La una dintre aventurile recente ale Blogal Initiative (și anume Se caută Cavalerul Reciclării 2.0 - la care m-am ales cu postura de Cavaler al Reciclării 2.0 de Slatina!), printre premii se număra şi o campanie pentru unul dintre cîştigători. Aceasta a fost cîştigată de Constantin, iar propunerea lui a fost promovarea ideii de a face fapte bune oricînd, nu doar cu ocazia sărbătorilor religioase. De unde propunerea de a scrie despre cel mai recent gest frumos pe care l-am făcut :)
Însă nu m-am descurcat cu privire la definirea și identificarea unei fapte bune. Drept care am mutat provocarea pe Facebook.
Post by Lucian Branea.
S-a cam făcut, normal, mișto de mine. Am aflat, pe varii canale, că, de pildă, în fiecare lună, 'țin ușa' sau, pur și simplu, las să intre primele undeva, în medie, circa 90 de fete (vara asta stau mult în casă :>), dar deschid și închid ferestre după empatie, ocazional ofer nemotivat scoici și cărți - și, da: încă mai am în mașină batonul ăla de marțipan expirat acum doi ani :>
Nu m-am lămurit prea tare, însă, cum e cu 'fapta bună' popularizată. E drept, Ana mi-a plasat-o:
pffft, nuuuu :p "frumos" & "bine" e atunci cand ne aruncam in foc dupa ce ne biciuim (pentru o cauza nobila, se-ntelege). ce ramane din noi, legam cu lanturi de destinatarul binelui (cel frumos): ca sa nu uite! sa nu uite carecumva ca i s-a facut binele cu pricina (pe care de cele mai multe ori, nici nu s-a priceput sa-l ceara) :)
Deci, nu faceți ca mine, deci. Căci, după ce m-am gîndit o săptămînă, am găsit, totuși, un exemplu de 'faptă bună' veritabilă de care să menționez aici - care în plus, întrunește și alte caracteristici esențiale ale tradiționalei faceri de bine: destinatarul n-a solicitat-o și n-a apreciat-o deloc, dar deloc :)
Știți că așteptam, săptămînile trecute, rezultatele primei selecții de proiecte Erasmus+, pentru termenul limită din 24 martie 2014. Acestea au fost anunțate pe 14 iulie. După ce le-am parcurs, am intervenit, în public, aici și aici, atrăgînd atenția asupra a două bizarerii din cadrul selecției privind proiectele din domeniul educației adulților, și anume unele care sar în ochi din primele cîteva zeci de secunde de parcurgere a tabelui cu rezultate.
Vă întrebați care e 'fapta bună', nu ? Ei, bine, deși era vorba de defecțiuni flagrante și vizibile de pe Marte, am avut această intervenție deabia după opt (8!) zile, pe 22 iulie ! În virtutea faptului că am lucrat, încă din 2000, cu Agenția guvernamentală care administrează programul, i-am lăsat în pace timp de opt zile (perioada de contestații era de cinci zile) - doar-doar s-o prinde cineva de la ei că, de data asta, au exagerat. Firește, însă: NU s-au prins, apoi N-au solicitat 'fapta bună' - și nici N-au apreciat-o deloc, dar deloc.
Sper că e limpede, de-acum, care e învățătura: vă rog să faceți 'fapte bune', oricînd și oricum, fără motiv și fără să așteptați o recompensă imediată - pentru că universul are un fel al lui de a echilibra lucrurile. NU vă lăudați cu ele - dar 'aveți voie' să povestiți studii de caz anonimizate, cît să-i convingeți și pe alții să facă la fel. Și lăsați fizicienilor discuția cu privire la caracterul pozitiv sau negativ al entropiei în univers...
