resurse storytelling: the point is... (christmas special treat)

Da, The Point (1971). Cu vocea lui Ringo Starr și muzica (dar și vocea, dar și story-ul) lui Harry Nilsson.

Post by Lucian Branea.

crăciun fericit și sărbăutori voioase :)

cărți pe issuu, iuhu :)

Ca un cadou de la mine pentru mine și pentru alții de Crăciunul ăsta: am reușit să instalez pe issuu cîteva din publicațiile care mi-au trecut prin mînă (și au numele meu prin ele) în ultimii ani. Cele trei de mai jos sînt disponibile și în variantă tipărită. 

Back to Our Senses: A Labyrintheme Handbook for Trainers - BIVEDA: Sofia, 2012

It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees - BIVEDA: Sofia, 2012

Povestind Bucureștiul - Epsilon Press: București, 2009

Contul meu de pe issuu mai include și altele - dar care mai sînt disponibile doar în format pdf. Deocamdată:
* DIGITAS. A Handbook for Trainers - Epsilon Press: Bucharest, 2010 [variantă a fișierului pdf original];
* Adventures in Forum Theatre - CONCEPT: Bucharest, 2005 [scan după versiunea tipărită - epuizată];
* Grundtvig 1 / Proiecte de cooperare europeană: Manual de bune practici - Trei: București, 2003 [scan după versiunea tipărită - epuizată].


Later edit: lista de mai sus se actualizează în pagina books de pe blog, pe măsură ce recuperez fișiere pdf ale unor publicații mai vechi sau public ceva nou.

*** Oricare dintre publicațiile de mai sus, în format tipărit sau ca fișier pdf, este disponibilă la cerere - lasă un comentariu aici dacă ești interesat/ă. Și orice donație (care să acopere măcar costurile poștale, atunci cînd e cazul, și/sau care să susțină alte noi proiecte fabuloase, în care donatorii vor fi menționați explicit ca susținători) este realmente binevenită :) 

 

colour milano with collectiveness :)

Post by Lucian Branea.

ziua bloggerului autoeconom

Sînt șofer doar de cinci ani și-un pic. Am amînat foarte multă vreme acest pas, invocînd tot felul de motive meschine: ba că posesia unei mașini presupune o grămadă de hîrtii și bătăi de cap care, pentru mine, ar fi fost oricum și mai multe (locuiesc, de mult, în București, dar cartea mea de identitate nu trădează faptul că m-aș fi mișcat, vreodată, din Piatra Neamț); ba că un drum cu mașina prin București durează, de regulă, mai puțin decît perioada de timp în care trebuie să găsești parcare odată ce ai ajuns la destinație; ba că o mașină e o gaură neagră în care se tot scurg bani; ba că, dat fiind că atunci cînd eram mic, n-am reparat vreodată nici motorul cartului pe care-l aveam pe mînă, aș fi de-a pururi la mîna unor meseriași care știu exact ce piuliță anume trebuie strînsă și în care moment anume... Mă rog, tot felul de din astea care încurajau bănuieli că nu-mi asum responsabilități și că simțul meu de proprietate e foarte timid...

În 2008 m-am lăsat, deci, convins și am făcut școala de șoferi. După ce mi-am luat permisul, n-am mai atins nici-un volan timp de încă aproape două luni, pînă ce am pus mîna pe prima mașină pe care o puteam face praf în voie. După care a început procesul de verificare a tuturor motivelor meschine pe care le invocasem ca să fiu scutit de responsabilitățile de șofer. Hîrtii și birocrație, cozi la instituții ? Checked ! Căutarea cîte unui loc de parcare, minute și zeci de minute în șir ? Checked ! Extracții de bani fără anestezie ? Checked ! Continua alergătură după un service auto decent (adică și prompt și ofertant al unor servicii care să nu coste mai mult decît însăși mașina) ? Oooh, fully checked ! 
'Reprezentanțele' sînt ok atunci cînd am de înlocuit piese originale, dar nu neapărat și pentru o revizie sau o reparație mai comună. Și nu-i vorbă, din cînd în cînd mai ajungeam pe mîna unui prieten al unui prieten - dar asta însemna, invariabil, o treabă făcută cînd și cum 'se putea': 'la negru', în afara orelor de program, adică mult după momentul în care aveam nevoie de mașina aia. Și nu, în mod obligatoriu, mai ieftină... Am resimțit, deci, nevoia unui broker de servicii de acest tip. Care cam trebuia să apară, pentru că, mai ales în București, să te fîțîi de la un service la altul 'în orele de program' nu are cum să fie fun. Nu e firesc să ai pretenția ca, în anul de grație 2013, să poți intra frumușel pe laptop sau pe telefon și să cauți așa ? 

