[bumble-bee - Gent, Belgium, Apr 2006]
Wednesday, April 15, 2015
Tuesday, April 14, 2015
Monday, April 13, 2015
urzeala bloggerilor, pur și simplu
În cîteva ore, HBO lansează, și la noi, al cincilea sezon din spectaculosul serial Game of Thrones. Primul episod va fi disponibil și pe www.hbogo.ro (fără abonament).
Știam că o să-l prefer, din reflex, mai mult pe Pratchett lui Tolkien sau Martin, pentru că l-am preferat pe Asimov (Fundația) lui Herbert (Dune). Dar cu Operațiunea Urzeala Bloggerilor nu te pui...
Deci: cică să vă spun cărei familii din Game of Thrones vreau să aparţin şi de ce.
În logica serialului, asta ar trebui să fie tare simplu. Casa Baelish e beton. Ca Petyr "Littlefinger" Baelish sînt complet singur pe lume - ceea ce înseamnă că NU încearcă nimeni să mă omoare, în oricare din cele 666 de moduri aflate la îndemîna mai fiecăruia dintre personajele din Urzeala Tronurilor. În plus, am o ambarcațiune cool :)
Prima mea reacție a fost ceva mai 'războinică' - respectiv reflexul aventuros m-a trimis către Roose Bolton (deci, șeful Casei Bolton), despre care umblă vorba, printre fani, că va fi demascat ca vampir în sezonul 5 ! Dar, cum spuneam, mă aflu într-un moment în care niscaiva deficit de aventură ar fi binevenit. Deci, Baelish, deci...
Sunday, April 12, 2015
Saturday, April 11, 2015
Friday, April 10, 2015
Thursday, April 9, 2015
tot despre balconul provident
Revin cu noutăți referitoare la operațiunea de înverzire de balcon sugerată de Provident, de care pomeneam alaltăieri.
De marți încoace am ajuns prin piață. Cum care piață ? Piața aia care a ars vara trecută și n-a fost reconstituită nici pînă-n ziua de azi (cică probleme cu asigurarea - și, probabil, și cu fostul primar). Cum să vă spun, printre miei și cartofi, e plin de puieți. Și, printre zeci de soiuri de meri, cătină și tufe de trandafir, am identificat și iasomie.
Așa că, m-am gîndit eu: de ce să cumpăr, totuși, iederă și clematită și iasomie (și, da, roșii) de la Bakker pentru 'închiderea' balconului ? Nu mai bine favorizez micii 'producători' locali ? Căci, dintr-o dată, mi se deblochează o sumă importantă, din bugetul de 500 de RON pus la bătaie de Provident, și pentru niscaiva mobilier pe care să-l amplasez acolo. Respectiv, normal, niște rafturi pentru cărți. Nici astea IKEA, ci manufacturate...
Fără fotoliu, fără șezlong - doar niște preșuri de nu-mai-știu-unde și o pernă din piele de cămilă pe care mi-am luat-o din Maroc acum mulți ani și pe care n-am reușit mai niciodată s-o folosesc adecvat. Rezultatul: mai mult spațiu liber pentru cărți și pentru omul care le folosește.
Balconul rulz, deci ! Și să mă mai lăsați cu grădina asta - las' să fie la ei, acolo...
Wednesday, April 8, 2015
Tuesday, April 7, 2015
în balconul provident e super-umbră
Știți clipul ăsta al lui Provident, nu ?
Bineînțeles că, în povești, ursul are grădină. În ne-povești, însă, noi, ăștia care nu stăm în Drumul Taberei, ca să ne putem îngrădi o rezervație de pitici de grădină în spatele blocului, avem doar balcon.
Iar balconul meu este useless. Vorbesc de cel din Piatra Neamț, căci de cel din București, dînd într-o curte interioară, nici n-ar putea fi vorba. Atunci cînd eram [mai] mic, ieșeam în balcon și, privind drept în față, vedeam niște case, dincolo de ele o stradă ceva mai lată, apoi o cale ferată, apoi Bistrița - apoi, codru, frate! începutul unui codru care continua, spre sud, în linie dreaptă, preț de 'fo 300 de kilometri... Distanța de la balconul meu și pînă la liziera pădurii de pe Cernegura: priceless, respectiv circa 300 de metri.
