monday (this one only)

Post by Lucian Branea.

sunday (again)

Post by Lucian Branea.

așa să știți...

Post by Lucian Branea.

alegeri noi

Ziua de 11 septembrie 2001 m-a prins în Marsilia. A doua zi am fost proiectat prin niște tuburi de metal și sticlă (un TGV, apoi un tramvai ca o navă spațială) către sediul European Youth Centre din Strasbourg. La doar o zi după 9/11, orașul părea neatins de vreo undă de șoc. Nu existau măsuri speciale de securitate nicăieri - nici pe stradă, nici la Consiliul Europei, nici la Parlamentul European. Orașul acela german își vedea de toamna lui în culori franțuzești, absolut netulburat.

N-am acționat, n-am reacționat. Am vorbit cîteva zile - numai despre minorități, deloc despre majorități. Nu ne-am ciondănit în nici-o limbă, am vîslit cîteva zile printr-o lume de vată, într-un univers paralel cu o istorie corectă. Fără televizor, doar cu poze - din ziare franțuzești, spaniole, doar cîteva în engleză. Încă le am, în debara, deși m-am mutat de cinci ori de-atunci.
La întoarcere, am traversat un Paris sufocat de gunoaie, toate pubelele aveau capacele sigilate, ca pe vremea atentatelor din 1995. Mă mișcam lent, căram o valiză doldora de publicații ale Consiliului Europei. Multe dintre ele trebuiau rescrise complet în perioada imediat următoare. Și am plutit spre București printr-un nou sortiment de vată.

Am 'acționat' mai energic deabia în 2009 (pe Discworld, unde locuiesc eu de ceva vreme, cifra 8 e importantă!), dar una din 'acțiuni' s-a stricat, una s-a pierdut și alta s-a vărsat. Mai dăm o tură - că o altă istorie se asortează oricînd cu o altă viață (am mai schimbat una de-atunci, oricum)... Și cu alt impact. 

Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar să vă asigurați că n-ați uitat că în 2014 au loc alegeri pentru Parlamentul European. 

unde fugim de-acasă: top 3, capitalele europene ale lumii !

Încă nu m-am apucat să scriu despre multele orașe în care aș vrea să mă aflu iarna asta, dar mai am un set scurt de propuneri, cît să vă conving să dati o tură pe e-avion, să vedeți ce vă așteaptă (numai vești bune, zău!) atunci cînd începeți să vă planificați decembrie și revelionul. De data asta: capitalele europene ale lumii ! :)

Londra e pe primul loc în această companie - ca o destinație către care mă îndrept oricînd am în buzunare nu numai bani de hostel, ci și bani de cărți, în calitate de aproape-fostă capitală culturală a lumii. În Londra am ajuns pentru prima oară tot într-un noiembrie - în tranzit către și dinspre o conferință undeva mai în sudul Angliei. În virtutea unor lecturi liceenești din Dickens (din care reținusem multă ceață și o umezeală foarte persistentă), venisem echipat cu... ce mai încolo și-ncoace, cu un fel de șubă. Dar în toată săptămîna aceea de noiembrie am avut parte numai de soare, în absolut fiecare zi. Sigur, erau doar vreo 10-12 grade afară, dar la temperatura asta, de pe străzile Londrei nu dispăruseră încă, deloc, sandalele ! Poate o să le vedeți și voi, în Leicester Square, la un picnic printre cele mai celebre cinematografe din Europa. Cu atît mai mult, în Waterstones-ul de lîngă Piccadilly Square, cea mai mare librărie din (tot) Europa. Cît despre rolul sandalelor în clubbing week-end, o adevărată experiență culturală nu doar în Londra, ci oriunde în Marea Britanie, o să vorbim altă dată...

Bruxelles, capitala pe bune a Europei, e un oraș cam nesuferit călătorului în orice anotimp - că te plouă de nu știi de tine. Prima oară am ajuns în Bruxelles în martie - și m-a plouat din prima pînă în ultima secundă. Iar în anul și un sfert pe care l-am petrecut acolo mi s-a întîmplat o dată și să mă uit pe geam, înainte de a ieși din casă într-un tricou mai gros - și, pînă să fac o sută de metri pînă la colțul străzii, să mă ningă ! La momentul respectiv, am dat vina pe vecinătatea Parlamentului European - în baza principiului că oriunde sînt mulți parlamentari la un loc, pînă și vremea devine incontrolabilă. Dar cînd stai sub umbrelă, în Grote Markt sau Petit Sablon cu melcii ăia într-un cornet de hîrtie, parcă nu-ți mai pasă...