Am putea încerca, deci, cu autoeconom.ro (au și pagină pe Facebook). Ne facem cont, plasăm cîte o cerere de ofertă și așteptăm (un pic). Ne alegem ofertele cu prețuri competitive și ne îmbarcăm. autoeconom.ro pare să se fi înscris, deja, pe banda corectă - rețeaua lor include, deja, în acest moment, 21 de service-uri auto din București, șase din Cluj (dar și alte două din județ), cinci din Craiova, trei din Iași, două din Timișoara (dar și încă unul din județ), două din Constanța - și tot așa... Și, după re-îmbarcare, așa cum șade bine unei experiențe mediate 2.0, îi tragem și-o recenzie service-ului cu pricina - să știe și alții la ce să se aștepte. O să meargă sigur, site-ul autoeconom.ro e optimizat pentru telefon. 

Aaa, aveți deja prieten cu service auto și n-aveți nevoie de autoeconom.ro ? Dați-i lui de știre, atunci, pentru că intrarea unui service nou în rețea e cu trei luni gratis. 

Și, în fine, pentru alți curioși (inclusiv viitori șoferi): site-ul are și un comportament incipient de portal - e presărat cu sfaturi utile. Triste (vezi, de pildă, lista operațiunilor pe care ar trebui să le includă o revizie tehnică de gradul 2) - dar utile, nevertheless...:>

    

mulțumiri celor care m-au învățat să citesc :)

De-a lungul anilor în care am avut bani pe mînă am adunat multe-multe cărți. Atît de multe încît, de la un moment dat, de fiecare dată cînd începeam o viață nouă (cam o dată la cinci ani), am și început să vînd cîte o bună parte din ele - ca să marchez despărțirea de autori sau subiecte cu care știam sau bănuiam că n-o să mă mai întîlnesc în noua viață (deși nu excludeam, fățiș, posibilitatea că poate, într-o viață viitoare...).  

Profit, așadar, de faptul că mi-a ieșit în cale aplicația Bradul mulțumirii a lui Kanal D ca să fac o listă de autori de care nu m-am despărțit și nici n-o să mă despart niciodată. Sigur că asta ar fi putut fi o 'listă de oameni care m-au învățat să scriu' - dar, dat fiind momentul în care scriu chestia asta, este, în cel mai bun caz, o 'listă de oameni care m-au învățat să citesc' :> 

Vă previn: NU e o listă de 'mari autori' - ci, mai degrabă, de 'foarte iscusiți povestitori'. Bine că n-am fost, nici-o secundă, profesor de română sau engleză, că m-aș fi descurcat greu cu unii din 'marii autori' din bibliografia școlară.

O s-o iau în ordine cronologică și, ca să nu mă urască niște oameni cu care mă cunosc de ceva vreme, în ea o să fie numai autori 'străini' :> Și o să mă descurc eu, cumva, cu cei care n-ar fi avut motive să mă urască...


Mulțumesc, deci, în primul rînd, lui Mark Twain și lui Ernest Hemingway - o să rîdeți (?): mai ales pentru proza scurtă. Încă mi se pare absolut uluitor că un autor ar fi putut scrie așa ceva acum mai bine de un secol (și anume în 1909, în A Fable), de pildă:

You can find in a text whatever you bring, if you will stand between it and the mirror of your imagination. You may not see your ears, but they will be there.

Iar Hills Like White Elephants (1927) e folosită pînă în ziua de astăzi în ateliere de creative writing. Ce să mai adaug la asta...?  

Apoi mulțumesc lui Isaac Asimov și lui Robert A. Heinlein. Aici nu dau detalii, cel puțin pînă nu apuc să scriu un text coerent în care să argumentez că e improprie expedierea autorilor de science fiction undeva, într-o sub-categorie meschină a istoriilor literare. 

De fapt, oricum nu e locul, aici, să dau 'detalii', pentru că m-aș lungi foarte-foarte tare. Și n-aș avea răbdare să scriu acum, pe loc, o carte despre Kurt Vonnegut, Jr. O să zic doar că sigur am început cu Slaughtherhouse-Five. În Iași. 

