grădina față cu realitatea

Pomenind, zilele trecute, de gardenpedia.ro, am avut o abordare sistematică - și m-am gîndit eu că orice plan de grădină începe cu semințe: roșii, ardei, ceapă și niște oregano. Sigur, n-am găsit semințele de telemea de capră, dar le găseam eu, nu mă dădeam bătut așa ușor...
Ei, binee: greșit ! Realitatea bate planificarea. De asta aveam nevoie întîi !

Pentru că semințele au nevoie de pămînt. Or pămîntul pe care-l aveam eu la dispoziție avea o culoare... era să zic pămîntie, dar i-ar șade mai bine 'lutoasă'. Și uite-așa m-am pomenit azi luînd calea pădurii de lîngă casă înarmat cu un cuțit cu o lamă mai lată și cu o lingură mai mare - pe care evident că n-am folosit-o, tot cu palmele am încărcat pămîntul în sacoșică. 

Nu zic nu, e și inspirațional să mai atingi pămîntul cu palmele din cînd în cînd, sigur a spus cineva asta - și nu numai c-a spus-o, ci a și scris-o și a vîndut milioane de exemplare. Și, atunci cînd e vorba de doar cîteva kilograme, e ok și fără lopată sau hîrleț. Pentru că primul experiment îl fac în balcon.  

   

piticul de grădină nu e niciodată singur

Din păcate n-am să vă arăt vreo fotografie, dar e bine să știți că undeva în București, la poalele (și, firește, în spatele) unui bloc de zece etaje din Drumul Taberei, se află o parcelă de teren ('a blocului', cum-ar-veni, de o dimensiune pe potrivă), pe care unul din locatarii de la parter a îngrădit-o temeinic și a plantat... a plantat acolo multe chestii, recoltabile și mai puțin recoltabile, inclusiv: un grătar în toată regula, monumental, din piatră; masă cu băncuțe; o căruță artizanală, de tipul celor prezente pe terasele unor restaurante 'pentru turiști' din București și de-aiurea; alte decorațiuni grădinărești similare; plus mulți pitici de grădină.
Locul e al naibii de greu de fotografiat (și de văzut, în general) - chiar dacă treci pe aleea adiacentă, e imposibil să-ți dai seama ce e acolo, pentru că îngrăditura e deasă și înaltă. Singurul mod în care poți descoperi întîmplător locul cu pricina e atunci cînd ești invitat la cineva în blocul respectiv și ești trimis pe balcon, la fumat - și acesta e modul în care l-am descoperit și eu. L-am văzut și l-am uitat, căci n-am mai fost invitat în blocul ăla și nici n-am ținut minte unde era plasat exact. Mulți ani mai tîrziu, locuind eu însumi în Drumul Taberei, l-am redescoperit, mai mult sau mai puțin întîmplător, într-o iarnă, cînd gardul de la casa piticilor avea un deficit de frunze. Dar tot greu de fotografiat era.

Deci, se poate ! Și dacă se poate în București, printre blocuri de zece etaje, se poate oriunde...
   
Mi-am adus aminte de piticii ușor stressați de locuința lor de la bloc cînd am dat de gardenpedia.ro - și, normal, primul lucru pe care l-am căutat pe site a fost 'pitici de grădină'. Eh, n-au pitici de grădină - dar au cam orice altceva. De la

pînă la

Din păcate, însă, pentru produsele de mai sus, tactica mea de a inventa o grădină e cît se poate de sistematică. Deci, o să încep cu asta. Și vă mai zic, cît de curînd.