halloween me me meee :)

Post by Lucian Branea.

toamna nu-i ca vara

Ne-am înțeles că iarna nu-i ca vara, da ? E clar, copii ? E limpede ?
Bun, acuma să facem saltul logic următor: nici toamna nu-i ca vara.

Față cu breaking news-urile de duminică referitoare la procesul de votare în unele secții de vot din străinătate mi-a venit să observ că, totuși, aceste alegeri au luat prin surprindere pe absolut toată lumea - și pe votanți și pe ziariști, nu numai pe oamenii ceia din ambasade. Nu prea am înțeles de ce a fost o surpriză uluitoare că personalul diplomatic românesc e compus, zdrobitor de preponderent, din funcționari publici care reacționează mai degrabă doar cînd țipă un șef la ei - avantajul unora dintre noi este doar că, spre deosebire de funcționarii din administrațiile fiscale, cei din ambasadele și consulatele României pot fi evitați toată viața. 

Dincolo de asta:
1. Era de bănuit că nu pot să apară, peste noapte, secții noi de votare (vezi mai jos comunicatul BEC, cu referire la Legea 370/2004). O secție de votare nu e chiar o tarabă, pe stradă, încropită dintr-o masă pliantă - vine cu niște condiții: logistice, de securitate și nu numai.

2. Are dreptate și domnul acela de la Londra: ambasadele își calibrează necesarul de ștampile, cabine de votare etc. în funcție de o estimare privind numărul de votanți. Dar funcționarii unei ambasade n-au cum să afle cîtă lume vine la vot decît dacă primesc 'de undeva' o hîrtie, semnată și, eventual, ștampilată, prin care sînt informați de acest lucru. Doar noi, ăștia, care stăm toată ziulica pe Facebook, și care mai dăm o fugă la Londra atunci cînd cîștigăm la loto, știm că numărul românilor din nord-vestul și sud-vestul Londrei a crescut mai mult decît substanțial în ultima vreme - ambasada din Londra trebuie, însă, să fie informată de acest lucru.

3. Misiunea diplomatică românească din Paris e singura de pe glob în care am desfășurat, vreodată, o operațiune de orice fel: întîlnirea finală dintr-un proiect Socrates II / Grundtvig coordonat de mine, desfășurată în iunie 2005, în care am reușit să-l aducem pe Augusto Boal însuși - care a și susținut, cu noi, un workshop de două zile. Nu m-am ocupat eu de logistica găzduirii, habar n-am cine era ambasador atunci, nu l-am întîlnit - nu e ca și cum ambasadorul român s-ar fi putut grăbi să-l întîlnească pe Boal sau chiar să se amestece cu jurnaliștii francezi care au dat buzna la lansarea publicației generate în proiect. Dar Parisul e una dintre cele cîteva capitale din lume în care personalul diplomatic chiar trebuie să fie compus, integral, din profesioniști de vîrf. În ciuda acestui fapt, personajul cu nervii tremurători care a chemat, acolo, poliția franceză, de parcă ambasada României ar fi fost ambasada vreunui stat dictatorial asaltată de protestatari furioși, ar fi minunat dacă ar fi, curînd, expediat să-și exerseze franceza pe undeva prin Africa Centrală, de pildă - unde pericolul de a-și întîlni compatrioți care vor ceva, orice, de la ambasada țării lor să fie redus la maximum. 

Hai, baftă pe 16 noiembrie, că avem treabă :)

Inceputul sfarsitului democratiei from Madalina Rosca on Vimeo.

roses will prevail

[Roses will prevail. Anywhere - Drobeta Turnu Severin, Romania, Oct. 2009]

miercurea fără cuvinte

vă rugăm să călcați pe iarbă !

