hey, saturday

Post by Lucian Branea.

maybe this friday...? :)

Post by Lucian Branea.

oarecum inegalabila românie - mai oriunde

Nici unul din proiectele Asociației Epsilon III, acum pensionată înainte de termen, n-a avut în plan să promoveze explicit Inegalabila Românie și nici nu era parte a unui plan secret de a dezvolta, sub acoperirea cîte unui proiect pentru tineri sau alți adulți, vreun prieteșug special cu autorități locale menit să brănduiască niscaiva localități spectaculoase, dar mai puțin bătute de turiști. Peste tot, ne-a interesat asamblarea și creșterea unei comunități de povestitoare și povestitori. 

Căci, să fim serioși, așa devine 'inegalabil' orice spațiu: prin oamenii care îl populează. Și care n-au șters-o, încă, în Italia sau Spania, Anglia sau Canada (alungați nu de 'criză' sau 'recesiune', ci de o acută carență de respect și empatie în metrul cub de aer românesc), ca să 'inegalabilizeze' un alt locșor de pe glob.

Azi, doar fotografia asta - făcută (tot) cu un telefon în Drobeta Turnu Severin, în 2009, în timpul unei alte operațiuni de teatru labirint.   

Personajele (umane) din fotografie nu erau cu noi. Deci nici nu știu dacă mai sînt cu noi, toți ceilalți, și nu în Italia sau Spania, Anglia sau Canada. Între noi fie vorba, sper că nu sînt - dar povestesc, din cînd în cînd, cu drag, despre... despre 'inegalabilitatea' unui anume moment într-un anume spațiu. Fie și în România... 

După cum bănuiți deja (?), am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE. 

Cît despre mine, o să revin cît de curînd și cu planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi - că tare bine a fost, cît a fost, în București, Focșani și Slatina :)

ayyy, thursdayyy

Post by Lucian Branea.

mind you, it's wednesday...

Post by Lucian Branea.

tuesday ?

Post by Lucian Branea.

monday, go

Post by Lucian Branea.

it's time: sunday

Post by Lucian Branea.

oarecum inegalabila românie - povestesc slatina

Nici cînd am demarat, în toamna 2010, Povestesc Slatina, nu aveam cineștiece planuri de a promova explicit Inegalabila Românie sau vreun plan secret de a lăuda capitala județului Olt. Ne interesau tot povestitoarele și povestitorii - și toate povestirile lor. 

La Slatina a fost, firește, altfel decît la București sau Focșani. Daniela Iancu, profesoară de arte vizuale la Colegiul Național Radu Greceanu și fotograf profesionist, a văzut și a citit online ce făceam prin alte părți și ne-a contactat în toamna lui 2010 ca să dezvoltăm o operațiune similară. Cum, prin Oltenia, lucrurile se pot întîmpla foarte-foarte repede, în doar o lună, chiar pînă să ajungem să ne vedem, cu toții, la față (offline adică!), grupul Povestesc Slatina de pe Facebook adunase deja peste 600 de membri. Și, la puțin timp după asta, pe pagina Povestesc Slatina și începuseră să se adune fotografii.

Post by Povestesc Slatina.

A mai durat, însă, încă zece luni pînă ce am început să ne întîlnim pentru primele workshop-uri de teatru labirint, grație unei finanțări obținute de Colegiul Național Radu Greceanu din partea Primăriei Slatina. Prima expoziție Povestesc Slatina a avut loc deabia în decembrie 2011. 

  

Iar a doua - deabia în decembrie 2012.

Pozele, multele, le găsiți tot aici și aici. 

Iar acum (poate mă repet! iarăși!) am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE. 

Cît despre mine, o să revin cît de curînd și cu planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi - că tare bine a fost, cît a fost, în București, Focșani și Slatina :)

fry day

Post by Lucian Branea.

oarecum inegalabila românie - povestesc focșaniul

Cînd am demarat, în iarna 2009, Povestesc Focșaniul, aveam cu atît mai puțin în cap cineștiece planuri de a promova explicit Inegalabila Românie sau vreun plan secret de a lăuda capitala județului Vrancea. Ne interesau, ca de obicei, niște povestitori și povestirile lor. 

