[play it again, sam - Bucharest, Romania, Mar 2014: photo: Răzvan Ropotan]
Wednesday, February 11, 2015
Tuesday, February 10, 2015
Monday, February 9, 2015
Sunday, February 8, 2015
Saturday, February 7, 2015
Friday, February 6, 2015
Thursday, February 5, 2015
Wednesday, February 4, 2015
Tuesday, February 3, 2015
congrazie.ro te ajută să găsești cei mai pricepuți freelanceri !
Congrazie.ro te ajuta sa gasesti cei mai priceputi freelanceri! Intra si tu chiar azi!
Congrazie.ro este cea mai importanta comunitate de freelanceri din Romania si locul in care vei gasi, asadar, oamenii potriviti cu care sa colaborezi pentru a-ti vedea proiectele duse la bun sfarsit cu succes, oricare ar fi domeniul in care activezi!
Congrazie.ro este o platforma de recrutare freelanceri, conceputa in stilul unei retele de socializare, permitand astfel tuturor membrilor sai sa posteze si, mai ales, sa interactioneze pentru a-si atinge scopurile.
Cea mai importanta comunitate de freelanceri din Romania iti ofera si tie, in calitate de angajator in cautare de colaboratori priceputi, o varietate de optiuni din care sa alegi si sansa de a afla informatii utile despre cei cu care intentionezi sa colaborezi inainte de a bate palma.
Monday, February 2, 2015
Sunday, February 1, 2015
economisește și cu jamie, nu numai cu francul elvețian
Cînd am auzit că s-a tradus ȘI Economisește cu Jamie (tot Curtea Veche Publishing, 11 titluri din 26, pînă acum), desigur că mi-a venit să zîmbesc un pic. Sigur, în România de supermarket, se poate spune că
Dacă facem, deci, abstracție de numeroasele cazuri din patria noastră în care trebuie să mănînci de maxim 10 lei pe zi, cîteva idei de a face economii în bucătărie sînt vizibile de pe Marte. Ia să vedem:
1. Ocolește, complet, bucătăria - nu intra în ea decît dacă s-a spart vreo țeavă și te vînează vecinii pe holuri. Acum niște ani, am locuit o vreme în Banu Manta. Instalația de gaze nu era tocmai în regulă, iar România capitalistă și serviciile ei funcționale încă se frecau la ochi. Drept care am preferat să ocolesc bucătăria de la mare distanță - ceea ce iarna era, oricum, imperios necesar pentru că geamul stătea permanent deschis, fie vara, fie iarna. În perioada cu pricina am și uitat să gătesc, dar nu era bai mare pentru că mai eram, încă, oarecum jurnalist - deci zilele mele erau pline ba de conferințe de presă, ba de alte conferințe, ba de alte evenimente (lansări, vernisaje, premiere, din astea) - deci mă aflam în deplină siguranță alimentară. A, nu ești ziarist ? Nu-i nimic: lasă-ți barbă, îmbracă-te ca un artist (neapărat eșarfă) și intră pe 'piața' lansărilor și vernisajelor. Și, firește, mută-te într-un oraș mare...
2. De ani de zile îmi doresc să traversez o vară numai cu telemea cu roșii (mă rog, salată de roșii) - dar nu mi-a ieșit niciodată. Acuma, știți cum e: și șopska (salata bulgărească) are o compoziție standard (roșii, castraveți, ceapă, ardei, pătrunjel, telemea) - dar am văzut-o, prin România, compusă în nenumărate feluri. De asta și cuvîntul generic 'salată' a suferit, pe meleagurile noastre, o mutație semantică, admițînd mai orice ingredient, inclusiv fragmente - prin urmare, firimituri rămase de la altă masă :) Salate, deci !
3. Cam la fel e cu omleta pe-aici. Multă vreme am crezut că o omletă presupune doar ouă - mă rog, cu cîte un ceva deasupra, după chef. Dar omleta pe care am văzut-o ieșind din mîinile lui Marius, în bucătăria (la propriu) Europei Libere în București, era un prînz aproape complet - cu puțin efort, puteai găsi acolo și ciorba și desertul :) Deci: omlete !