Berlin, aproape-viitoarea capitală culturală a lumii, e tot un oraș destul de imposibil iarna - pe care l-am întîlnit, prima oară, tot într-un noiembrie (serios, deabia acum mi-am dat seama că noiembrie a tot fost o lună predestinată descoperirilor de orașe noi - poate din cauza prețurilor biletelor de avion!). Dar acolo unde o să vreți să descoperiți aproape-viitoarea capitală culturală a lumii nici nu plouă, nici nu ninge, numai muza te atinge... În săli de spectacole și expoziții, în numeroasele pasaje acoperite, sau chiar Unter den Linden - adică pe sub ceva, o să vedeți ce...       

Dacă te-am convins (pînă acum am tot vorbit 'la plural' pentru că nici în Londra, nici în Bruxelles, nici în Berlin nu e de mers de unul singur, mai ales iarna!), devino și fan-ul paginii E-avion și descoperă super-oferte de Black Friday. Dar numai dacă ai mai puțin de 5000 de prieteni pe Facebook - că ți-i faci acolo pe restul, zău :)

wednesday (again and again)

Post by Lucian Branea.

ia-ți diploma și fă șase ture (pe carosabil, eventual) !

guest post: Alexandra Scînteianu

Pe un perete din blocul în care am copilărit, scria mare: N-am lăsat școala să intre în educația mea! M-aș întoarce în Focșani să acopăr mesajul, să nu-l mai vadă și alții. Din păcate, n-am niciun motiv.

Mi-ar fi teamă să mă nasc din nou. Poate că aș accepta această provocare în condițiile în care aș ști sigur că planetele s-ar alinia la fel. Aș refuza o altă familie, un alt oraș, alte împrejurări. Am ajuns aici din greșeală. E o greșeală că văd ce se-ntâmplă. E o greșeală că sunt în Piață. E o greșeală că vorbesc despre asta. Nu știu dacă e din cauză că desenam bastonașe urâte în clasa întâi, pe vremea când reușeam deja să scriu propoziții cu mai mult de trei cuvinte, sau pentru că nu mi-am dat seama că Gigel și-a rupt piciorul pentru că l-a supărat pe Dumnezeu. Tot ce știu e că suntem mai mulți.

Uitați-vă la noi! Facem parte din generația aia de dobitoci despre care vorbea un președinte, la un moment dat. Suntem ăia care nu știu să tacă, pentru că au fost concepuți în timpul afterparty-ului din ’90, când lumea abia învăța să gângurească. Ăia care se plimbă prin parc cu constituția în buzunar. Ăia care nu au nimic de pierdut, pentru că n-aveți ce să le luați. Ăia care au rămas să studieze în țară, deși nu dau doi bani pe sistemul de educație. Ăia care n-au de gând să plece, care nu vor să renunțe, care vor să vă vadă acolo unde vă e locul. Ăia care nu bocesc în fața camerelor, care nu se prostituează în campaniile electoarale și care habar n-au cum vă cheamă pentru că sunt conștienți că sunteți toți o apă și-un pământ. Ăia care încalcă legile absurde, dar niciodată pe cele ale bunului simț. Ăia care-și asumă tot ceea ce fac. Poate că până acum nu știam unul de existența celuilalt, dar se pare că s-a produs un scurtcircuit în sistemul vostru și de-atunci penibilul din voi a devenit vizibil. Nu știu în ce dimensiune ați trăit până acum, dar de noi chiar ar trebui să vă fie frică.

Din 20, mi-am pierdut 13 ani cu sistemul vostru de învățământ. Mi-ați fi pus în față niște profi aflați într-o stare acută de apatie. Și-au dedicat viața studiului ca să mănânce covrigi, dar din fericire, asta nu i-a oprit. Mi-au predat lecția despre drepturile constituționale pe ascuns. Mi-au explicat de o mie de ori că dacă nu mă informez, am să ajung bătaia voastră de joc. "Copii, ăștia vă vor proști. Nu le faceți jocurile!" Într-un alt context, imaginea foștilor elevi ajunși să arate muie Guvernului, într-o seară de duminică, ar fi fost una rușinoasă. Știți ce cred eu? Că dacă ar fi văzut asta la TV ar fi plâns de bucurie. Nimeni nu vă mai vrea. Noi ne-am trezit. Acum e rândul vostru! 

foto: Paula Mihalache

unde fugim de-acasă: top 3, de început de iarnă !

