Ziceam ieri că n-am sărbătorit niciodată 1 Decembrie așa cum se cuvine, 'ca pe o sărbătoare'. Dar a existat un moment, fix acum 20 de ani, care s-a apropiat foarte tare de acest statut.
Voiam să pomenesc ieri de el, la un moment dat, dar am abandonat versiunea cu pricina. Apoi am citit azi o postare (de ieri) a lui Călin Hera și m-am gîndit să revin asupra ei.
M-a prins 1 decembrie 1996 în ProTV.
Tocmai mă întorsesem de la Praga, după 13 luni intensive de Radio Europa Liberă, dar în România nu mă mai așteptau nici iubită, nici casă, nici computer. Și nici slujbă, de fapt, pentru că aveam treabă doar punctual cu biroul radioului din București. Ce slujbă să fie, deci, era o întrebare dificilă: pe de o parte, lipsisem mai bine de un an din țară și făcusem eroarea să nu continui să scriu pe undeva, pe-acasă, în perioada asta; pe de altă parte, veneam, pasămite, de la Europa Liberă, deci 'jucam în altă ligă', nu mă puteam duce decît la cei mai buni :)
Zis și făcut ! Adi Neagu, fostul meu coleg de la Tinerama, era unul din producătorii știrilor de la ora 19, dar traseul de la idee(a nebunească de a mă angaja în televiziune) la măsuța mea de redactor, via două-trei vorbe cu Sergiu Toader, mi-a fost organizat de Mircea Calotă. Pe la mijlocul lui noiembrie eram instalat la ProTV.
Pe 1 decembrie 1996, postul aniversa un an de existență - iar ProTV era primul post privat generalist (citește: primul post TV 'adevărat') din țară, drept care înhățase, imediat după lansare, publicul TVR. Pînă la sfîrșitul iernii din 1996 nu mai era o simplă televiziune, era un fenomen. Așa că prima sa aniversare a fost un super-eveniment, cu super-panaș - și cu niște sute de fani care au blocat bulevardul Pache Protopopescu. Să fii, pe 1 decembrie 1996, parte a echipei ProTV, era ca și cum te-ai fi aflat, pe gazon, în timpul finalei Champions Cup, ca jucător (sau, mă rog, în cazul meu, ajutor de maseur!) al Barcelonei :) Goosebumps și tot tacîmul...
N-am mai rămas la ProTV decît vreo săptămînă după acest moment, o seară de glorie a fost de-ajuns. Mă aștepta Transparența securității, securitatea transparenței, un proiect cu finanțare europeană - și, deci, oportunitatea să ajung, cîndva, pe gazonul pe care se joacă finala unei cupe europene și în altă branșă decît cea a presei :)
De ce povestea asta acum, totuși ? Pentru că a fost o decizie importantă asta cu retragerea din presa full-time 'în plină glorie'. Înmugurită în cursul after-party-ului de acum 20 de ani - cu Stalinskaya, la o bodegă de lîngă ProTV.
Voiam să pomenesc ieri de el, la un moment dat, dar am abandonat versiunea cu pricina. Apoi am citit azi o postare (de ieri) a lui Călin Hera și m-am gîndit să revin asupra ei.
M-a prins 1 decembrie 1996 în ProTV.
Tocmai mă întorsesem de la Praga, după 13 luni intensive de Radio Europa Liberă, dar în România nu mă mai așteptau nici iubită, nici casă, nici computer. Și nici slujbă, de fapt, pentru că aveam treabă doar punctual cu biroul radioului din București. Ce slujbă să fie, deci, era o întrebare dificilă: pe de o parte, lipsisem mai bine de un an din țară și făcusem eroarea să nu continui să scriu pe undeva, pe-acasă, în perioada asta; pe de altă parte, veneam, pasămite, de la Europa Liberă, deci 'jucam în altă ligă', nu mă puteam duce decît la cei mai buni :)
Zis și făcut ! Adi Neagu, fostul meu coleg de la Tinerama, era unul din producătorii știrilor de la ora 19, dar traseul de la idee(a nebunească de a mă angaja în televiziune) la măsuța mea de redactor, via două-trei vorbe cu Sergiu Toader, mi-a fost organizat de Mircea Calotă. Pe la mijlocul lui noiembrie eram instalat la ProTV.
Pe 1 decembrie 1996, postul aniversa un an de existență - iar ProTV era primul post privat generalist (citește: primul post TV 'adevărat') din țară, drept care înhățase, imediat după lansare, publicul TVR. Pînă la sfîrșitul iernii din 1996 nu mai era o simplă televiziune, era un fenomen. Așa că prima sa aniversare a fost un super-eveniment, cu super-panaș - și cu niște sute de fani care au blocat bulevardul Pache Protopopescu. Să fii, pe 1 decembrie 1996, parte a echipei ProTV, era ca și cum te-ai fi aflat, pe gazon, în timpul finalei Champions Cup, ca jucător (sau, mă rog, în cazul meu, ajutor de maseur!) al Barcelonei :) Goosebumps și tot tacîmul...
N-am mai rămas la ProTV decît vreo săptămînă după acest moment, o seară de glorie a fost de-ajuns. Mă aștepta Transparența securității, securitatea transparenței, un proiect cu finanțare europeană - și, deci, oportunitatea să ajung, cîndva, pe gazonul pe care se joacă finala unei cupe europene și în altă branșă decît cea a presei :)
De ce povestea asta acum, totuși ? Pentru că a fost o decizie importantă asta cu retragerea din presa full-time 'în plină glorie'. Înmugurită în cursul after-party-ului de acum 20 de ani - cu Stalinskaya, la o bodegă de lîngă ProTV.
Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.
No comments :
Post a Comment