La Focșani ieșise, deja, mult mai mult. Pentru început, demaraserăm deja, practic în paralel cu etapa funcțională a proiectului Povestind Bucureștiul, un proiect bazat, din start, pe teatrul labirint (Cui îi este teamă de Minotaur?).
Am început cu un grup compact de elevi ai Liceului Pedagogic Spiru Haret, băgați în priză de Carmen Ion (pe atunci directoare adjunctă a instituțiunii), care, din februarie pînă în august 2009 au produs patru spectacole 'mari' și alte cîteva mai mici de teatru labirint folosindu-se de incintele propriului liceu, de cel al Teatrului Municipal Mr. Gh. Pastia și de spațiile urbane conexe acestora. A ieșit cam asta: 

și asta:

și asta: 

ba chiar și asta:

Blogul Minotaur de Focșani a consemnat o experiență absolut fabuloasă. Grupul de elevi din Focșani (de-acum nu doar de la Spiru Haret) a confirmat iute că proiectul inițial a făcut parte din categoria 'proiecte care schimbă vieți' (am pomenit de asta aici). 
Așa că Povestesc Focșaniul a fost o etapa absolut firească. Aplicînd lecția învățată în Povestind Bucureștiul, i-am implicat de la bun început pe povestitori în absolut tot procesul. Și iote ce-a ieșit în cadrul concursului foto:

precum și la expo-spectacolul final din noiembrie 2010:

Ambele proiecte din Focșani au beneficiat de o finanțare din partea programului Tineret în Acțiune, așa să știți...

Iar acum (poate mă repet!) am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE. 

Cît despre mine, o să revin cît de curînd și cu chestii despre Povestesc Slatina. Și planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi :)

idle wednesday :)

Post by Lucian Branea.

s.o.s. tuesday

Post by Lucian Branea.

deux semaines après - piața centrală din piatra neamț

Post by Lucian Branea.

oarecum inegalabila românie - povestind bucureștiul

Cînd am demarat, în toamna 2008, Povestind Bucureștiul, nu aveam în cap cineștiece planuri de a promova explicit Inegalabila Românie şi nici măcar vreun plan secret de a lăuda capitala. Ne interesau, în primul rînd, povestitorii și povestirile lor - orașul, fie el un conglomerat urban fabulos ca Bucureștiul, era doar un pretext. Însă a ieșit mult mai mult.  

Planul inițial al întregului proiect era să lanseze un apel public pentru povestiri (în format text, foto și video) focalizate asupra unor experiențe specifice spațiului urban al Bucureștiului; apoi să evalueze povestirile colectate, selectînd un număr de povestitori iscusiți, cu care să lucrăm de-a lungul unei serii de ateliere, adaptând povestirile astfel încât acestea să genereze un spectacol de teatru labirint și o expoziție (inclusă în itinerariul labirintului, cel mai probabil la finalul acestuia), precum și o publicație care să include cele mai remarcabile povestiri. 

Cu toate acestea, ‘apelul nostru pentru povestiri’ a avut un succes mult peste așteptări (în special după ce am pierdut total controlul asupra promovării via Facebook, iar proiectul a fost prezentat la MTV România), ceea ce a impus modificarea destul de radicală a planului: ne-am extins aria selecției și, în loc să încercăm să-i strîngem laolaltă pe toți povestitorii în seria de ateliere cu o agendă foarte compactă pe care o aveam în cap, i-am intervievat individual sau în grupuri mici și, cu sugestiile lor, echipa proiectului a construit un scenariu pentru spectacol. În consecință, numai unii dintre povestitori s-au implicat personal (nu numai prin povestirile lor) în spectacolul din 23 și 24 mai 2009, iar alții au parcurs itinerariul ca spect-actori (dar fiecare și-a asamblat propriul spațiu în expoziție).

