Ziua de 11 septembrie 2001 m-a prins în Marsilia. A doua zi am fost proiectat prin niște tuburi de metal și sticlă (un TGV, apoi un tramvai ca o navă spațială) către sediul European Youth Centre din Strasbourg. La doar o zi după 9/11, orașul părea neatins de vreo undă de șoc. Nu existau măsuri speciale de securitate nicăieri - nici pe stradă, nici la Consiliul Europei, nici la Parlamentul European. Orașul acela german își vedea de toamna lui în culori franțuzești, absolut netulburat.
N-am acționat, n-am reacționat. Am vorbit cîteva zile - numai despre minorități, deloc despre majorități. Nu ne-am ciondănit în nici-o limbă, am vîslit cîteva zile printr-o lume de vată, într-un univers paralel cu o istorie corectă. Fără televizor, doar cu poze - din ziare franțuzești, spaniole, doar cîteva în engleză. Încă le am, în debara, deși m-am mutat de cinci ori de-atunci.
La întoarcere, am traversat un Paris sufocat de gunoaie, toate pubelele aveau capacele sigilate, ca pe vremea atentatelor din 1995. Mă mișcam lent, căram o valiză doldora de publicații ale Consiliului Europei. Multe dintre ele trebuiau rescrise complet în perioada imediat următoare. Și am plutit spre București printr-un nou sortiment de vată.
Am 'acționat' mai energic deabia în 2009 (pe Discworld, unde locuiesc eu de ceva vreme, cifra 8 e importantă!), dar una din 'acțiuni' s-a stricat, una s-a pierdut și alta s-a vărsat. Mai dăm o tură - că o altă istorie se asortează oricînd cu o altă viață (am mai schimbat una de-atunci, oricum)... Și cu alt impact.
Acest text are o capsă atașată ca pentru concursul Blogger European, organizat de către Reprezentanța Comisiei Europene în România și Blogal Initiative. Regulamentul campaniei: aici. Nu trebuie să faceți nimic special pe chestia asta, nu v-aș face eu așa ceva. Doar să vă asigurați că n-ați uitat că în 2014 au loc alegeri pentru Parlamentul European.
No comments :
Post a Comment