După care, tot cînd eram [mai] mic, a tras o inundație mai serioasă în oraș și, o zi mai tîrziu, de tot micro-cartierul ăla de case de sub geamul meu se alesese praful și pulberea - mă rog, foarte ude, o vreme, și praful și pulberea, cît să nu se mai poată locui în ele. N-a fost așa rău: căsenii (sau cum s-or fi numit) au fost cazați în altă parte, pe cheltuiala statului sau a partidului (nu era prea clar pe-atunci care și cum), iar eu am fost, vreo trei luni, șef de șantier - pînă la sfîrșitul verii eu și echipa am pus la pămînt, una cîte una, fiecare casă fără etaj din perimetrul cu pricina (să fi fost vreo 10-12).
După care, în următorii doi-trei ani, între balconul meu și codru (frate!), au crescut nu mai puțin de trei blocuri. Nu vreți să știți ce se vede, de-atunci, din el. De fapt, asta e o problemă secundară - cea principală e că sînt văzut eu de vecinii de vis-a-vis...
Provident, ca un adevărat apărător al amatorilor de intimitate :) pune la bătaie 500 RON pentru o înverzire de balcon - că premiile alea de 1000 de lei din clipul de mai sus sînt doar pentru clienții mai serioși. Ei, bine, banii ăștia sînt insuficienți pentru închiderea balconului cu orice - și, oricum, ar fi păcat: chiar azi mă întrebam, privind cum ninge liniștit, ce haz ar avea un balcon închis cu încălzirea asta globală, chiar dacă se știe bine că la Piatra Neamț toate ajung un pic mai tîrziu... Așa că soluția ideală vine servită.
Pămîntul există deja - am convenit de săptămîna trecută că l-am recuperat direct din pădure, cu lingura și cuțitul (căci uitasem de lopățica de zăpadă din portbagaj). Așa că acei 500 de RON se duc, în fuga mare, pe iederă și clematită sau, poate, și iasomie (de la Bakker?) - plus niște șipci, sfoară, cuie și alte alea pentru construcția cadrului (ciocan sînt sigur că am pe undeva).
Strategia asta economică sper că e limpede: odată ce am acoperit latura lungă a balconului cu frunze și flori, nici nu mai contează ce se întîmplă în balconul propriu-zis - mai exact ce fotoliu scot afară din casă (fără să includ, adică, un șezlong special în bugetul ăla), pentru că n-o să-l vadă nici-un vecin !
Și, pentru că, de fapt, în bugetul de 500 de RON încape, la limită, și un arac de roșie (sau și mai bine, genial chiar, TomTato, planta aia care produce și roșii cherry și cartofi!) pentru latura scurtă a balconului, nimeni n-o să creadă că n-am avut la dispoziție un buget dublu :) Că știți cum sînt vecinii ăștia din orașele mai mici... :>
După care, tot cînd eram [mai] mic, a tras o inundație mai serioasă în oraș și, o zi mai tîrziu, de tot micro-cartierul ăla de case de sub geamul meu se alesese praful și pulberea - mă rog, foarte ude, o vreme, și praful și pulberea, cît să nu se mai poată locui în ele. N-a fost așa rău: căsenii (sau cum s-or fi numit) au fost cazați în altă parte, pe cheltuiala statului sau a partidului (nu era prea clar pe-atunci care și cum), iar eu am fost, vreo trei luni, șef de șantier - pînă la sfîrșitul verii eu și echipa am pus la pămînt, una cîte una, fiecare casă fără etaj din perimetrul cu pricina (să fi fost vreo 10-12).
După care, în următorii doi-trei ani, între balconul meu și codru (frate!), au crescut nu mai puțin de trei blocuri. Nu vreți să știți ce se vede, de-atunci, din el. De fapt, asta e o problemă secundară - cea principală e că sînt văzut eu de vecinii de vis-a-vis...
Provident, ca un adevărat apărător al amatorilor de intimitate :) pune la bătaie 500 RON pentru o înverzire de balcon - că premiile alea de 1000 de lei din clipul de mai sus sînt doar pentru clienții mai serioși. Ei, bine, banii ăștia sînt insuficienți pentru închiderea balconului cu orice - și, oricum, ar fi păcat: chiar azi mă întrebam, privind cum ninge liniștit, ce haz ar avea un balcon închis cu încălzirea asta globală, chiar dacă se știe bine că la Piatra Neamț toate ajung un pic mai tîrziu... Așa că soluția ideală vine servită.
Pămîntul există deja - am convenit de săptămîna trecută că l-am recuperat direct din pădure, cu lingura și cuțitul (căci uitasem de lopățica de zăpadă din portbagaj). Așa că acei 500 de RON se duc, în fuga mare, pe iederă și clematită sau, poate, și iasomie (de la Bakker?) - plus niște șipci, sfoară, cuie și alte alea pentru construcția cadrului (ciocan sînt sigur că am pe undeva).