Spect-actorul soarbe o ceașcă de ceai pe terasa ceainăriei Serendipity cînd, brusc, este grăbit să se urce într-un taxi care ar trebui să-l/s-o ducă la o întâlnire importantă cu domnul Bucur (numele concide cu acela al presupusul fondator al orașului București). Șoferul de taxi conduce încet, plîngîndu-se cu privire la modul în care a ajuns să arate acest oraș și povestindu-și viața. După un timp, la una din opririle la un semafor, în mașină se urcă trei tineri, aparent băuți, care vor să deturneze taxiul către un anumit club la modă. Negociază cu toții ce anume ar trebui să se întâmple, iar spect-actorul este debarcat la prima intersecție, unde este abordat/ă de o străină care îl/o conduce într-o curte interioară veche și, acolo, în în interiorul unui Trabant abandonat, vechi de 30 de ani. Spect-actorul continuă, apoi, către o plajă falsă, răspunde la un apel făcut la un telefon public, este condus în Grădina Icoanei unde lansează bărcuțe de hârtie și întîlnește multă lume (inclusiv un grup hippie, elevi de liceu care chiulesc de la ora de mate și o ghicitoare); apoi se îndreaptă către expoziție (găzduită de filiala București a Ordinului Arhitecților), nu înainte de a fi solicita/ă să sugereze cum ar putea să arate o statuie a ciobanului Bucur, presupusul fondator al orașului București.

Am rezumat mai sus un script de șapte pagini care descria firul narativ general, precum și contextul și rațiunea fiecărui ‘moment’ din spectacol, fără a indica vreun dialog obligatoriu - sau orice altceva obligatoriu. Rezultatul, chiar dacă nu a fost un spectacol ‘tipic’ de teatru labirint (printre altele, nu a existat nici un segment în care spectatorul să fie legat la ochi, de pildă), dar pigmentat cu o doză rezonabilă de quest urban, a dezvoltat o serie de povestiri bazate pe prezentul și pe trecutul Bucureștiului și pe a unora din locuitorii săi.  

În date 'tehnice':

Locație: București, România – itinerariu dezvoltat într-o zonă din centrul Bucureștiului, delimitată de Piața Romană, Parcul Ioanid și Grădina Icoanei.   

Tempo și durată: 23 și 24 mai 2009; lungimea spectacolului – circa 60 minute (pentru fiecare participant)

Finanțare: Povestind Bucureștiul a fost co-finanțat de Comisia Europeană, prin Programul Tineret în Acțiune (Acțiunea 1.2: Inițiative ale Tinerilor).

Manager proiect: Lucian Branea

Coordonare artistică: Ștefana Popa, Adina Popescu

Coordonare tehnică și logistică: Lavinia Cârcu, Lucian Branea

Participanți: Peste 400 de tineri de 18-30 ani participanți la etapa inițială, de povestire a Bucureștiului pe site-ul proiectului, peste 30 de tineri de 18-30 ani implicați în furnizarea povestirilor care au stat la baza scenariului, au construit spectacolul însuși și expoziția finală (în care se finaliza itinerariul de teatru labirint); tineri de 16-66 ani ca spect-actori și vizitatori.

'Pe teren', Povestind Bucureștiul a mai emigrat și în Vama Veche (timp de patru zile în august 2009) cu o expoziție în format nou și cu unele exponate noi, și s-a întors, pentru o zi, în centrul vechi al Bucureștiului (în septembrie 2009). Iar despre publicație o să vă povestesc în altă parte.

Iar acum am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE. 

Cît despre mine, o să revin cît de curînd cu chestii despre Povestesc Focșaniul și Povestesc Slatina. Și planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi :)

#pebarbata, dar în ritmul tău

Barbe de quatre jours. O știți, nu ? Caut pe Google de-mi sar căpăcelele și tot de barbe de trois jours dau ! CQD ?!? Cît am dormit ?

