Tuesday, March 31, 2015

piticul de grădină nu e niciodată singur

Din păcate n-am să vă arăt vreo fotografie, dar e bine să știți că undeva în București, la poalele (și, firește, în spatele) unui bloc de zece etaje din Drumul Taberei, se află o parcelă de teren ('a blocului', cum-ar-veni, de o dimensiune pe potrivă), pe care unul din locatarii de la parter a îngrădit-o temeinic și a plantat... a plantat acolo multe chestii, recoltabile și mai puțin recoltabile, inclusiv: un grătar în toată regula, monumental, din piatră; masă cu băncuțe; o căruță artizanală, de tipul celor prezente pe terasele unor restaurante 'pentru turiști' din București și de-aiurea; alte decorațiuni grădinărești similare; plus mulți pitici de grădină.
Locul e al naibii de greu de fotografiat (și de văzut, în general) - chiar dacă treci pe aleea adiacentă, e imposibil să-ți dai seama ce e acolo, pentru că îngrăditura e deasă și înaltă. Singurul mod în care poți descoperi întîmplător locul cu pricina e atunci cînd ești invitat la cineva în blocul respectiv și ești trimis pe balcon, la fumat - și acesta e modul în care l-am descoperit și eu. L-am văzut și l-am uitat, căci n-am mai fost invitat în blocul ăla și nici n-am ținut minte unde era plasat exact. Mulți ani mai tîrziu, locuind eu însumi în Drumul Taberei, l-am redescoperit, mai mult sau mai puțin întîmplător, într-o iarnă, cînd gardul de la casa piticilor avea un deficit de frunze. Dar tot greu de fotografiat era.

Deci, se poate ! Și dacă se poate în București, printre blocuri de zece etaje, se poate oriunde...
   
Mi-am adus aminte de piticii ușor stressați de locuința lor de la bloc cînd am dat de gardenpedia.ro - și, normal, primul lucru pe care l-am căutat pe site a fost 'pitici de grădină'. Eh, n-au pitici de grădină - dar au cam orice altceva. De la
pînă la

Din păcate, însă, pentru produsele de mai sus, tactica mea de a inventa o grădină e cît se poate de sistematică. Deci, o să încep cu asta. Și vă mai zic, cît de curînd.