Asta nu înseamnă absolut deloc că nu aștept să văd cartea lui Jamie :) Și: da, am citit și bîrfa aia despre cum e să gătești ieftin cu ustensile de bucătărie de sute de lire - dar la ce să te aștepți din partea lui Daily Mail...? :)
irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, Economisește cu Jamie, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
Însă, într-o țară în care costul alimentelor este, în continuare disproporționat față de venituri (dar și în comparație cu ponderea cheltuielilor legate de locuință), penuria are un rol cheie în generarea unei prietenii constante cu feluri de mîncare cum ar fi ghiveciul sau adopția necondiționată a salatei bulgărești (șopska - pretutindeni în Balcani). Zău, piața cu care mă întîlnesc eu zilnic de cîteva luni, e plină de experți în economisirea mîncării - sau cel puțin ăsta e semnalul pe care mi-l transmit bătrînelele care cumpără doar cîte doi ardei și trei mere odată...
Dacă facem, deci, abstracție de numeroasele cazuri din patria noastră în care trebuie să mănînci de maxim 10 lei pe zi, cîteva idei de a face economii în bucătărie sînt vizibile de pe Marte. Ia să vedem:
1. Ocolește, complet, bucătăria - nu intra în ea decît dacă s-a spart vreo țeavă și te vînează vecinii pe holuri. Acum niște ani, am locuit o vreme în Banu Manta. Instalația de gaze nu era tocmai în regulă, iar România capitalistă și serviciile ei funcționale încă se frecau la ochi. Drept care am preferat să ocolesc bucătăria de la mare distanță - ceea ce iarna era, oricum, imperios necesar pentru că geamul stătea permanent deschis, fie vara, fie iarna. În perioada cu pricina am și uitat să gătesc, dar nu era bai mare pentru că mai eram, încă, oarecum jurnalist - deci zilele mele erau pline ba de conferințe de presă, ba de alte conferințe, ba de alte evenimente (lansări, vernisaje, premiere, din astea) - deci mă aflam în deplină siguranță alimentară. A, nu ești ziarist ? Nu-i nimic: lasă-ți barbă, îmbracă-te ca un artist (neapărat eșarfă) și intră pe 'piața' lansărilor și vernisajelor. Și, firește, mută-te într-un oraș mare...
2. De ani de zile îmi doresc să traversez o vară numai cu telemea cu roșii (mă rog, salată de roșii) - dar nu mi-a ieșit niciodată. Acuma, știți cum e: și șopska (salata bulgărească) are o compoziție standard (roșii, castraveți, ceapă, ardei, pătrunjel, telemea) - dar am văzut-o, prin România, compusă în nenumărate feluri. De asta și cuvîntul generic 'salată' a suferit, pe meleagurile noastre, o mutație semantică, admițînd mai orice ingredient, inclusiv fragmente - prin urmare, firimituri rămase de la altă masă :) Salate, deci !
3. Cam la fel e cu omleta pe-aici. Multă vreme am crezut că o omletă presupune doar ouă - mă rog, cu cîte un ceva deasupra, după chef. Dar omleta pe care am văzut-o ieșind din mîinile lui Marius, în bucătăria (la propriu) Europei Libere în București, era un prînz aproape complet - cu puțin efort, puteai găsi acolo și ciorba și desertul :) Deci: omlete !
Asta nu înseamnă absolut deloc că nu aștept să văd cartea lui Jamie :) Și: da, am citit și bîrfa aia despre cum e să gătești ieftin cu ustensile de bucătărie de sute de lire - dar la ce să te aștepți din partea lui Daily Mail...? :)
Saturday, January 31, 2015
Friday, January 30, 2015
Thursday, January 29, 2015
Wednesday, January 28, 2015
biblioteca bloggerului român - ediția 2
Anul trecut am marșat la operațiunea Biblioteca bloggerului român, inițiată de Cristian China-Birta - care a ieșit binișor, drept care iată-mă prezent și la ediția a doua.
Din păcate, însă, în 2014 nu prea am citit :( Ba am scris chestii de necitit, ba am citit online, ba am citit și recitit numai fragmente sau pe bucățele...