Și: #pebarbata că au aflat și ăștia că toate lucrurile bune vin cîte trei ? 

Prima oară am părăsit Bucureștiul pentru Praga. La 4 dimineața terminam Tot ce voiați să știți și nu v-ați gîndit să întrebați despre Parlamentul României, la 6 mă urcam în tren. După 70 de ore nedormite ațipeam într-o camera din Hotel Olšanka, pe Táboritská - unde erau, încă, găzduiți toți studenții de la departamentul IRES al CEU. Lăsam în urmă, în București, o mansardă - dar și cam o treime din costul a ceea ce urma să fie o garsonieră confort III la Favorit. 
A doua oară, am părăsit Bucureștiul pentru Brussel - via Görlitz. Fără cazare aranjată, fără nimic pus la punct. Dar la două zile jumate după desantul efectiv în capitala Europei aveam deja cheia unui loft superb pe Chaussée de Wavre. Și după alte trei zile plecam înapoi spre București, spre apartamentul din Turda pe care i-l lăsasem în grijă lui Adrian - căci ne spărseseră unii mașina încă din prima noapte în Brussel și rămăsesem fix fără toate actele de studii. Și așa l-am întîlnit prima oară pe Victor Ponta... dar asta, ăăă, e altă poveste :)
A treia oară, am lăsat Bucureștiul pentru destinația X și cu lucruri depozitate în Centrul Vechi, în Rahova și, mai ales, pe lîngă Televiziune - un X+ #pebarbamea. 

Zona Televiziune e departe de autostrăzi, de mare, de munte - dar aproape de avionul de Lisabona. Și sînt absolut sigur că, undeva prin apropiere, e un patinoar :) 

Mă rog, oarecum - n-am cunoscut încă inși care și-au luat autorulotă la îndemnul lui Marius Moga :) Dar mai e timp, căci 

în această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook. 

Participă, #pebarbata, cică e cu premii !

tot habar n-am dacă am făcut, 'recent', vreo 'faptă bună' sau un 'gest frumos' :(

La una dintre aventurile recente ale Blogal Initiative (și anume Se caută Cavalerul Reciclării 2.0 - la care m-am ales cu postura de Cavaler al Reciclării 2.0 de Slatina!), printre premii se număra şi o campanie pentru unul dintre cîştigători. Aceasta a fost cîştigată de Constantin, iar propunerea lui a fost promovarea ideii de a face fapte bune oricînd, nu doar cu ocazia sărbătorilor religioase. De unde propunerea de a scrie despre cel mai recent gest frumos pe care l-am făcut :)

Însă nu m-am descurcat cu privire la definirea și identificarea unei fapte bune. Drept care am mutat provocarea pe Facebook. 

Post by Lucian Branea.

S-a cam făcut, normal, mișto de mine. Am aflat, pe varii canale, că, de pildă, în fiecare lună, 'țin ușa' sau, pur și simplu, las să intre primele undeva, în medie, circa 90 de fete (vara asta stau mult în casă :>), dar deschid și închid ferestre după empatie, ocazional ofer nemotivat scoici și cărți - și, da: încă mai am în mașină batonul ăla de marțipan expirat acum doi ani :>
Nu m-am lămurit prea tare, însă, cum e cu 'fapta bună' popularizată. E drept, Ana mi-a plasat-o:

pffft, nuuuu :p "frumos" & "bine" e atunci cand ne aruncam in foc dupa ce ne biciuim (pentru o cauza nobila, se-ntelege). ce ramane din noi, legam cu lanturi de destinatarul binelui (cel frumos): ca sa nu uite! sa nu uite carecumva ca i s-a facut binele cu pricina (pe care de cele mai multe ori, nici nu s-a priceput sa-l ceara) :)

Deci, nu faceți ca mine, deci. Căci, după ce m-am gîndit o săptămînă, am găsit, totuși, un exemplu de 'faptă bună' veritabilă de care să menționez aici - care în plus, întrunește și alte caracteristici esențiale ale tradiționalei faceri de bine: destinatarul n-a solicitat-o și n-a apreciat-o deloc, dar deloc :)

