anna on the island of man (again!)

Post by Lucian Branea.

noi toți sîntem 'oamenii FAINI din LAbiRinT'

Încă din 2008, de la primul spectacol de teatru labirint asamblat de noi în România, am descoperit că (pentru mine!) momentul cel mai fabulos de pe parcursul întregului proces nu se plasează în timpul workshop-ului prin care construim spectacolul și nici chiar în timpul și pe traseul spectacolului propriu-zis, ci atunci cînd privesc chipurile spect-actorilor care ies din (nu 'de la'!) spectacol. 

Pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, un spectacol de teatru labirint presupune un itinerariu pe care fiecare spect-actor îl parcurge de unul singur - un itinerariu pe parcursul căruia se întîmplă diverse chestii, inclusiv unele generate, provocate, de spect-actorul însuși (da, nu este o eroare de 'tipar', exact de asta îl numim așa: pentru că spect-actorul participă și contribuie la spectacol alături de cei care l-au construit inițial). Odată părăsit acest traseu al unui spectacol de teatru labirint, spect-actorul are la dispoziție un spațiu în care poate rămîne o vreme, cît să revină 'în lumea reală (?)' și, cît îl mai ține empatia, să ne lase un mesaj - un feed-back, cum ar veni :)

Iată un astfel de mesaj - de la Abby (din Arad, studentă în Cluj) la ieșirea din labirintul din Vama Veche (august 2013): 

  Pentru oamenii FAINI din LAbiRinT

Mulțumesc enorm pentru că am avut șansa să experimentez lucruri noi și faine, tot acest traseu 'dubios' ți-a dat, de fapt, mi-a dat formă simțurilor, mi-a antrenat imaginația, mi-a creeat o nouă stare de spirit, o stare dintr-o altă lume... Sper să reușiți să vă țineți bine pe picioare și să dați în continuare șansa oamenilor de a experimenta ceva atât de diferit încât nu vă vor uita niciodată !

~ SUNTEȚI CEI MAI TARI ! ~ 

În spectacolul cu pricina, eu m-am plasat, ca actor, fix la finalul labirintului - special ca să aflu (primul!), cum au supraviețuit spect-actorii acestei experiențe. De la Abby am aflat asta după mai bine de 20 de minute - cam atît a trebăluit la minunatul feed-back de mai sus (timp în care, prin punctul în care mă aflam eu, au mai venit și plecat alți 3-4 spect-actori). Și m-am bucurat tare. Și, acum, vă zic și vouă ! :)

COSMOTE România revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre ofertă găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

cu degetul în priză

Sînt absolvent de Filologie / Litere - dar, așa cum ziceam și aici, am atins un Mac încă de la sfîrșitul anului 1990 și un PC încă din 1994 – deci părea inevitabil să mă întîlnesc cu Internetul (da, pe vremea aceea, cu I mare!) ceva mai devreme decît alții: în toamna-iarna lui 1995. Cu precizarea că, la momentul respectiv, nu eram în țară - trebăluiam prin Praga (Radio Europa Liberă, Universitatea Central Europeană) și Budapesta (Universitatea Central Europeană).
M-am întors în România într-un octombrie 1996 cică 'eliberat' de Ion Iliescu, dar într-un peisaj informațional lunar de-a dreptul - cel puțin pentru un ziarist obișnuit să-și culeagă și să-și verifice informațiile online. Deabia dupa vreo săptămînă, întrebînd în stînga și-n dreapta, am descoperit niște computere branșate la net (pe Unix!) la Palatul Pionierilor – cred că era o operațiune pusă la cale de Mihai Bătrîneanu (PC-NET). Acuma, ce să zic, nici în Praga sau Budapesta viteza nu era halucinantă - mă aflam în două rețele instituționale în care mișunau sute de persoane aflate exact în situația mea: o majoritate zdrobitoare de inși din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică confruntați cu a opta minune a lumii... Chiar dacă nu toti rămîneau noaptea, 'după program', în radio, ca să-și descarce (și să-și imprime) scenariul lui Pulp Fiction (de pildă!), tot era vorba de o viteză modică. Dar odată reîntors în București, viteza aceea modică devenise de neatins. Dramă majoră, ce să vă mai povestesc...

