Tuesday, March 31, 2015

vegeta nu merge în rai

Am ajuns și aici - dar pentru că nu vă pot spune, de fapt, principalele două motive pentru care mi-ar prinde tare bine, în acest moment, să devin (pentru o lună) blogger oficial Vegeta :) încerc așa:
Vegeta, care împlinește anul ăsta 57 de ani, e un simbol al vieții în comunism care N-a devenit și nici NU va deveni prea curînd exponat de muzeu. Nu glumesc, în expozițiile recente focalizate asupra perioadei comuniste, pe lîngă documente și uniforme au început (în sfîrșit!) să-și facă loc și obiecte de uz curent 'în epocă' - obiecte pe care, însă, elevii de acum nu le mai văd nici măcar la bunici. Un exemplu, însă dezastruos ca execuție, am găsit și eu recent, în Piatra Neamț. Se expun televizoare alb-negru și aparate de radio cu diode, sticle goale de lapte și punguțe de zahăr vanilat. Nu și Vegeta, nununuuu ! Căci Vegeta e foarte, extrem de vie și de contemporană :) 
Nu știu cum să vă zic: Vegeta iugoslavă (dar croată, și atunci și acum, ca să fie clar!) era o cumpărătură obligatorie pentru turistul în Banat sau în Mehedinți, pe vremea comuniștilor. Nu se făcea să ajungi oriunde aproape de granița cu Serbia și să nu faci o escală într-una din piețele în care vindeau sîrbii marfă de contrabandă. Iar pungile cu Vegeta erau musai, cît să se bucure mamele și bunicile din celălalt capăt al țării că nu ți-ai luat doar ție, ca un hapsîn, chestii 'de la sîrbi'. 
Mă rog, nu numai mamele și bunicile, nici pe vremea ceea. Și, cu toată concurența herbes de Provence (achiziționate, preferabil, chiar de la mama sau bunica lor), tot cu Vegeta se dă lovitura. Căci, precum fetele rele din poveste, Vegeta merge unde vrea ea - merge cu orice...:)