Știți că așteptam, săptămînile trecute, rezultatele primei selecții de proiecte Erasmus+, pentru termenul limită din 24 martie 2014. Acestea au fost anunțate pe 14 iulie. După ce le-am parcurs, am intervenit, în public, aici și aici, atrăgînd atenția asupra a două bizarerii din cadrul selecției privind proiectele din domeniul educației adulților, și anume unele care sar în ochi din primele cîteva zeci de secunde de parcurgere a tabelui cu rezultate.

Vă întrebați care e 'fapta bună', nu ? Ei, bine, deși era vorba de defecțiuni flagrante și vizibile de pe Marte, am avut această intervenție deabia după opt (8!) zile, pe 22 iulie ! În virtutea faptului că am lucrat, încă din 2000, cu Agenția guvernamentală care administrează programul, i-am lăsat în pace timp de opt zile (perioada de contestații era de cinci zile) - doar-doar s-o prinde cineva de la ei că, de data asta, au exagerat. Firește, însă: NU s-au prins, apoi N-au solicitat 'fapta bună' - și nici N-au apreciat-o deloc, dar deloc. 


Sper că e limpede, de-acum, care e învățătura: vă rog să faceți 'fapte bune', oricînd și oricum, fără motiv și fără să așteptați o recompensă imediată - pentru că universul are un fel al lui de a echilibra lucrurile. NU vă lăudați cu ele - dar 'aveți voie' să povestiți studii de caz anonimizate, cît să-i convingeți și pe alții să facă la fel. Și lăsați fizicienilor discuția cu privire la caracterul pozitiv sau negativ al entropiei în univers...

vorba danei: am muncit - și-am avut și noroc :)

S-a mai terminat o ediție de campionate de blogging marca Blogal Initiative. Și, într-o perioadă foarte neagră (în care, printre altele, am părăsit iarăși Bucureștiul, cu mulți căței și purcei), m-am clasat cam așa:

Locul 1 în ediția a cincea a Campionatului Național de Blogging (1058 de participanți).
Campanii la care am concurat și în care am cîștigat cîte ceva:
* Life in Color (invitație - n-a ajuns la timp)
* Se caută Cavalerul Reciclării 2.0 (lucrușoare)
* De ce este important să stii să vorbesti în public? (invitație la un workshop - am pasat-o altcuiva)
Am fost și mic beneficiar (n-a fost competiție) campanie Danone (iaurturi în poșetuță frigorifică :)). 

Locul 1 în Campionatul de Blogging București (50 de participanți).
Campanii la care am concurat și în care am cîștigat cîte ceva:
* Festivalul Filmului European (abonamente cinema - nu le-am recuperat în timp util)
* Știai că poți comanda legume sănătoase în București ? (da, legume sănătoase :))

Locul 1 în prima ediție a Campionatului de Blogging Timișoara (eh, aici am fost numai 5). 
Componenta asta nu a lansat nici-o campanie în cele patru luni de 'campionat'.



Și... și... pe 22 iulie am săltat (brusc!) în ZeList pe locul 481, yeeey ! :)

Și... și... pe moz.com, Brînzoaice cu gem are, acum, o page authority de 45, yeeey !! :)


*** În tura următoare, rămîn în priza Blogal Initiative - și rămîn în Campionatul de Blogging București, dar schimb campionatul de Timișoara pe cel de Iași !

dark thursday

Post by Lucian Branea.

fix you wednesday :)

Post by Lucian Branea.

replay tuesday

Post by Lucian Branea.

vole lundi

Post by Lucian Branea.

unde merg eu, merge și blogul

Brînzoaice cu gem e exact ce zice titlul – un mix de chestii care-mi trec prin cap în legătură cu aventuri ale băștinașilor digitali în lumea reală și ale imigranților digitali în ciberspațiu, aventurile oricui în spațiul artelor participative, chestii utile din zona proiectelor, a managementului, implementării și evaluării acestora, plus random comments cu privire la locurile, reale sau imaginare, prin care se întîmplă să ajung. Ce mai, scriu despre mai tot ce-mi trece prin cap și prin viață.