Apoi, mulțumiri lui Heinrich Böll și lui Max Frisch. Îi așez împreună pentru că sînt singurii din lista asta pe care nu i-am citit în original - deci datorez mult lui Petru Forna și Marei Giurgiuca pentru primele mele întîlniri cu Gruppenbild mit Dame și, respectiv, Homo Faber. 

Apoi, lui Michael Crichton. Știu că vă vine în minte, spontan (?), Jurassic Park - dar mie îmi vine în cap The Andromeda Strain. 
   

O bună bucată de vreme n-am adăugat nimic nou la lista asta. După care, brusc, l-am adoptat pe Nick Hornby - via High Fidelity (Dana Popa știe de ce!). 

A urmat Douglas Adams - cu al său The Hitchhiker's Guide to the Galaxy.

Apoi Terry Pratchett - pe care l-am evitat, multă vreme, pentru că era prea best selling :) și, din care, am citit prima oară Night Watch.

Și Neil Gaiman - pe care l-am descoperit, inițial, via Good Omens (scrisă împreună cu Terry Pratchett), după care am plonjat în Neverwhere. 

Later edit. M-am mai gîndit - și intră și Tom Wolfe aici (adică imediat după Kurt Vonnegut, Jr, de fapt - că tot în Iași m-am întîlnit și cu el). Nu pentru romanele sale 'de bătrînețe', ci pentru reportajul foarte special - Tom Wolfe fiind un zeu al mișcării New Journalism. Sigur că, prima oară, am citit The Right Stuff, #cabăieții - dar, după The Electric Kool-Aid Acid Test (citit înainte de 1990, imaginați-vă!), reading was never gonna be the same again :) 

Gata, cam asta-i: tuturor celor de mai sus, mulțumiri eterne ! Iar pe Neil Gaiman, Terry Pratchett, Douglas Adams, Nick Hornby și Kurt Vonnegut, Jr. îi găsiți și aici, în Rincewind's Bookstore, dacă sînteți curioși activi :) 

Și-acum, dacă ați ajuns pînă aici, poate aveți, și voi, de mulțumit cuiva - și dacă da, de ce n-ați face-o cu ajutorul aplicației Bradul mulțumirii a lui Kanal D ?

citit în copac

Post by Lucian Branea.

little, non-dwarfy, bucharest

Astă-vară, într-una din expedițiile de prospecțiune în Vama Veche, am dormit două nopți în mașină în fața terasei Pura Vida. Am semnalat-o prompt echipei care venea în Vamă la o săptămînă după noi, pentru spectacolul de teatru labirint pe care urma să-l punem la cale la sfîrșitul lui iulie - pentru că era foarte diafană :) și foarte potrivită pentru unul sau mai multe momente în labirint. Ceea ce s-a și întîmplat...

Cam trei săptămîni mai tîrziu am stat și în hostelul Pura Vida, o săptămînă. Fabuloasă săptămînă, așa cum trebuie să fie ea în Vamă - mă rog, săptămîna aia în care nu te trezește soarele la 6 dimineața, în cortul pus pe plajă (după ce ai adormit la 5)... 

Știam, deci, de hostelul Peaches și de Young Tours, am aflat de hostelul Floreasca și de pensiunea Dor de Bucovina. Și, de vreo două luni, Tudor Maxim, mereu împreună cu Anda Roman și Duțu, s-a instalat și pe Smârdan, în centrul centrului Bucureștiului (și la mai puțin de 100 de metri de Brînzoaicele cu gem!), cu hostelul Little Bucharest. 

Să-i fie cu noroc - și cu mulți turiști :) 

resurse storytelling: the parting glass

The Parting Glass este o reclamă la Tullamore Dew Irish Whiskey - creată de Opperman Weiss, o agenție din New York. Regizorul britanic Laurence Dunmore a filmat în County Wicklow (Irlanda, firește) - asta în caz că vă întrebați unde găsiți combinația asta de gri și verde, precum și ploaia asta... arhetipală de-a binelea :) Iar capela este asta.

leru-i ler și bradu-i brad

După cum știți, joi 12 decembrie la ora 13 m-am prezentat la hotelul Radisson Blu, în București, unde Reprezentanţa Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România îi premiau pe cîștigătorii ediției 2013 ai concursului Reporter European - printre care și subsemnatul (premiul III la categoria Blogger European, alături de Anamaria Ghiban și Irina Bartolomeu). Premiul meu a constat într-un bestial iPad 4, pe care, deși l-am configurat și folosit, încă îl țin în celofanul ăla cu care a fost livrat, ca să nu-l bruscheze admiratorii - că tare chipeș mai e !

