Ziceam ieri că n-am sărbătorit niciodată 1 Decembrie așa cum se cuvine, 'ca pe o sărbătoare'. Dar a existat un moment, fix acum 20 de ani, care s-a apropiat foarte tare de acest statut.
Voiam să pomenesc ieri de el, la un moment dat, dar am abandonat versiunea cu pricina. Apoi am citit azi o postare (de ieri) a lui Călin Hera și m-am gîndit să revin asupra ei.
M-a prins 1 decembrie 1996 în ProTV.
Tocmai mă întorsesem de la Praga, după 13 luni intensive de Radio Europa Liberă, dar în România nu mă mai așteptau nici iubită, nici casă, nici computer. Și nici slujbă, de fapt, pentru că aveam treabă doar punctual cu biroul radioului din București. Ce slujbă să fie, deci, era o întrebare dificilă: pe de o parte, lipsisem mai bine de un an din țară și făcusem eroarea să nu continui să scriu pe undeva, pe-acasă, în perioada asta; pe de altă parte, veneam, pasămite, de la Europa Liberă, deci 'jucam în altă ligă', nu mă puteam duce decît la cei mai buni :)
Voiam să pomenesc ieri de el, la un moment dat, dar am abandonat versiunea cu pricina. Apoi am citit azi o postare (de ieri) a lui Călin Hera și m-am gîndit să revin asupra ei.
M-a prins 1 decembrie 1996 în ProTV.
Tocmai mă întorsesem de la Praga, după 13 luni intensive de Radio Europa Liberă, dar în România nu mă mai așteptau nici iubită, nici casă, nici computer. Și nici slujbă, de fapt, pentru că aveam treabă doar punctual cu biroul radioului din București. Ce slujbă să fie, deci, era o întrebare dificilă: pe de o parte, lipsisem mai bine de un an din țară și făcusem eroarea să nu continui să scriu pe undeva, pe-acasă, în perioada asta; pe de altă parte, veneam, pasămite, de la Europa Liberă, deci 'jucam în altă ligă', nu mă puteam duce decît la cei mai buni :)