Interviu pe blogatu.ro.

wake me up saturday

Post by Lucian Branea.

am cîștigat (și am primit deja) legumeproaspeteacasă-înbucurești :)

Dadadaaa, legumeproaspeteacasă - după cum zisesem și aici :)

replay friday :)

Post by Lucian Branea.

ne vedem joi :>

Post by Lucian Branea.

spotless wednesday

Post by Lucian Branea.

habar n-am dacă am făcut, 'recent', vreo 'faptă bună' sau un 'gest frumos' :(

La una dintre aventurile recente ale Blogal Initiative (și anume Se caută Cavalerul Reciclării 2.0 - la care m-am ales cu postura de Cavaler al Reciclării 2.0 de Slatina!), printre premii se număra şi o campanie Blogal Initiative pentru unul dintre cîştigători. Aceasta a fost cîştigată de Constantin, iar propunerea lui a fost promovarea ideii de a face fapte bune oricînd, nu doar cu ocazia sărbătorilor religioase. De unde propunerea de a scrie despre cel mai recent gest frumos pe care l-am făcut :)

Mare problemă ! Mare set de probleme, de fapt - căci, mă știți (?!), deși testele alea cu emisferele creierului mă tot parchează, preponderent, pe emisfera stîngă, îmi tot ies decizii 'de dreapta' (după ce le-am argumentat 'pe stînga' de le-am amețit total). 
În primul rînd, cum definesc 'faptă bună' sau 'gest frumos' ? Nu e limpede că încadrarea unei acțiuni în categoria 'faptă bună' sau 'gest frumos' ar trebui să vină, neapărat, de la beneficiar ? Căci, în cazul în care conștientizezi faptul că ai comis o 'faptă bună' sau un 'gest frumos', e limpede că e vorba de o acțiune deliberat egoistă (psihologii știu de mulți-mulți ani că altruismul ar putea fi o iluzie costisitoare - facem 'fapte bune' ca să ne simțim bine, uite-așa!)...
E ok să definim ca 'faptă bună' sau 'gest frumos' o operațiune pe care 'beneficiarul' nu o resimte ca benefică, dar #știitu că treaba cu pricina e spre binele ei/lui, o să-și dea el/ea seama mai tîrziu și o să-ți mulțumească - în cel mai rău caz, lăsîndu-ți o moștenire fabuloasă ? :>
Apoi: are vreun loc, aici, o abordare cinică ? Adică se califică drept 'faptă bună' sau 'gest frumos' abținerea deliberată de la o 'faptă rea' sau 'gest urît' (exemplu recent: "am în mașină un baton mare de marțipan expirat de doi ani, pe care sînt pregătit, în orice moment, să-l ofer unuia din nesuferiții spălători de parbrize care mă hărțuiesc la intersecții sau unui afurisit de 'parcagiu' din centrul Bucureștiului care pretinde să fie recompensat pentru că-mi permite accesul la un loc de parcare gratuit și nu-mi zgîrie, ulterior, mașina cu cheia - DAR îl am în mașină de doi ani și încă nu l-am oferit nimănui!") ?