Profit, deabia acum, de faptul că mi-a ieșit în cale aplicația Bradul mulțumirii a lui Kanal D ca să-mi țin aici o fracțiune din discursul de acceptare a premiului pe care n-am mai apucat să-l rostesc joi :) Căci n-o fi premiul ăsta vreun Oscar, dar tot e o primă validare importantă venind din afara comunității bloggerilor - deci am de mulțumit la multă lume pentru (de data asta) traseul către interesul și atașamentul față de Uniunea Europeană și instituții de-ale ei. Și, în definitiv, de ce n-ar fi ăsta un moment bun pentru mulțumiri...?


Cronologic, deci: mulțumesc, în primul rînd părinților (chiar așa!), Rodica și Ioan Branea, pentru foarte multe - dar, în acest context, pentru că m-au scos pentru prima oară din țară. Chiar dacă doar pînă la Varna, cu pașaport colectiv, doar o jumătate de zi - tot 'străinătate' se cheamă... Și mi-au susținut (decisiv) a doua ieșire din țară - încă din martie 1990, cînd am prins, în Austria, fix primele (și următoarele) efecte internaționale ale păruielii din același martie 1990 în Tîrgu Mureș - o experiență de neprețuit.

Mulțumesc profesorului meu de engleză din clasa a opta, Florin Irimia, cu care am continuat să lucrez și în timpul liceului, pentru admiterea la facultate(a de filologie). Știam eu ceva engleză, din filme și cărți (și: da, făceam engleză, la școală, din clasa a cincea, dar nu cred că se pune) - dar primul meu profesor veritabil de limba engleză el mi-a fost.

Mulțumirile mele sper să ajungă, cumva, și la minunatul Radu Pascal, care mi-a fost redactor șef adjunct la Tinerama (1990-1993), apoi șef de secție 'externe' (1993-1994) la Ultimul Cuvânt - un dascăl adevărat de jurnalism și de politică externă. 

Apoi, mulțumiri Ancuței Vameșu, care ne-a pilotat prietenește, în 1995, pe Eugenia, pe Sabina și pe mine, către prima candidatură de proiect (elaborat și cîștigător) cu co-finanțare din fonduri europene, primele Phare din România - și cu care am petrecut, apoi, niște ani fabuloși la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Mulțumiri, pe nerăsuflate, pentru The Rt Hon. the Lord Wallace of Saltaire (pe care poate vreți să-l numiți doar profesorul William Wallace) care, tot în 1995, m-a pescuit dintr-o mînă de candidați români pentru o bursă la programul de MA în International Relations & European Studies al Central European University (în Praga) - ceea ce m-a basculat, literalmente, către o nouă viață (aici sînt foarte multe de povestit - normal, altă dată).
  
Mulțumiri, tot în acest context, scriitorului și criticului Ion Bogdan Lefter, care m-a susținut decisiv, odată ajuns în Praga (în septembrie 1995), să lucrez în studiourile centrale ale Radio Europa Liberă (cu care colaboram, deja, din 1994).  

Mulțumiri profesorului Corneliu Bjola, împreună cu care am dres, în 1997, primul site (cu un incipient serviciu de știri) focalizat pe procesul de integrare europeană a României (EuroAtlantic Club). Fără de care poate că n-ar fi existat, ulterior, nici [romania_eu_list].

Mulțumiri Florentinei Anghel care, în ianuarie 2000, a dat un șut mărunt, dar decisiv, tinerei [romania_eu_list] - și care este sursă de inspirație pentru toate proiectele fabuloase dezvoltate de mine și echipa din preajma mea, din 2000 încoace, prin programele Socrates II, Învățare pe Tot Parcursul Vieții și Tineret în Acțiune. 

Și, firește, mulțumiri lui Nicolae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, căruia nu prea cred că i-am răsplătit încrederea pe care a avut-o în mine în perioada în care am lucrat (sub conducerea sa) la Institutul European din România (2000-2002) - dar dacă e chiar așa, n-a lăsat să se vadă mai nimic atunci cînd mi-a înmînat premiul joi...