Strategia asta economică sper că e limpede: odată ce am acoperit latura lungă a balconului cu frunze și flori, nici nu mai contează ce se întîmplă în balconul propriu-zis - mai exact ce fotoliu scot afară din casă (fără să includ, adică, un șezlong special în bugetul ăla), pentru că n-o să-l vadă nici-un vecin !
Și, pentru că, de fapt, în bugetul de 500 de RON încape, la limită, și un arac de roșie (sau și mai bine, genial chiar, TomTato, planta aia care produce și roșii cherry și cartofi!) pentru latura scurtă a balconului, nimeni n-o să creadă că n-am avut la dispoziție un buget dublu :) Că știți cum sînt vecinii ăștia din orașele mai mici... :>
Monday, April 6, 2015
Sunday, April 5, 2015
Saturday, April 4, 2015
și [asociația] riana are :)
si Riana are :)https://www.facebook.com/events/677628569013797/Posted by Lucian Branea on Saturday, April 4, 2015
Friday, April 3, 2015
vegeta e voluntară
Am tot pomenit săptămîna asta de Vegeta, care derulează, în perioada asta, campania Vegeta - Reţeta Cuplului.
Ce n-am apucat să vă spun e ce anume va face bloggerul oficial selectat în campania Vrei să fii blogger oficial Vegeta ? de pe Blogal Initiative, la care am marșat și eu, cu poftă :) Și anume motivele alea pe care pot să vi le spun pentru care mi-ar prinde tare bine, în acest moment, să devin (pentru o lună) blogger oficial Vegeta. Ceea ce n-o să se întîmple, pentru că am uitat să gătesc, deci sînt ușor depășit de majoritatea zdrobitoare a concurenților care s-au descurcat mai bine explicînd, în detaliu și cu poze, cum folosesc ei Vegeta acum, nu cum o făceam eu cadou altora mai bine pregătiți acum niște ani și zeci de ani :>
Dar, totuși...
* în primul rînd, blogul respectivului va găzdui bannere cu cîştigătorii concursului de mai sus, de pe Facebook - două săptămîni !
* apoi, bloggerul cu pricina își va prezenta experiența de blogger Vegeta în două texte pe propriul blog - în care iar ar putea fi vorba de unii din cîştigătorii concursului; dar nu numai, căci
* vege-bloggerul va coordona o campanie 'de suflet' – în care, alături de acesta și de alți voluntari, va fi gătită o masă delicioasă pentru copiii unui centru de plasament !
* bineînțeles, respectivul va fi anunțat pe pagina de Facebook a Vegeta ca Blogger Oficial; drept care,
* periodic, pe pagina de Facebook Vegeta, vor fi redistribuite link-uri spre unele sau altele dintre articolele de pe blogul său.
Zău, tot atîtea motive publice pentru care ar prinde bine oricui, nu numai mie, în acest moment, să devină blogger oficial Vegeta. Mie, mai ales, pentru că mă simt tare bine ca voluntar 'de rînd' (adică fără vreo povară de management). Și chiar dacă operațiunea de ecologizare de mîine s-a amînat un pic (că poate ninge iar, mai știi?)...
Mai avem un pic şi ajungem la jumătatea concursului din aplicaţia Vegeta - Reţeta Cuplului. Duminică se termină cea de-a...
Posted by Vegeta Romania on Thursday, April 2, 2015
Ce n-am apucat să vă spun e ce anume va face bloggerul oficial selectat în campania Vrei să fii blogger oficial Vegeta ? de pe Blogal Initiative, la care am marșat și eu, cu poftă :) Și anume motivele alea pe care pot să vi le spun pentru care mi-ar prinde tare bine, în acest moment, să devin (pentru o lună) blogger oficial Vegeta. Ceea ce n-o să se întîmple, pentru că am uitat să gătesc, deci sînt ușor depășit de majoritatea zdrobitoare a concurenților care s-au descurcat mai bine explicînd, în detaliu și cu poze, cum folosesc ei Vegeta acum, nu cum o făceam eu cadou altora mai bine pregătiți acum niște ani și zeci de ani :>
Dar, totuși...
* în primul rînd, blogul respectivului va găzdui bannere cu cîştigătorii concursului de mai sus, de pe Facebook - două săptămîni !
* apoi, bloggerul cu pricina își va prezenta experiența de blogger Vegeta în două texte pe propriul blog - în care iar ar putea fi vorba de unii din cîştigătorii concursului; dar nu numai, căci
* vege-bloggerul va coordona o campanie 'de suflet' – în care, alături de acesta și de alți voluntari, va fi gătită o masă delicioasă pentru copiii unui centru de plasament !
