Tuesday, January 27, 2015

nu împușc francul


Sînt unul din 'cei 75000+' cu credit în franci elvețieni. Dar chiar dacă aș fi fost duminică în București, nu m-ați fi văzut la miting în Piața Constituției, cu sau fără pancartă - ca participant, vreau să zic.

Să fie clar: știam foarte bine ce fac atunci cînd, cu cîțiva ani în urmă, am decis să marșez la un credit în franci elvețieni - am făcut-o pentru că primeam mai mulți bani decît dacă aș fi făcut creditul în euro sau în lei. Am făcut asta în condițiile în care a) majoritatea banilor mei veneau în euro și b) mi s-a explicat încă din 1991 (de către un analist financiar american, intervievat ca invitat la un eveniment AIESEC) că francul elvețian este o valută solidă; așa am tot știut, de-atunci încoace, cum să urmăresc semi-competent crize valutare, urmărind raportarea valutelor cu pricina la cea elvețiană. 
De fapt, de asta [zic eu că] se întîmplă ce s-a întîmplat și pe fondul crizei debutate în 2008 - francul se întărește pe un fond constant de neîncredere față de alte valute importante. M-am și mirat că francul elvețian a rezistat atîta timp ancorat la euro - dar am sperat. În toată perioada asta cît am sperat și atît (că nu puteam să-mi convertesc creditul), nici nu mi-a trecut prin gînd să dau vina pe altcineva. Sigur, băncile românești au forțat, energic, nota, și am motive să bombăn o sumedenie de bănci de pe-aici pentru varii practici nesimțite - dar, cum să zic, nimeni nu m-a obligat să accept condițiile vreuneia dintre ele... Iar acum mi se pare așa bizar că lumea se plînge pe la televizor că n-a fost prevenită de riscul modificării cursului valutar ! Adică atunci cînd alegi să schimbi 10 euro la o casă de schimb, în loc să schimbi la o bancă (deoarece cursul e mai bun acolo), înțelegi perfect care-i treaba cu cursul valutar - dar, atunci cînd iei un credit care echivalează cu, să zicem, 100000 de euro, te lasă brusc și memoria și capacitatea de calcul... 

Acuma, ce să zic...? A fost ok pînă în 2010, a fost din ce în ce mai neplăcut de atunci încoace și imposibil după 15 ianuarie. Aștept, însă, o soluție echitabilă nu de la Banca Națională sau de la guvern sau de la parlament, ci chiar de la bănci - mă rog, de la banca mea. Soluția care mi se pare cea mai corectă pentru toată lumea este diminuarea agresivă a dobînzii (în cel mai rău caz, pentru o perioadă limitată) - dar nu cu jumate de procent, de la 6% la 5,5%, cum a făcut, preventiv, Raiffeisen Bank (ceea ce, între noi fie vorba, mi-a redus rata cu fix 1 franc) - ci mult mai mult... Nu împușc, deci, francul, ci doar îl invidiez scrîșnit :> Hai baftă la loto !