţionala feminină de handbal a României participă zilele astea la turneul final al Campionatului European de handbal feminin 2014 din Ungaria și Croația - al zecelea din istoria ei. 

Tocmai s-a calificat, greu, în grupa principală 1 - în care pleacă de pe locul 5, cu doar un punct 'adus' din grupa preliminară (egal cu Danemarca, dar meci pierdut cu Norvegia). Mai are de jucat cu Ungaria, Spania și Polonia - azi, luni și miercuri. Iar Cristina Neagu (World Handball Player of the Year 2010 și IHF Rookie of the Year 2009) este, în acest moment, pe locul trei în topul marcatoarelor la acest turneu final.

Cu Ungaria joacă astăzi, de la 21.30 - la Debrecen, chiar acasă la adversare. 

Post by FRH - Federația Română de Handbal Official.

Nu e ca și cum v-ați putea urca acum, în mașină, și să dați o tură pînă la Debrecen - din vestul Ardealui sau din Banat e foarte aproape, dar e extrem de puțin probabil că ați mai găsi bilete :) Dar meciurile se transmit la TVR2. Găsiți detalii cu privire la participarea fetelor la acest campionat pe site-ul Federației Române de Handbal. Și alte alea pe site-ul EHF, Federația Europeană cu pricina. 

Hai că-i ușor să le fim aproape - întotdeauna e mai ușor într-un sport ca handbalul, de pildă, la care, în sală, nu te separă atîtea garduri și agenți de pază de sudoarea de pe fruntea sportivilor. Dar, de regulă, nu ne dăm seama de chestia asta decît atunci cînd îi vedem la televizor, la un alt și alt turneu final de campionat mondial sau european. Pe cînd fotbalul... nah, că iar m-am enervat :> Hai cu România, că ne trece !

youtube în 2014: let it go

foodpanda - vizionar de voie

Au trecut fix 11 luni de cînd publicam aici un text de prezentare al [pe-atunci recent apărutului] FoodPanda.ro. Entuziast, pentru că era vorba de o operațiune de comandat mîncare online cu livrare la domiciliu - un agregator de oferte culinare care are pe listă nu doar the usual suspects, pizzerii și restaurante chinezești, ci o varietate consistentă de opțiuni. Și și mai entuziast deoarece demaraseră din start cu aplicații mobile (și pe Android și pe iOS) - pentru că livrarea la domiciliu (sau la birou) are și mai mult haz atunci cînd faci comanda 'de pe drum' și n-ai de așteptat; căci nu trebuie să uităm că o astfel de rețea nu implică, preponderent, stabilimente fast-food, deja versate în asamblarea preparatelor în mare viteză.

În ianuarie 2014, la doar patru luni după lansare, acopereau deja binișor Bucureștiul și puseseră un picior și în Cluj-Napoca. După aproape un an și cîteva comenzi pe foodpanda.ro (doar din București) constat că au ajuns la 328 de restaurante în 12 orașe (București, Arad, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu, Timișoara). Și au și aplicație mobilă pentru Windows Phone. Sigur că majoritatea restaurantelor prezente în rețea sînt din București (156) - dar nu e ca și cum m-aș fi așteptat ca într-un oraș ca Buzău, de pildă, să fie mare înghesuială la servicii de livrare mîncare la domiciliu: yeeey, am fost impresionat de faptul că un oraș care nu e nici centru universitar și nici nu găzduiește cine știe ce multinaționale se află, pur și simplu, pe listă ! Nu-i rău deloc...

Acum, însă: scriu din nou despre ei în cadrul unei campanii care se cheamă Să privim în viitor cu FoodPanda.ro (don't ask!). Și, cum bănuiesc că am convenit deja că e un serviciu ok (n-am avut nici-o reacție negativă, în condițiile în care textul din ianuarie a fost destul de citit), v-aș zice, mai degrabă, ce mă aștept să scriu despre ei peste alte 11 luni :)
În primul rînd, sper ca această operațiune să acumuleze atît de mult prestigiu încît, de cum se mai drege economia românească la portofel, să se generalizeze și plata online. Zic și de economie pentru că, din punctul lor de vedere, n-ar trebui să fie o problemă: unele restaurante acceptă deja plata online, iar FoodPanda face parte din rețeaua Rocket Internet, care mai e prezentă în România și prin serviciul Paymill - deci e sigur la mijloc o reticență a restaurantelor.
Apoi: să găsesc pe harta lor și cel puțin Craiova (atît centru universitar important, ci și un loc cu ceva expats), dacă nu chiar și Tg.Mureș sau Bacău. E adevărat, ultima oară cînd am călcat prin fiecare din aceste orașe, circulația (cel puțin prin centru) a fost un coșmar, deci livrarea s-ar putea să fie mai complicată chiar decît în București - dar cum ar fi să se umple ele, orașele astea, de ricșe ? :) Că, pînă la scuterul care merge cu zaibăr, pe care l-am plănuit odată în Craiova, se pare că mai durează...
În fine, pentru că toate lucrurile bune vin cîte trei: în branșa asta e binevenită o comunitate online. E adevărat, pagina lor de Facebook are peste un milion de like-uri, dar asta nu înseamnă comunitate - deci opțiunea evidentă e miza pe dezvoltarea aplicațiilor lor pe Android și pe iOS într-o direcție nouă, într-un viitor oarecare. Da, știu că e contra-intuitiv să marșezi pe o comunitate a unora care comandă la domiciliu (deci, teoretic, nu se întîlnesc nicicum afk) - dar nu orice destinație a unei comenzi e 'acasă', deci e loc de una sau două idei șmechere :) 