O a doua veste proastă este că, de data asta, trebuie să fac un tabel și să dau note... Astfel încît, tabelul meu (fără liniuțe) pe 2014 arată cam așa:
Petre Barbu - Marea petrecere - Editura Cartea Românească - 'nota': 11
Matthew D. Lieberman - Social: Why Our Brains Are Wired to Connect - Oxford University Press - 'nota': 10
Michael S. A. Graziano - Consciousness and the Social Brain - Oxford University Press - 'nota': 9
Asta e, 2014 a fost un an de nici nu vreau să-mi amintesc de el...
Marea petrecere a lui Pierre a apărut tîrziu, deabia la începutul iernii, eu am citit-o în manuscris chiar înainte să ajungă la editură - dar n-am fost în stare să scriu de ea din timp (însă o s-o fac curînd), o să vedeți de ce. Dar e, fără îndoială, romanul care îți taie răsuflarea... Am recomandat-o și aici, așa să știți :)
Post by Lucian Branea.
Iar Social: Why Our Brains Are Wired to Connect (nu vă uitați la faptul că o vînd pe eBay, am o dublă!) și Consciousness and the Social Brain sînt cărți importante, pur și simplu - oricînd și oriunde, nu numai în anul în care descoperi care-și sînt 'adevărații prieteni', vorba expresiei...:)
Tuesday, January 27, 2015
nu împușc francul
Sînt unul din 'cei 75000+' cu credit în franci elvețieni. Dar chiar dacă aș fi fost duminică în București, nu m-ați fi văzut la miting în Piața Constituției, cu sau fără pancartă - ca participant, vreau să zic.
Să fie clar: știam foarte bine ce fac atunci cînd, cu cîțiva ani în urmă, am decis să marșez la un credit în franci elvețieni - am făcut-o pentru că primeam mai mulți bani decît dacă aș fi făcut creditul în euro sau în lei. Am făcut asta în condițiile în care a) majoritatea banilor mei veneau în euro și b) mi s-a explicat încă din 1991 (de către un analist financiar american, intervievat ca invitat la un eveniment AIESEC) că francul elvețian este o valută solidă; așa am tot știut, de-atunci încoace, cum să urmăresc semi-competent crize valutare, urmărind raportarea valutelor cu pricina la cea elvețiană.
De fapt, de asta [zic eu că] se întîmplă ce s-a întîmplat și pe fondul crizei debutate în 2008 - francul se întărește pe un fond constant de neîncredere față de alte valute importante. M-am și mirat că francul elvețian a rezistat atîta timp ancorat la euro - dar am sperat. În toată perioada asta cît am sperat și atît (că nu puteam să-mi convertesc creditul), nici nu mi-a trecut prin gînd să dau vina pe altcineva. Sigur, băncile românești au forțat, energic, nota, și am motive să bombăn o sumedenie de bănci de pe-aici pentru varii practici nesimțite - dar, cum să zic, nimeni nu m-a obligat să accept condițiile vreuneia dintre ele... Iar acum mi se pare așa bizar că lumea se plînge pe la televizor că n-a fost prevenită de riscul modificării cursului valutar ! Adică atunci cînd alegi să schimbi 10 euro la o casă de schimb, în loc să schimbi la o bancă (deoarece cursul e mai bun acolo), înțelegi perfect care-i treaba cu cursul valutar - dar, atunci cînd iei un credit care echivalează cu, să zicem, 100000 de euro, te lasă brusc și memoria și capacitatea de calcul...
Acuma, ce să zic...? A fost ok pînă în 2010, a fost din ce în ce mai neplăcut de atunci încoace și imposibil după 15 ianuarie. Aștept, însă, o soluție echitabilă nu de la Banca Națională sau de la guvern sau de la parlament, ci chiar de la bănci - mă rog, de la banca mea. Soluția care mi se pare cea mai corectă pentru toată lumea este diminuarea agresivă a dobînzii (în cel mai rău caz, pentru o perioadă limitată) - dar nu cu jumate de procent, de la 6% la 5,5%, cum a făcut, preventiv, Raiffeisen Bank (ceea ce, între noi fie vorba, mi-a redus rata cu fix 1 franc) - ci mult mai mult... Nu împușc, deci, francul, ci doar îl invidiez scrîșnit :> Hai baftă la loto !
Monday, January 26, 2015
Sunday, January 25, 2015
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)