* bineînțeles, respectivul va fi anunțat pe pagina de Facebook a Vegeta ca Blogger Oficial; drept care,
* periodic, pe pagina de Facebook Vegeta, vor fi redistribuite link-uri spre unele sau altele dintre articolele de pe blogul său.
Zău, tot atîtea motive publice pentru care ar prinde bine oricui, nu numai mie, în acest moment, să devină blogger oficial Vegeta. Mie, mai ales, pentru că mă simt tare bine ca voluntar 'de rînd' (adică fără vreo povară de management). Și chiar dacă operațiunea de ecologizare de mîine s-a amînat un pic (că poate ninge iar, mai știi?)...
Thursday, April 2, 2015
vegeta îți dă curaj
Ce dimineaţă frumoasă! Nu e aşa că îţi e tare dor de mare? Şi nouă! :)
Posted by Vegeta Romania on Thursday, April 2, 2015
Așa cum ziceam marți, precum fetele rele din poveste, Vegeta merge unde vrea ea :)
Nu e ca și cum nu mi-aș fi amintit brusc de un tip care apărea la televizor pînă acum cîțiva ani și care se lăuda că el mănîncă orice cu pîine, pînă și pizza. La momentul respectiv, l-am compătimit ușor - pentru că, dincolo de faptul că pîinea e rea (nu în sensul că merge, și ea, unde vrea, ci în acela că glutenul, știți voi...), declarația cu pricina a apărut într-o povestire în care solicitarea pîinii ca supliment la pizza era motiv de ciondăneală cu un chelner. Ce chestie, mi-am zis, iată-l pe profesorul universitar care se bate, pentru gusturile sale, cu un chelner.
Deabia acum îmi dau seama, însă, că un ingredient pe care îl poți folosi în combinație cu orice, cu care poți transforma orice, fie legumă, fie fruct (da, la țeapa parțială pe care am luat-o atunci cînd am cumpărat prima oară, accidental, avocado, în Bruxelles, mă refer), fie brînzeturi, fie carne, îți dă curaj.
Nu, nu cred că o să fiu blogger oficial Vegeta :) Dar am căpătat curaj.
Wednesday, April 1, 2015
grădina față cu realitatea
Pomenind, zilele trecute, de gardenpedia.ro, am avut o abordare sistematică - și m-am gîndit eu că orice plan de grădină începe cu semințe: roșii, ardei, ceapă și niște oregano. Sigur, n-am găsit semințele de telemea de capră, dar le găseam eu, nu mă dădeam bătut așa ușor...
Ei, binee: greșit ! Realitatea bate planificarea. De asta aveam nevoie întîi !
Ei, binee: greșit ! Realitatea bate planificarea. De asta aveam nevoie întîi !
Pentru că semințele au nevoie de pămînt. Or pămîntul pe care-l aveam eu la dispoziție avea o culoare... era să zic pămîntie, dar i-ar șade mai bine 'lutoasă'. Și uite-așa m-am pomenit azi luînd calea pădurii de lîngă casă înarmat cu un cuțit cu o lamă mai lată și cu o lingură mai mare - pe care evident că n-am folosit-o, tot cu palmele am încărcat pămîntul în sacoșică.
Nu zic nu, e și inspirațional să mai atingi pămîntul cu palmele din cînd în cînd, sigur a spus cineva asta - și nu numai c-a spus-o, ci a și scris-o și a vîndut milioane de exemplare. Și, atunci cînd e vorba de doar cîteva kilograme, e ok și fără lopată sau hîrleț. Pentru că primul experiment îl fac în balcon.
Tuesday, March 31, 2015
vegeta nu merge în rai
Am ajuns și aici - dar pentru că nu vă pot spune, de fapt, principalele două motive pentru care mi-ar prinde tare bine, în acest moment, să devin (pentru o lună) blogger oficial Vegeta :) încerc așa:
Vegeta, care împlinește anul ăsta 57 de ani, e un simbol al vieții în comunism care N-a devenit și nici NU va deveni prea curînd exponat de muzeu. Nu glumesc, în expozițiile recente focalizate asupra perioadei comuniste, pe lîngă documente și uniforme au început (în sfîrșit!) să-și facă loc și obiecte de uz curent 'în epocă' - obiecte pe care, însă, elevii de acum nu le mai văd nici măcar la bunici. Un exemplu, însă dezastruos ca execuție, am găsit și eu recent, în Piatra Neamț. Se expun televizoare alb-negru și aparate de radio cu diode, sticle goale de lapte și punguțe de zahăr vanilat. Nu și Vegeta, nununuuu ! Căci Vegeta e foarte, extrem de vie și de contemporană :)
Nu știu cum să vă zic: Vegeta iugoslavă (dar croată, și atunci și acum, ca să fie clar!) era o cumpărătură obligatorie pentru turistul în Banat sau în Mehedinți, pe vremea comuniștilor. Nu se făcea să ajungi oriunde aproape de granița cu Serbia și să nu faci o escală într-una din piețele în care vindeau sîrbii marfă de contrabandă. Iar pungile cu Vegeta erau musai, cît să se bucure mamele și bunicile din celălalt capăt al țării că nu ți-ai luat doar ție, ca un hapsîn, chestii 'de la sîrbi'.
