guest post: Alexandra Scînteianu
Pe un perete din blocul în care am
copilărit, scria mare: N-am lăsat școala să intre în
educația mea! M-aș întoarce în Focșani să acopăr mesajul, să
nu-l mai vadă și alții. Din păcate, n-am niciun motiv.
Mi-ar fi teamă să
mă nasc din nou. Poate că aș accepta această provocare în condițiile în care aș
ști sigur că planetele s-ar alinia la fel. Aș refuza o altă familie, un alt
oraș, alte împrejurări. Am ajuns aici din greșeală. E o greșeală că văd ce
se-ntâmplă. E o greșeală că sunt în Piață. E o greșeală că vorbesc despre asta.
Nu știu dacă e din cauză că desenam bastonașe urâte în clasa întâi, pe vremea
când reușeam deja să scriu propoziții cu mai mult de trei cuvinte, sau pentru
că nu mi-am dat seama că Gigel și-a rupt piciorul pentru că l-a supărat pe
Dumnezeu. Tot ce știu e că suntem mai mulți.
Uitați-vă la noi!
Facem parte din generația aia de dobitoci despre care vorbea un președinte, la
un moment dat. Suntem ăia care nu știu să tacă, pentru că au fost concepuți în
timpul afterparty-ului din ’90, când lumea abia învăța să gângurească. Ăia care
se plimbă prin parc cu constituția în buzunar. Ăia care nu au nimic de pierdut,
pentru că n-aveți ce să le luați. Ăia care au rămas să studieze în țară, deși
nu dau doi bani pe sistemul de educație. Ăia care n-au de gând să plece, care
nu vor să renunțe, care vor să vă vadă acolo unde vă e locul. Ăia care nu
bocesc în fața camerelor, care nu se prostituează în campaniile electoarale și
care habar n-au cum vă cheamă pentru că sunt conștienți că sunteți toți o apă
și-un pământ. Ăia care încalcă legile absurde, dar niciodată pe cele ale
bunului simț. Ăia care-și asumă tot ceea ce fac. Poate că până acum nu știam
unul de existența celuilalt, dar se pare că s-a produs un scurtcircuit în
sistemul vostru și de-atunci penibilul din voi a devenit vizibil. Nu știu în ce
dimensiune ați trăit până acum, dar de noi chiar ar trebui să vă fie frică.
Din 20, mi-am
pierdut 13 ani cu sistemul vostru de învățământ. Mi-ați fi pus în față niște
profi aflați într-o stare acută de apatie. Și-au dedicat viața studiului ca să
mănânce covrigi, dar din fericire, asta nu i-a oprit. Mi-au predat lecția
despre drepturile constituționale pe ascuns. Mi-au explicat de o mie de ori că
dacă nu mă informez, am să ajung bătaia voastră de joc. "Copii, ăștia vă vor
proști. Nu le faceți jocurile!" Într-un alt context, imaginea foștilor elevi
ajunși să arate muie Guvernului, într-o seară de duminică, ar fi fost una
rușinoasă. Știți ce cred eu? Că dacă ar fi văzut asta la TV ar fi plâns de
bucurie. Nimeni nu vă mai vrea. Noi ne-am trezit. Acum e rândul vostru!
foto: Paula Mihalache
