stroll: saturday

let it be

Cînd am ajuns pentru prima oară în Costinești era seara tîrziu, se înnoptase deja. Pe vremea aia (înainte de 1990) Costineștiul era polul absolut al distracției studențești de vară - un fel de Vamă Veche, mai puțin camparea, dormitul și alte alea noaptea pe plajă. Așa că eu și Cristi, încă necunoscători ai locului, am explorat sumar împrejurimile, dar am instalat sacii de dormit într-un crîng, pe undeva pe lîngă școala din sat. Pe vremea aceea încă nu sforăiam, deci am adormit cu fața la stele.
M-am trezit pe la 4 dimineața. Am deschis ochii și am descoperit, pe pieptul meu, un arici adormit.
L-am privit insistent, fără să mă mișc. S-a trezit și s-a foit un pic. Apoi am adormit amîndoi la loc.   
Scurta noastră relație s-a bazat pe empatie și, implicit, toleranță: mă lași să dorm - te las să dormi. 


Cam așa merg lucrurile și cu ocazia alegerilor. Oricăror alegeri. 
Din iunie încoace era să scriu de mai multe ori post-ul ăsta. [Apoi, l-am tot amînat, de luni 12 decembrie încoace, pentru că tot apăreau date noi - dar iată că nu mai am răbdare și îmi asum riscul.] 
Ca să anunț că, în sfîrșit, în 2017 s-ar putea configura contextul în care aș putea intra, pentru prima oară în viață, într-un partid politic: PNL.
Din păcate, însă, dezastrul de zilele trecute n-a fost suficient: PNL, cu toate bubele la el, tot a adunat 20% :(
Să mă explic: cu niște ani în urmă, le-am spus unor amici liberali (cu funcții) că bineînțeles că în PNL o să mă înscriu atunci cînd o fi cazul, doar votez tot liberali din 1990 încoace. DAR numai atunci cînd PNL va ajunge la 5% - căci numai atunci (ziceam eu) vor fi dispărut din PNL oportuniștii aberanți... Știți voi, am văzut și eu, mi-ați povestit și voi - deci, 10% nu mi se pare suficient, deabia 5% mi se pare un scor care să confere această siguranță.
Și prin octombrie, cînd Raluca Turcan a anunțat voioasă că CpF ncsf, am sperat că a venit momentul...

N-a fost să fie. Cu toate mutările halucinante pe care le-a făcut PNL numai din primăvară încoace, tot au strîns, duminică, de 20%. Și chiar dacă, în următoarele luni, parlamentarii PNL vor migra, rînd pe rînd, către ALDE sau PMP, chiar în cazul în care scenariul unei lumi fără PNL, pictat chiar azi de Barbu Mateescu, capătă consistență, tot mai durează ce conducerea noului PNL se va regăsi, pe o băncuță din Cișmigiu, cu conducerea noului PNȚcd, pentru campionatul ăla de table. 

Cred că o să-l las să doarmă. Iar, dimineața, pe mahmureală electorală (sau nu), la finalul unei relații mai mult (sau mai puțin) abuzive, ne vom vedea fiecare de drum.

Poate după un mic dejun comandat de la cattitude.ro, magazinul online premium de accesorii și măncare pentru animalele de companie - susținut de Creative Wings.
Căci am omis să vă spun: în ziua următoare n-am rămas în Costinești. Am dat niște ture prin 'stațiune' - dar n-am găsit lume cunoscută, drept care ne-am recuperat rucsacii rămași camuflați în crîngul de lîngă școală și am tăiat-o spre Saturn, unde se prăjea la soare (împreună cu părinții, deh) iubita mea de atunci. I l-am dus pe arici, care se atașase de sacul meu de dormit. 
Normal că, a doua zi dimineața, era de negăsit.

stroll: thursday

stroll: wednesday

stroll: tuesday

stroll: monday

level: sunday

povesla 3.0 - o prăvălie cu energie

level: friday

povestesc slatina, yeeey :)

level: wednesday

not about storytelling, not about black mirror

level: monday

crush: sunday

later edit: 1 decembrie

Ziceam ieri că n-am sărbătorit niciodată 1 Decembrie așa cum se cuvine, 'ca pe o sărbătoare'. Dar a existat un moment, fix acum 20 de ani, care s-a apropiat foarte tare de acest statut.
Voiam să pomenesc ieri de el, la un moment dat, dar am abandonat versiunea cu pricina. Apoi am citit azi o postare (de ieri) a lui Călin Hera și m-am gîndit să revin asupra ei.  

M-a prins 1 decembrie 1996 în ProTV.