Mă rog, nu numai mamele și bunicile, nici pe vremea ceea. Și, cu toată concurența herbes de Provence (achiziționate, preferabil, chiar de la mama sau bunica lor), tot cu Vegeta se dă lovitura. Căci, precum fetele rele din poveste, Vegeta merge unde vrea ea - merge cu orice...:)
piticul de grădină nu e niciodată singur
Din păcate n-am să vă arăt vreo fotografie, dar e bine să știți că undeva în București, la poalele (și, firește, în spatele) unui bloc de zece etaje din Drumul Taberei, se află o parcelă de teren ('a blocului', cum-ar-veni, de o dimensiune pe potrivă), pe care unul din locatarii de la parter a îngrădit-o temeinic și a plantat... a plantat acolo multe chestii, recoltabile și mai puțin recoltabile, inclusiv: un grătar în toată regula, monumental, din piatră; masă cu băncuțe; o căruță artizanală, de tipul celor prezente pe terasele unor restaurante 'pentru turiști' din București și de-aiurea; alte decorațiuni grădinărești similare; plus mulți pitici de grădină.
Locul e al naibii de greu de fotografiat (și de văzut, în general) - chiar dacă treci pe aleea adiacentă, e imposibil să-ți dai seama ce e acolo, pentru că îngrăditura e deasă și înaltă. Singurul mod în care poți descoperi întîmplător locul cu pricina e atunci cînd ești invitat la cineva în blocul respectiv și ești trimis pe balcon, la fumat - și acesta e modul în care l-am descoperit și eu. L-am văzut și l-am uitat, căci n-am mai fost invitat în blocul ăla și nici n-am ținut minte unde era plasat exact. Mulți ani mai tîrziu, locuind eu însumi în Drumul Taberei, l-am redescoperit, mai mult sau mai puțin întîmplător, într-o iarnă, cînd gardul de la casa piticilor avea un deficit de frunze. Dar tot greu de fotografiat era.
Deci, se poate ! Și dacă se poate în București, printre blocuri de zece etaje, se poate oriunde...
Mi-am adus aminte de piticii ușor stressați de locuința lor de la bloc cînd am dat de gardenpedia.ro - și, normal, primul lucru pe care l-am căutat pe site a fost 'pitici de grădină'. Eh, n-au pitici de grădină - dar au cam orice altceva. De la
pînă la
Din păcate, însă, pentru produsele de mai sus, tactica mea de a inventa o grădină e cît se poate de sistematică. Deci, o să încep cu asta. Și vă mai zic, cît de curînd.
Locul e al naibii de greu de fotografiat (și de văzut, în general) - chiar dacă treci pe aleea adiacentă, e imposibil să-ți dai seama ce e acolo, pentru că îngrăditura e deasă și înaltă. Singurul mod în care poți descoperi întîmplător locul cu pricina e atunci cînd ești invitat la cineva în blocul respectiv și ești trimis pe balcon, la fumat - și acesta e modul în care l-am descoperit și eu. L-am văzut și l-am uitat, căci n-am mai fost invitat în blocul ăla și nici n-am ținut minte unde era plasat exact. Mulți ani mai tîrziu, locuind eu însumi în Drumul Taberei, l-am redescoperit, mai mult sau mai puțin întîmplător, într-o iarnă, cînd gardul de la casa piticilor avea un deficit de frunze. Dar tot greu de fotografiat era.
Deci, se poate ! Și dacă se poate în București, printre blocuri de zece etaje, se poate oriunde...
Mi-am adus aminte de piticii ușor stressați de locuința lor de la bloc cînd am dat de gardenpedia.ro - și, normal, primul lucru pe care l-am căutat pe site a fost 'pitici de grădină'. Eh, n-au pitici de grădină - dar au cam orice altceva. De la
Din păcate, însă, pentru produsele de mai sus, tactica mea de a inventa o grădină e cît se poate de sistematică. Deci, o să încep cu asta. Și vă mai zic, cît de curînd.
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)