O să încep să scriu, curînd, despre multe orașe în care aș vrea să mă aflu iarna asta, numai să nu mă tot chinui cu zăpada din București - mutată, succesiv, de pe stradă pe trotuar și, apoi, înapoi pe stradă. Deocamdată doar cîteva vorbe, cît să vă conving să dati o tură pe e-avion, să vedeți ce vă așteaptă (numai vești bune, zău!) atunci cînd începeți să vă planificați decembrie și revelionul.    

Barcelona e destinația mea numărul 1 de ceva vreme, fie iarna, fie vara. Iarna sigur e mai bine, pentru că acolo e toamnă. Sau primăvară. E adevărat că atunci cînd am ajuns eu prima oară în Barcelona, era (tot) noiembrie. Am aterizat miercuri seara la 19 grade - vreme de tricou, fără discuție. Joi am fost toată ziua într-o conferință - stors de căldură în sacou. Vineri am fost toată dimineața și un pic după prînz în aceeași conferință. Spre cinci după-amiaza eram pregătit să-mi scot din nou tricoul pe-afară, la joacă, dar a început să ningă ! Și pentru că, în Barcelona, nu mai ninsese de (parcă) 35 de ani, orașul acela cît Bucureștiul a fost răpus de o pană de curent care a ținut o oră. Apoi a venit curentul vreo 15 minute, dar a picat din nou încă vreo 40. Fabuloasă experiență - de care o să povestesc altă dată, pentru că iar n-o să ningă, acolo, alte cîteva zeci de ani, deci puteți să luați liniștiți, iarna, calea Barcelonei :) Neapărat: nu-i luați în serios pe gomoșii care vă spun să ocoliți La Rambla că e aglomerată și kitsch - convingeți-vă singuri dacă e adevărată chestia asta și, în caz că e adevărată, dacă vă pasă suficient ! 

Praga era destinația mea numărul 1 înainte să pășesc în Barcelona. Eu am un stră-străbunic ceh și eram îndrăgostit de filmele cehești pentru copii (cu multe-multe fetițe foarte blonde) care circulau, în România, cu ceva timp înainte de Arabella - deci am pășit, prima oară, în Praga, cu reverență, nu alta ! E drept că aveam ochii foarte mici de la cele circa 42 de ore nedormite care precedaseră descinderea mea acolo, dar tot reverență aș numi-o. Iar 13 luni mai tîrziu, cînd am plecat înapoi, cu cățel, purcel și familiile lor, sărea cămeșa de pe mine, nu alta... Dar dacă nu locuiam acolo mai bine de un an nu știam să vă spun că, aproximativ între octombrie și aprilie, Praga este înfiorătoare (că orașul ăsta nu e pe malul Mediteranei, ca altele) - cu o excepție: perioada sărbătorilor - ceea ce vă doresc și vouă, și anume în Staroměstská, piața mare cu primărie și ceas cu figurine și vin fiert și multe alte alea ! Și în hectarele de oraș vechi din jurul ei...  

Lisabona e o descoperire de dată mai recentă - deși am pășit acolo cu zece ani în urmă (și am fentat un hoț de buzunare încă din autobuzul cu care veneam de la aeroport) și deși în Lisabona am cunoscut-o pe caipirinha, deabia după ce m-am întîlnit și cu Porto am început s-o apreciez cum se cuvine. Datorită unor parteneri (de proiect) prietenoși și dragi - ceea ce, de asemenea, vă doresc și vouă, fie într-una din tavernele sau cluburile din Baixa, fie pe malul estuarului lui Tejo (că Lisabona nu e chiar pe malul Atlanticului - ceea ce e foarte bine, pentru că nu vă bate vîntul). 

Dacă te-am convins (pînă acum am tot vorbit 'la plural' pentru că nici în Barcelona, nici în Praga, nici în Lisabona nu e de mers de unul singur, mai ales iarna!), devino și fan-ul paginii E-avion și descoperă super-oferte de Black Friday. Dar numai dacă ai mai puțin de 5000 de prieteni pe Facebook - că ți-i faci acolo pe restul, garantez :)

la cererea publicului: eco-anarhista cu ștrampi roz la nașul tv

Ai citit-o aici - și nu i-ai spus nimic de vocala aia lipsă. O cheamă Uți, dar se duce numai unde vrea ea.

