Nici unul din proiectele Asociației Epsilon III, acum pensionată înainte de termen, n-a avut în plan să promoveze explicit Inegalabila Românie și nici nu era parte a unui plan secret de a dezvolta, sub acoperirea cîte unui proiect pentru tineri sau alți adulți, vreun prieteșug special cu autorități locale menit să brănduiască niscaiva localități spectaculoase, dar mai puțin bătute de turiști. Peste tot, ne-a interesat asamblarea și creșterea unei comunități de povestitoare și povestitori.
Căci, să fim serioși, așa devine 'inegalabil' orice spațiu: prin oamenii care îl populează. Și care n-au șters-o, încă, în Italia sau Spania, Anglia sau Canada (alungați nu de 'criză' sau 'recesiune', ci de o acută carență de respect și empatie în metrul cub de aer românesc), ca să 'inegalabilizeze' un alt locșor de pe glob.
Azi, doar fotografia asta - făcută (tot) cu un telefon în Drobeta Turnu Severin, în 2009, în timpul unei alte operațiuni de teatru labirint.
Personajele (umane) din fotografie nu erau cu noi. Deci nici nu știu dacă mai sînt cu noi, toți ceilalți, și nu în Italia sau Spania, Anglia sau Canada. Între noi fie vorba, sper că nu sînt - dar povestesc, din cînd în cînd, cu drag, despre... despre 'inegalabilitatea' unui anume moment într-un anume spațiu. Fie și în România...
După cum bănuiți deja (?), am pomenit de toate astea doar ca să vă zic, pe scurt, ce chestie faină iese atunci cînd te uiți la orașul tău cu ochi de povestitor. Să vă transmit, 'didactic', să păstrați ce ați văzut și povestit cît mai curat și chipeș. Și să vă îndemn să intrați pe aplicația Inegalabila Românie şi să încărcați fotografii noi din varii locuri din România. Nu e proiectul nostru, ci unul al Bucovina și ECO – ROM AMBALAJE.
Cît despre mine, o să revin cît de curînd și cu planuri de reluat operațiunea Povestesc [orașul] în locuri vechi și noi - că tare bine a fost, cît a fost, în București, Focșani și Slatina :)
No comments :
Post a Comment