Cam asta, deocamdată, de la mine, despre FoodPanda ! Dar, dacă ai blog și te interesează campania asta, poți da mai departe - mai e o săptămînă (pînă pe 19 decembrie). Instrucțiunile de participare se află aici. Și, cînd scrii, te rog menționează că ai aflat de această campanie de pe brinzoaicecugem.blogspot.com*. Spread the love :)
Și baftă și mulțumesc anticipat ! 


* eu am aflat de ea via un search pe Google după blog / foodpanda / romania 

smile, it's thursday :)

Post by Lucian Branea.

be cool on wednesday - it's almost week-end :>

Post by Lucian Branea.

squat fog

[squat fog - Barcelona, Spain, May 2004]

miercurea fără cuvinte

hope - cuz it's tuesday :>

Post by Lucian Branea.

#shoebox2014, dadaaa !

E atît de simplu să dăruiești. În orice perioadă, ziceam eu și acum un an, uite-aici, dar pomenind de inițiativa Shoe Box - prin care, dar din dar (în cutie din cutie), se poate schimba realitatea unui copil sărman, în prag de Crăciun.

Așa că n-o s-o lungesc mult, că știți, deja, despre ce e vorba. Iote filmuleț (mai jos), iar lista cu locații pentru depus cutiile de pantofi cu pricina o găsiți aici - mai aveți o săptămînă ! Și să fie într-un pantof bun, Cenușăreaso !

cryin' - cuz it's monday :>

Post by Lucian Branea.

școala pentru o românie verde

Nu sînt ecologist. Sînt șofer (doar de șase ani și un pic) - și, vorba reclamei, îmi place să conduc (dar nu exagerez, mai ales în ultimul an). Sînt fumător - și nu găsesc chiar întotdeauna un coș de gunoi atunci cînd e de aruncat un chiștoc (dar mi-au explicat niște ecologiști destul de radicali, în Viena, în martie 1990, că asta nu e așa grav). Dar am o sumedenie de comportamente ecologice, pentru că am copilărit într-un oraș 'de munte', Piatra Neamț, în care apartamentul meu e la 100 de metri de Bistrița, poate 200 de metri de ditamai codrul - și, de altfel, pădure adevărată la maximum un kilometru în mai orice direcție (excepție: sud-est, pe culoarul Bistriței). Iar lecția fundamentală de comportament ecologic mi-am primit-o în cele două săptămîni de Islanda, în aprilie 2010 - după care, cu puțin efort, cred că puteam să-mi amintesc exact cîți copaci am întîlnit, că nu erau deloc greu de numărat.   

În școala din Hólmavík în care am petrecut ceva vreme se colectau spre reciclare nouă (!) categorii diferite de deșeuri. Din păcate, nu mai știu care - și nici nu mi le mai pot imagina în România, unde deabia se diferențiază vreo patru. Dar asta cu reciclarea mi-a rămas ca mostră de comportament ecologic pe care îl susțin cu drag. Ca și acum...

Şcoala pentru o Românie Verde este un program ecologic desfăşurat, din octombrie 2012 încoace, la nivel naţional - în peste 1100 de şcoli, grădiniţe şi licee/colegii din toată ţara. Încă din primii doi ani şcolari s-au colectat, prin acest program, peste 350 tone de hîrtie. În cadrul programului, instituțiile de învățămînt colectează hârtie, PET-uri şi doze de aluminiu. Şcolile primesc bani şi premii în bani, iar profesorii şi elevii primesc diplome de merit şi participare. Pentru fiecare două tone de hîrtie predată, şcolile primesc cate 200 de lei. 

Instituţiile de învăţămînt pot fi susţinute în activitatea de reciclare de către firme, corporaţii, asociaţii și alte instituţii - care pot preda hîrtie, PET-uri şi doze de aluminiu în numele şcolilor din propria localitate. Tot ce trebuie să facă este să colecteze minim 500 kg de hîrtie, să trimita un e-mail la adresa eco@zibo.ro cu numele firmei, adresa, numărul de telefon şi cantitatea aproximativă de hîrtie, PET-uri sau doze de aluminiu colectate. În cîteva zile, reprezentanţii Asociaţiei Zibo Help organizează preluarea acestora prin firmele partenere, urmînd ca pe procesul verbal de predare-primire să se consemneze şcoala pentru care se predă hîrtia - care primește, apoi, banii aferenţi. Actuala campanie de promovare este susţinută de S.C. ECOPIM RECYCLING S.A..

Ceea ce îți doresc și ție, director de firmă sau președinte de asociație din Piatra Neamț (și nu numai din Piatra Neamț - dar asta e miza în acest text) :) Dacă ai (sau o să ai, în viitorul foarte apropiat) o școală pe care o iubești și dacă schema asta cu colectarea de hîrtie, PET-uri şi doze de aluminiu ți-e la îndemînă, încearcă și formula asta de a-ți exprima dragostea !