De data asta s-a dus aici... Deci săriți direct la minutul 59:59, mulțumesc :)

68 de ani de pace, circa 47000 de ani de sex

Noului program pentru educație și formare (dar, acum, și tineret și sport) al Uniunii Europene i-a fost decisă și parafată denumirea deabia la început de toamnă. Pînă să înceteze lumea să mai facă baie în Marea Neagră (cel puțin pe litoralul românesc) susținătorii titulaturii Erasmus+ au deschis șampania, iar cei ai denumirii de Erasmus for All borcănelele cu calmante. Borcănele la care vor face apel, în perioada imediat următoare, și milioanele de beneficiari, direcți și indirecți, ai programului cu pricina, pentru că numele lui Erasmus pare să se păstreze și pentru două componente ('acțiuni' - în jargonul programului) deja existente ale acestuia: Erasmus (-și-atît) și Erasmus Mundus, ambele vizînd strict mediul universitar. 
[Firește, în acest timp, secțiunea respectivă de pe website-ul Comisiei Europene continuă să fie numită Erasmus for All, denumire care se păstrează și în hîrtiile care-și continuă traseul prin Parlamentul European către votul decisiv (dar fără emoții) din 19 noiembrie.] 

Lista glumelor care s-ar putea face pe această temă este deja consistentă - și ea derivă din faptul că, la un moment dat, în logo-ul sub-programului și/sau în modul în care beneficiarii din mediul universitar își vor include această experiență în CV, am putea avea o formulă de tipul Erasmus+/Erasmus. 

Nu că ăsta ar fi un lucru rău :) Încă din debutul amplului program de finanțare în domeniul educației și formării al Uniunii Europene (Socrates I, în 1995), promovarea schimburilor și mobilităților între cetățenii statelor membre a constituit un vector major de construire a identității europene. Din 1997 încoace (pentru România!), multe din proiectele dezvoltate în cadrul acestor programe au părut că au o solidă componentă de turism :) - căci, să fim sinceri: fără astfel de proiecte, mulți profesori români (mă rog, preponderent din învățămîntul preuniversitar) ar fi avut, pe profilele lor de Facebook, doar poze din vacanțele scurte și ieftine de pe litoralul bulgăresc. Dar acest val consistent de mobilitate a studenților, profesorilor și formatorilor a facilitat, indiscutabil, schimbul de experiențe și informații - și o foarte bună parte din aceste experiențe și informații schimbă, lent, dar sigur, fața învățămîntului românesc...    

Asta o fac, firește, cei care se întorc în țară. Am o listă (neconsistentă - dar, totuși, o listă) de cunoscuți care și-au găsit sufletul-pereche pe parcursul unui proiect cu finanțare europeană și schimbă fața învățămîntului (sau a altor domenii) din alt colț al Europei. Dar nu ăsta era și Planul - să facem și imposibilul pentru a ne consolida o identitate comună europeană ? Sigur, de la Bruxelles ni se vorbește, pe un ton foarte preocupat, de libera circulație a persoanelor și a forței de muncă. În acest timp, din Milano, pe un ton nu mai puțin grav, o persoană nu mai puțin demnă de luat în serios explică:    

The university exchange programme Erasmus is barely mentioned in the business sections of newspapers, yet Erasmus has created the first generation of young Europeans. I call it a sexual revolution: a young Catalan man meets a Flemish girl – they fall in love, they get married and they become European, as do their children. The Erasmus idea should be compulsory – not just for students, but also for taxi drivers, plumbers and other workers. By this, I mean they need to spend time in other countries within the European Union; they should integrate.

Tocmai l-ați lecturat pe Umberto Eco, citat în The Guardian, pe 26 ianuarie 2012 :) 

Este că ați înțeles, acum, de ce a fost preferat Erasmus - cu precădere în 2013, Anul European al Cetățenilor ? Acuma, pe bune: Leonardo da Vinci e un nume răsunător, dar nu părea să fie un tip pe care să ți-l fi dorit ca soț sau ca ginere; de Comenius mai auziserăm doar dacă am fost extrem de atenți la orele de istorie din clasa a... din timpul școlii generale; iar de Grundtvig probabil că nici n-am fi știut că a existat, dacă faptul că a inventat 'universitățile populare' nu l-ar fi calificat pentru a da numele său sub-programului de educație a adulților. Erasmus (un olandez care a studiat la Paris, Cambridge și Torino, în ciuda resurselor sale financiare modeste - situație documentată în special pentru perioada petrecută în Anglia!) părea, într-adevăr, opțiunea cea mai rezonabilă. 

Și atunci cînd, într-o Europă populată de Homo Sapiens de cel puțin 47.000 de ani, o căutare pe Google a numelui 'Erasmus' îți extrage, în prima poziție, un link către sub-programul cu pricina, în a doua poziție un link către Erasmus Student Network și, deabia în a treia poziție, un link către articolul din Wikipedia despre Desiderius Erasmus însuși, e limpede că trebuie să te predai - și să recunoști că ipoteza lui Eco e demnă măcar de atenție. Și, în condițiile unui Erasmus+ cu proceduri administrative și financiare mult simplificate față de ciclul bugetar anterior (2007-2013), verificarea ipotezei sale, o cercetare complexă și laborioasă, poate continua liniștită. 