Tare-i greu ! Habar n-am dacă am făcut vreo 'faptă bună' sau un 'gest frumos' recent (dap, trebuie definit și 'recent'! - mai ales dat fiind că ultima perioadă, cam ultimul an de fapt, a fost unul în care am fost constant beneficiar) :> Știe cineva să-mi dea vreun exemplu ?! În privat, normal...
Alternativ: poate vă interesează să participați voi înșivă la această campanie - da' repede, că expiră lunea viitoare... Poți face fapte bune oricînd - dar fereastra de oportunitate de a vorbi despre ele, cu ceva impact, poate fi îngustă tare :)

hamac, wifi, dulceață de vișine - la biblioteca metropolitană bucurești

Post by Lucian Branea.

we-don't-care monday

And Sarah Stone :) 

Post by Lucian Branea.

piața centrală din piatra neamț a ars complet noaptea trecută :(

De bine ce pomenisem de ea acum două zile (într-un text participînd la o campanie http://legumeproaspeteacasa.com), căreia i s-a adăugat o discuție extinsă despre ritualul mersului la piață (vineri seara, în București), piața centrală din Piatra Neamț, aflată la 3-400 de metri de blocul meu, a ars complet noaptea trecută :( Mai exact, hala pieței - însă incendiul a afectat (și dezafectat) tot arealul. Ce timing...:(

Fără victime (deocamdată?)... 

not-shirt saturday

Post by Lucian Branea.

Emma Stone, ladies & gentlemen. Plus potul, atunci cînd e limpede că discuția despre eșarfe s-a încheiat... 

shine friday

Post by Lucian Branea.

legumeproaspeteacasă - înbucurești :)

Nu ajung des la Piatra Neamț - doar de două-trei ori pe an. Dar de fiecare dată cînd ajung, mă întorc, în București, cu portbagajul (mic, dar) plin de chestii. Brînze. Legume. Fructe din pădurile care înconjoară Piatra Neamțul. Mai netratate. Mai ieftine. 

În restul timpului, mai încerc s-o iau, din cînd în cînd, spre Cîmpulung sau spre Alexandria - și merg pînă ce simt în nări miros de roșii sau de brad. Sigur că, din mașină, mirosul de roșii înseamnă, de regulă, că mi s-a defectat ceva la frîne - iar cel de brad, că iar am făcut o manevră greșită și am o creangă de, firește, brad pe bancheta din spate. Dar, cîteodată, e un semnal că am ajuns unde trebuie: cobor și cumpăr chestii de pe marginea șoselei sau din piața unui oraș mic. 

Acuma, de o bucată de vreme, mi s-a promis că, dacă sînt cuminte și nu mai ajung acasă cu fragmente de copaci ițindu-se din portbagaj, pot primi acasă, în centrul Bucureștiului, fructe și legume proaspete și netratate, ba chiar și niște brînze. Cu vorbele producătorilor de la http://legumeproaspeteacasa.com

În ceea ce privește modul de îngrijire a acestor legume și fructe, noi am eliminat din start ideea de a forța creșterea sau dezvoltarea lor. Noi folosim exclusiv îngrășământul natural și o dată cu informarea noastră mai temeinică ne-am ajutat de metode "naturiste", biologice pentru a îndepărta unele probleme apărute în timpul creșterii plantelor. Cea mai importantă lecție învățată în timp este aceea că plantele se ajută reciproc prin alăturarea inteligentă a acestora (de ex: roșii cu busuioc) sau prin rotirea frecventă a culturilor. Apoi, ne folosim de "leacuri" făcute de noi în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușa de lemn reciclată de la centrala proprie.  Noi suntem convinși că ceea ce ne recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse de noi. Majoritatea clienților noștri sunt clienți fideli care ne-au dat o șansă, au gustat produsele noastre și de atunci, ne asteaptă în fiecare vineri să le aducem legumele comandate de ei acasă, livrarea fiind gratuită. La solicitările clienților noștri am completat lista noastră și cu produse ale unor fermieri care ne împărtăsesc respectul pentru produse proaspete și naturale și avem pregătite și alte surprize pentru cei care își doresc ca familiile lor să aibă o alimentație sănătoasă bazată pe produse naturale.   

Știam de ei, dar le pierdusem urma - bine că i-am regăsit, pe această cale. Aveți lista produselor disponibile aici. Prețuri ok. Transport gratuit. Sigur, n-au și palinca aia - dar n-au nici luna pe cer pe listă, ce să-i faci...