Tocmai mă întorsesem de la Praga, după 13 luni intensive de Radio Europa Liberă, dar în România nu mă mai așteptau nici iubită, nici casă, nici computer. Și nici slujbă, de fapt, pentru că aveam treabă doar punctual cu biroul radioului din București. Ce slujbă să fie, deci, era o întrebare dificilă: pe de o parte, lipsisem mai bine de un an din țară și făcusem eroarea să nu continui să scriu pe undeva, pe-acasă, în perioada asta; pe de altă parte, veneam, pasămite, de la Europa Liberă, deci 'jucam în altă ligă', nu mă puteam duce decît la cei mai buni :) 

airsoft me

- Deci, ne-am înțeles, da ? E important să faci în fiecare zi ceva nou, ceva ce n-ai mai făcut niciodată.
- Poftim ?! În Piatra Neamț ?!?
- În fiecare săptămînă măcar...?
- ...?!? 
- Ok, pentru că e vorba de Piatra Neamț, ai voie să compensezi zilele apatice cu mai multe chestii noi făcute în aceeași zi.

Zis și făcut. N-am sărbătorit niciodată 1 Decembrie. N-am fost niciodată la o deschidere de magazin sau la un start de Black Friday - un eveniment din ăla la care se sparg geamuri și se calcă lumea în picioare. N-am cumpărat niciodată ceva într-un KFC în Piatra Neamț. N-am văzut niciodată 'de aproape' un obiect produs cu o imprimantă 3D - și, de fapt, chiar o imprimantă 3D. N-am cerut niciodată un balon de la cineva care împarte baloane gratuite. N-am purtat niciodată în mînă un balon mov. Și sigur mai sînt cîteva...

Nu, n-am reușit să ajung la deschiderea Shopping City Piatra Neamț la 8 dimineața, deci am ratat îmbrînceala inițială. Dar eram acolo la 8.10. Parcarea era, deja plină - respectiv cele două treimi funcționale. Niște lume cu baloane în mîini părea să plece deja - dar erau doar întorși din drum de la intrarea principală către cea secundară care deservea doar hypermarket-ul Carrefour (numai acesta a avut deschiderea la 8 dimineața, în restul spațiului lumea s-a îmbrîncit după ora 10). All in all, n-a fost așa rău la prima oră, deși mi-a luat vreo 10 minute ca să ies din parcare. După ora 10, însă, cînd m-am întors ca să văd restul și să cumpăr, din Carrefour, ceva de 3,19 lei, era deja iadul pe pămînt... 

crush: wednesday

crush: tuesday

le cheamă roșu

There's nothing wrong with the Merlot, Miles !

Acum, după ce e destul de probabil că ați ajuns la GoodWine, știți și voi asta. Dar dacă, aflați acolo, ați făcut o escală și la standul Vincon, știți și că atît pe Merlot-ul, cît și pe Pinot Noir-ul din gamele lor, Comoara Pivniței și Oenoteca, le cheamă roșu, sînt maturate în recipienți de stejar și învechite în sticlă niște ani buni.

Mă pregăteam să scriu despre aceste două game ale Vincon pomenind cum mi-aș dori să împărtășesc un pahar de vin cu tradiție în compania Virginiei Madsen (partenera lui Giamatti-Miles în Sideways, remember?) - căreia să-i explic cum că, totuși, culoarea mai... mai densă a Pinot Noir-ului se pretează mai bine decît cea a Merlot-ului la lumina unor lumînări !

Dar tocmai astăzi am dat peste pozele astea:

Pe care le-am reperat aici (unde găsiți și explicații).
Acuma, habar n-am cine e domnișoara - dar, brusc, mi s-ar părea o interlocutoare mult mai adecvată pentru nu unul, ci două-trei pahare de Pinot Noir. Cu un asemenea vin, subiectul discuției e absolut irelevant - orice spui vei fi considerat amuzant. 
Pe cînd, cu Virginia Madsen - cam cît credeți că durează pînă se aduce vorba, într-o conversație, de rolul ei de Prințesă Irulan - iar ăsta e un subiect care poate începe bine, dar devine trist, destul de repede...

Prea repede. Hai că m-am răzgîndit iar. Mai bine cadou (vinuri cu tradiție de la Vincon, din gamele Comoara Pivniței și Oenoteca, da?). Ceea ce vă doresc și vouă !

ziua zero minus cinci :)

Aproape că a sosit momentul !

Pe 20 octombrie anul trecut postam fotografia asta, anticipînd un mall - primul mall din Piatra Neamț (don't ask!). Dar acum așteptăm 1 decembrie ca să vedem dacă e vorba de un mall sau de un shopping center...

Orice-ar fi, însă, are toate șansele să devină principala locație de socializare, hmm, 'multi-generațională' din Piatra Neamț. Despre motivele pentru care o reședință de județ din România anului 2016 are nevoie de un mall sau de un shopping center pentru asta - un pic mai încolo :)