Sigur că, parafrazîndu-l pe un alt european celebru (Milan Kundera), revoluția sugerată de Umberto Eco este, implicit, "în altă parte". Dar atîta vreme cît această "altă parte" este Lisabona sau Porto, ori Málaga sau chiar Ceuta (prietenii știu!) nu văd de ce ar trebui să ne panicăm - ci dimpotrivă :)     



Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar vă rog să vă asigurați că sînteți cetățeni europeni sadea (informați ȘI responsabili) - nu de alta, dar 2013 este Anul european al cetăţenilor. 

friday (forever)

Post by Lucian Branea.

thursday (again and again)

Post by Lucian Branea.

da: chi ne zu :)

Poate ați observat, cam în ultima lună, un footer banner pe blogul ăsta, pentru emisiunea Brandu' lu' Chinezu de la LookTV. Chinezu, alias Cristian China-Birta, e un blogger full-time, adică unul din cei care își cîștigă pîinea din asta de cîțiva ani buni. Iar în această emisiune, Chinezu intervievează inși cu un brand personal consistent.

Iar acest text ar trebui să recomande o persoană pe care aș dori să o văd în emisiune. Acuma mă știți că eu nu prea sînt genul de fan (excepția fiind, normal, Terry Pratchett) și nu exhib cine știe ce brand loyalty - nu am echipe de fotbal, cafele sau dulciuri siciliene absolut favorite, pe care le-aș putea prefera fără să crîcnesc. Gîndiți-vă numai că, în toamna asta, am schimbat țigările pe care le fumez de... de mulți ani - or dacă am făcut-o și pe asta, chiar că înseamnă că n-am nimic sfînt :) Așa că, dat fiind că invitarea lui Terry Pratchett în această emisiune ar fi o propunere complet nerealistă, zic că singura persoană pe care aș vrea s-o văd *neapărat* în această emisiune (ceea ce vă doresc și vouă) este însuși Chinezu.

De ce ? N-o să mă apuc acum să-l laud și să vă explic ce tare e pentru că va trebui să descoperiți singuri - mizînd, pur și simplu pe faptul că dacă l-am 'adoptat' (știut fiind că noi, ăștia care am mai scris la gazetă și/sau ne-am văzut numele pe coperta sau chiar în caseta tehnică a unei cărți sau publicații, n-am avea cum să avem ochi buni pentru bloggeri) înseamnă că e sigur ok :) Și, din punct de vedere tehnic, pentru că deabia aștept să văd emisiunea asta cu un strop de CGI în ea - pentru că da, atunci cînd am zis că vreau să-l văd pe Chinezu în emisiune, exact la asta m-am gîndit: Chinezu intervievat de Chinezu !

Howgh !

absolutely no comment

Post by Lucian Branea.

citit în se întoarce cu fața

Post by Lucian Branea.

raising steam

apare joi ! 

Și dacă aveți chef să v-o comandați, ați putea la fel de bine s-o faceți de-aici. 

meeting nemo :)

Vineri și sîmbătă am ajuns la Conferința (și Adunarea Generală) anuală 2013 a NEMO (Network of European Museum Organisations) - găzduită, la București, de Rețeaua Națională a Muzeelor din România.

Musai de mers: Dragoș Neamu, președintele RMNR, i-a făcut reclamă ca fiind cel mai cel eveniment în România, în domeniul muzeistic, din toate timpurile. Dincolo de demersul evident de promovare, Dragoș cam are dreptate: pînă ce România va ajunge să găzduiască o Conferință Generală a ICOM (International Council of Museums), o conferință anuală a NEMO rămîne un moment de vîrf.

Și anume unul fabulos.

Selecția mea din meniu: 
* Virgil Nițulescu (director general al MȚR și președinte ICOM România) cu o prezentare privind muzeele și politicile muzeale în România
* Nick Poole (CEO al Collections Trust din UK) cu un exercițiu de supraviețuire
* Charlotte Sexton (președintă a Museum Computer Network) cu o expunere despre muzeele 'mobile'
* Mioara Lujanschi (coordonatoare a Punctului de Contact Cultural al României) - cu un teaser Europa Creativă

O să revin curînd pe tema asta, deci nu sugrumați serverele...


later edit (18.11.2013): toate prezentările

saturday (well, again)

Post by Lucian Branea.