Știți vorba aia cu 'am un prieten care...' :)

Am un prieten care, la sfîrșitul secolului trecut, a cochetat serios cu ideea de a emigra în Canada. A ezitat mult, deoarece Canada i se părea o țară foarte plicticoasă (cel puțin în comparația cu România mereu surprinzătoare), chiar înainte de a fi văzut vreun episod din South Park. S-a entuziasmat cu privire la prezența masivă a veverițelor în viața orășenilor - dar i s-a explicat repede că, în Canada, veverițele nu sînt niște chestii drăguțe și pufoase, personaje de povești și de fabule, ci niște rozătoare nesuferite și fără scrupule. S-a bucurat cînd a văzut o vulpe într-o stație de autobuz din Toronto - dar i s-a explicat, la fel de repede, că o vulpe care se simte în largul ei pe asfaltul dintr-un oraș, totuși, mare este, cel mai probabil, turbată.  
L-a convins o plăcuță pe care scria 'PLEASE walk on the grass!' :) Oh, ce mesaj eliberator: firește că iarba există, în orașe, ca să te bucuri de ea - nu ca la comuniștii ăștia din România unde, în continuare, după un deceniu de post-ceaușism, iarba continuă să fie un soi de exponat de muzeu, care nu trebuie atins, ci numai admirat de după gărdulețe ! Ce metaforă superbă...
La puțin timp după asta, însă, s-a împrietenit peste măsură cu o fată de la el de-acasă și n-a mai plecat în nici-o Canadă. Dar din anul următor a început să circule sistematic, cu treabă, în străinătate - cel puțin o dată la trei luni. Deabia după cinci ani s-a mai despărțit, un pic, de România - dar s-a tot întors: printre altele, ca să încerce să planteze, în România, cît mai multe plăcuțe pe care scrie 'vă rugăm să călcați pe iarbă!'. 

A trecut încă o rundă de vot și am călcat pe iarbă chiar aici, în România - am alergat desculți, cam pe furiș, dar tot am reușit să dăm cîteva ture pînă s-a întors gardianul public să ne fugărească acasă, în fața televizorului. Față cu realitatea, cum ar veni...
Am zîmbit, însă, satisfăcuți: am mai transmis (încă) un semnal. I-am făcut pe 'ăștia' să clipească. Le-am reținut atenția - preț de cîteva ore. 
Acuma, cei cărora astea cîteva ore nu ne-au ajuns, mai avem încă 12 zile ca să confecționăm o primă pancartă pe care să se poată citi limpede 'vă rugăm să călcați pe iarbă!'. Și, pînă în 2016, poate crește și iarba aia...

monday in deed

Post by Lucian Branea.

levee sunday

Post by Lucian Branea.

catalyst saturday

Post by Lucian Branea.

cum să te apuci de un proiect erasmus+ în 2015

Avem, de aproape un an de zile, un nou program european de finanțare în domeniul educației, formării, tineretului și, de-acum, sportului. Cum îl folosim ? 
Cam uite-așa:

Pasul 1. Vizitați pagina programului Erasmus+ pe site-ul Comisiei Europene sau pe site-ul dezvoltat de către Agenția Națională din România care se ocupă de acesta.
Și citiți Ghidul Programului (ediția 2015) - pentru a verifica dacă Erasmus+ este soluția potrivită pentru dumneavoastră.
* Va trebui să consultați, în momentul în care va fi disponibil, și Apelul Național pentru propuneri de proiecte aferent anului 2015...
*** update 30.12.2014: Apelul Național 2015.

Pasul 2. Înregistrați-vă instituția pe Platforma Participanților - operațiune prin care veți obține, pentru organizația dumneavoastră, un așa-numit cod PIC (Personal Identification Code) absolut necesar implicării în program, atît în calitate de coordonator, cît și de partener. Instrucțiuni în limba română găsiți aici. Manualul utilizatorului URF/PP (în engleză) se găsește aici. 

joia

Post by Lucian Branea.

hai să trăiești, internetule !

First ARPANET IMP log: the first message ever sent via the ARPANET, 10:30 pm, 29 October 1969. This IMP Log excerpt, kept at UCLA, describes setting up a message transmission from the UCLA SDS Sigma 7 Host computer to the SRI SDS 940 Host computer. (http://en.wikipedia.org/wiki/ARPANET)