În fine, mulțumiri juriului care a decis atribuirea premiilor: Ioana Avădani, Cristina Bazavan, Carmen Praja, Mădălina Mihalache, Luca Niculescu și, ultimul-dar-în-nici-un-caz-cel-din-urmă, Cristian China-Birta / Chinezu. Pentru că au avut răbdare să mă citească și n-au rîs prea tare de mine... Cu o fundiță specială pentru Chinezu și a sa Blogal Initiative, care au facilitat această înșiruire de acknowledgements și care mi se pare cea mai funcțională platformă de suport pentru bloggeri autohtoni - 'europeni' sau 'în-curs-de-a-deveni-europeni' :)


Cam asta-i. Și-acum, dacă ați ajuns pînă aici, poate aveți, și voi, de mulțumit cuiva - și dacă da, de ce n-ați face-o cu ajutorul aplicației Bradul mulțumirii a lui Kanal D ?


*** Acuma, zău: nici nu se punea problema să aflați ceva despre ler din acest text - dar pentru asta, vă rog să apelați cu multă încredere la Călin Hera. 

lazy (yardley) sunday

Am zis de mai multe ori că sînt un fan de neclintit al all things British (well, kinda), nu? Ei, bine, una din chestiile cu care mă întorc invariabil, în bagaje, din orice expediție în UK, a poposit, în sfîrșit, și în România via British Gallery, un proaspăt Home and Gift concept-store.

Textul ăsta a răsărit aici deoarece domnii se promovează ca distribuitorii aromelor Yardley. Ați înțeles ? Yardley ! Dar eu simt nevoia de nereprimat de a profita de el ca să vă zic de cafeaua Lazy Sunday de la Taylors of Harrogate, o licoare absolut bestială, care nu poate fi găsită în supermarket decît în Tesco (care nu e prezent în România) - și, chiar și în Tesco, doar mai încolo de Ungaria. Sigur că la București e scumpă de mori, costă cu peste 50% față de prețul ei din UK sau din Tesco wherever, dar British Gallery nu e supermarket, e concept-store... Și cum ar trebui să-ți cumperi cam de la 10 pachete în sus ca să-ți poți acoperi, din diferența de preț, biletul de avion pînă la Londra, e totuși un preț ok.

Yardley London este, el însuși, un brand major - prima aromă, English Lavender, fiind lansată în 1770. Și cam asta plutește prin magazinele British Gallery, care respectă stilul locuințelor tipic englezești, toate produsele pe care le comercializează fiind (normal!) importate din Anglia. În București există magazine British Gallery pe strada Paris, 14A, si în Băneasa City Mall, la etajul 1 - dar și în Ploiești, la parterul Mall Shopping Center (Mercur). Iar produsele Yardley se găsesc numai în farmaciile Centrofarm și la British Gallery.

Opțiunea mea de aromă Yardley este, totuși, Lily of the Valley (lăcrămioară) - bun 'parfum al grădinilor englezești în plină iarnă' pentru mama. Care nu prea bea cafea că n-are voie, deci pot să mă umflu singur de Lazy Sunday - mai mult gust, căci parfumul de lăcrămioară anihilează mirosul de cafea la orice oră din zi și din noapte :>

    

erasmus+ rulează

Erasmus+, noul program (2014-2020) al Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport și-a lansat 'Ghidul' (dar și mostre de formulare de candidatură) joi 12.12.13 !

Erasmus+ continuă și amplifică Programul Învățare pe tot parcursul vieții derulat în România, în perioada 2007-2013, prin Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP).


Cu vorbele Comisiei Europene: în 2014 vor fi disponibile, în cadrul programului Erasmus+, fonduri în valoare de 1,8 miliarde EUR pentru:
• a promova oportunitățile de mobilitate deschise studenților, stagiarilor, cadrelor didactice și altor categorii de personal implicat în învățământ, tinerilor care participă la schimburile destinate lor și voluntarilor;
• a crea sau a consolida parteneriate între instituțiile și organizațiile din domeniul învățământului, formării profesionale și tineretului, pe de o parte, și operatorii economici, pe de altă parte;
• a susține dialogul și a dezvolta o bază de cunoștințe necesare pentru realizarea reformei în sistemele de educație, de formare profesională și în cele care vizează tineretul.
Pe lângă alte tipuri de instituții, vor beneficia de finanțare, pentru prima dată, noi parteneriate inovatoare: așa-numitele Alianțe ale cunoașterii și Alianțe ale competențelor sectoriale vor crea sinergii între educație și muncă, permițând instituțiilor de învățământ superior, furnizorilor de formare profesională și întreprinderilor să promoveze inovarea și spiritul antreprenorial și să dezvolte noi programe de învățământ și noi calificări pentru a atenua problema deficitului de competențe. 
În domeniul sportului, accentul se pune pe proiecte transnaționale care susțin sportul de masă și care abordează provocări transfrontaliere precum trucarea meciurilor, dopajul, violența și rasismul și care favorizează buna guvernanță, egalitatea de șanse între femei și bărbați, incluziunea socială și activitatea fizică pentru toți.

Cu vorbele mele: față de Programul Învățare pe tot parcursul vieții, noul program aduce schimbări radicale la toate nivelele (conceptual, administrativ, financiar) în condițiile în care prioritatea integrării pe piața muncii a fost iluminată agresiv de criza economică din ultimii ani. La ora la care scriu acest text, majoritatea actualilor beneficiari ai programului încă se căznesc, nedumeriți, cu Ghidul lansat alaltăieri și cu mostrele de formulare de candidatură. Eu însumi, deși am urmărit atent, în ultimele luni, prezentări preliminare ale diverselor agenții naționale care vor administra noul program și, deci, aveam o idee bunicică referitoare la ceea ce urmează, am surprize și nedumeriri.

Dar o să le dregem pe toate - inclusiv împreună. Drept care vă recomand călduros Erasmus+ info,

Erasmus+ info

Promote Your Page Too

o pagină pe Facebook dedicată noului program, la care trebăluiesc alături de mine (fost manager de proiecte similare mai mici și mai mari, fost evaluator de candidaturi de astfel de proiecte, fost evaluator extern pentru astfel de proiecte) alte cîteva persoane chiar mai pricepute decît mine. 

Și grupul (tot pe Facebook) Erasmus+ partner search (în acest moment: 1666 de membri din toată Europa și nu numai) - dedicat, firește, identificării de potențiali parteneri pentru proiecte dezvoltate în cadrul programului Erasmus+. 

Și dau de veste, curînd, și de niscaiva cursuri turbo de design de proiect pe temă - pentru ianuarie și februarie !  

just swoosh it

Davide Bedoni + Nike = Swoosh Art 

12.12.13

Azi a fost o zi foarte drăguță. Pînă la un moment dat...

M-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 7 dimineața, ca să pot ajunge la conferința anuală a Institutului European din România, o instituție la care am lucrat în 2000-2002. Am asistat. M-am revăzut cu foste colege. Cînd am scăpat la fumat, am profitat de faptul că sînt la etajul 21 al Inter-ului ca să fotografiez acoperișul Teatrului Național, încă în lucru. Șantier fără Motoare, Motoare fără Macarale, macarale...

Am plecat de la conferință cît să ajung la Radisson Blu, unde Reprezentanţa Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România îi premiau pe cîștigătorii ediției 2013 ai concursului Reporter European - printre care și subsemnatul (premiul III la categoria Blogger European, alături de Anamaria Ghiban și Irina Bartolomeu). Premiul meu a constat într-un bestial iPad 4 - și am mai plecat de la premierea urmată de o recepție cu o cutie în care se aflau un sirop de căpșuni, o dulceață de zmeură, un mini-cozonac, o turtă dulce și niște globulețe aurii (și care nu știu de la cine au fost, că nu scria nicăieri, da' io le declar, oricum). 

Post by Tiberiu Cazacioc.

De la recepție, am dat fuga la un chioșc de lîngă poliția de la Udriște, unde am semnat și parafat actul de vînzare-cumpărare pentru Piul roșu (detalii mai încolo). 

Am revenit acasă, unde am descoperit cu groază că se lansase deja Apelul 2014 pentru programul Erasmus+ cu care am multă treabă și pe Facebook și afk :> Drept care, vreo oră, am tot făcut update-uri, am trimis mesaje, am răspuns la mesaje și alte din astea - dar entuziast :)

După care am scos iPad-ul din cutie și l-am băgat în priză.

Am mîncat mini-cozonacul.

După care am desfăcut factura de la Romtelecom luată din cutia poștală, pe care am văzut suma de 254.60 RON - în loc de 78 RON, cît mă așteptam să văd după ani de zile de facturi cu sume cu trei cifre înainte de virgulă...     

Ce zi, dom'le, ce zi... Și încă nu s-a terminat...

resurse storytelling: kurt vonnegut, jr. - do not use semicolons

Kurt Vonnegut, Jr. este unul din autorii pe care am început să-i urmăresc sistematic 'de mic' - încă mai am o ediție din 1972 din Cat's Cradle cu niște ștampile de American Reading Room pe ea. Și aproape toate celelalte cărți ale lui, firește (din care doar alte două cu ștampile pe ele, că începuse să se traducă din el și s-a făcut și decembrie 1989).

8 sfaturi de la Kurt Vonnegut, Jr., deci:

1. Use the time of a total stranger in such a way that he or she will not feel the time was wasted.
2. Give the reader at least one character he or she can root for.
3. Every character should want something, even if it is only a glass of water.
4. Every sentence must do one of two things — reveal character or advance the action.
5. Start as close to the end as possible.
6. Be a Sadist. No matter how sweet and innocent your leading characters, make awful things happen to them-in order that the reader may see what they are made of.
7. Write to please just one person. If you open a window and make love to the world, so to speak, your story will get pneumonia.
8. Give your readers as much information as possible as soon as possible. To hell with suspense. Readers should have such complete understanding of what is going on, where and why, that they could finish the story themselves, should cockroaches eat the last few pages.

Poate nu sînteți de acord cu 'Punctul 8 de la Vonnegut' și vă plictisește cititul...? Încerc cu niște grafice, atunci...

Acest video circulă de multă vreme și este, în mod evident, doar un fragment dintr-o conferință mai consistentă. În consecință, de vreți să aflați dacă există viață de povestitor și după Cenușăreasa, treceți înapoi la citit (nu mult!) - Maria Popova administrează (cu cuvintele lui Vonnegut din A Man Without a Country), și veștile bune și veștile rele.  

a doua săptămînă a bloggerului sustenabil

Săptămîna trecută a fost, pe-aici, a doua săptămînă a bloggerului sustenabil - o operațiune derulată la sugestia lui Chinezu și inspirată de un experiment social realizat de către Unilever şi 360Insights. Concret, experimentul a constat în monitorizarea a trei chestii:
* consumul de apă;
* cît am cheltuit pe mîncare;
* cîtă mîncare arunc.

Nu mai revin cu cifrele, pentru că, după prima etapă, mi s-a părut că am ieșit foarte bine: fruntaș la consumul de apă (într-o casă cu doi locatari), moderat la cheltuielile cu mîncarea și foarte bine la aruncatul de mîncare. Datorită contextului, a reieșit că aplicam deja toate sfaturile posibile pentru sustenabili amatori - și chiar cîteva din cele pentru profesioniști.

Ok, de fapt nu mai revin cu cifrele și pentru că, săptămîna trecută, în planul inițial au intervenit niște variabile neprevăzute. De pildă, de marți pînă miercuri casa cu pricina a fost goală - dar am compensat prin faptul că sîmbătă și duminică am fost trei (din care două fete, niciuna pusă pe cură de slăbire). În acest context, cifrele au stat cu doar o fracțiune mai bine decît în prima săptămînă: doar cu 0.01 mc mai puțină apă, o economie de doar 8% în ceea ce privește cheltuielile pe mîncare și iar n-am aruncat nimic-nimic.

În continuare ezit să dau sfaturi. Din același motiv: nu pentru că nu sînt bătrîn și înțelept și nu ard de nerăbdare să împărtășesc din experiența mea de viață, ci pentru că locuiesc într-o casă atipică și am o structură a veniturilor foarte atipică, deci nu cred că orice sfat aș avea e aplicabil altcuiva. Cît despre mia de litri care intră într-un metru cub de apă știți ce am de zis... 

Așa că prefer să pasez microfonul instigatorului chestiei ăsteia - deci, luați de citiți, aici, sfaturile lui Chinezu pe tema asta :) 

*** Aveam scris textul ăsta încă de ieri - dar despre cum e să n-ai net timp de 17 ore vorbim altă dată...

sunday (again and again)

Post by Lucian Branea.

încă o zi fără șotron

Post by Lucian Branea.