Nu s-ar putea spune, însă, că nu eram oarecum prevenit :) La un moment dat, în 1996, încă în Praga, jurnalistul de mine constatase că guvernul românesc tocmai își trăsese domeniul gov.ro. Surfez, oftez, surfez. Și, tot la un moment dat, constat ca gov.ro își ia tălpășița în offline în fiecare vineri, pe la 2-3 după-amiaza - și se reîntoarce luni dimineața :) N-aveți idee cîte inside jokes am dezvoltat acolo, la Praga (și NU numai în interiorul Romanian Service) pe tema net-ului românesc care pleacă de la 'serviciu' vinerea și zace beat mangă într-un șanț sau e sechestrat de soacră pînă lunea... 
Deabia în 1999, cînd am ajuns sa supervizez un proiect la un departament din Camera Deputatilor [din Bucuresti], mi s-a confirmat adevăratul motiv - pur și simplu, vinerea, la închiderea programului, cetățenii care lucrau acolo aveau instrucțiuni să scoată absolut totul din prize pînă luni (pe motiv de regulamente PSI). Nu mi-aș fi imaginat nici chiar în 1996 (și, în 1999, cu atît mai puțin) că se scoate din priză și serverul...

Mi s-a 'confirmat' pentru că, tot atunci, prin vara lui 1996, îmi trecuse prin față, la radio, o știre lugubră, dar la lectura căreia te pufnea rîsul instantaneu - pe care n-am păstrat-o și n-am mai putut-o recupera ulterior, nici măcar în formă tipărită. Se făcea că, la un spital din [auto-cenzurat - dar era o țară vest-europeană foarte onorabilă!], rata de mortalitate creștea brusc, peste week-end, fix în salonul de reanimare. Mister mare ! Ancheta declanșată a relevat. însă, după o vreme, că de vină era o femeie de serviciu care, în fiecare vineri noaptea, intra în încăpere și scotea un cablu din priză ca să facă loc aspiratorului pe care îl folosea, în salonul respectiv, timp de circa jumate de oră :> În 2013, poate vă pare o producție Times New Roman - dar a fost pe bune :)  


Primele două paragrafe din textul ăsta le-am 'exersat' comentînd pe blogul lui Victor Kapra (căruia îi mulțumesc și pe această cale!) - ceea mi-a adus o invitație, sîmbăta trecută după prînz, la un brunch cu el, o sumedenie rezonabilă de bloggeri și o echipă de la UPC - în cursul căreia ne-am jucat cu conexiunea pe care o oferă aceștia în cadrul ofertei Fiber Power de 200 de mega. O plăcere, zău, să intri pe YouTube sau să urmărești transmisia live a oricărei televiziuni la viteza asta. 
Și o soluție foarte bună pentru o idee mai veche, niciodată pusă funcțional în practică, de a angrena două transmisii live în două spectacole simultane [de teatru labirint] care să se desfășoare în București și, respectiv, Focșani sau Slatina sau Cluj, de pildă. S-a notat ! Cu atît mai mult cu cît m-am despărțit fără voie de UPC în luna martie și deabia aștept să mă mut (foarte curînd) și, deci, să-mi reiau cablarea (cu TV cu tot) de la ei. Și tot cu atît mai mult cu cît 'strămoșul' lor, Kappa, m-a salvat, în 1997, de la emigrare urgentă din motive de traume induse de viteza de net din România. Dar asta e o altă poveste...

labyrintheme - last summer (day 8)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 7)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 6)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 5)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 4)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 3)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 2)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 1)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - ultima vară

Peste fix o săptămînă, eu și Emma ne îmbarcăm în multifuncționala Piu (o Kia Picanto roșie, în caz că nu știați deja!) pentru a lua calea Sozopolului, în sudul Bulgariei, pentru ultimul workshop Labyrintheme as we know it. Am umplut toți pereții Facebook-ului de Labyrintheme - și, în cazul absolut improbabil în care n-ați aflat deja de acest proiect de pe-acolo, este vorba de o *stratagemă*, co-finanțată de către Comisia Europeană prin programul LLP/Grundtvig, de a explica unor educatori care lucrează în și cu muzee (dar și alte instituții care administrează și expun patrimoniu) care-i treaba cu teatrul labirint și cum să-l folosească pentru a face vizitatorii să relaționeze foarte direct și personal cu spațiul și conținutul instituției cu pricina.

Nu avem un puhoi de participanți, dintr-o varietate de motive despre care n-o să povestesc chiar acum: vor fi 'labirintiști' din doar 4 țări (una dintre ele, firesc, România). Încă vă mai puteți alătura, în chiar ultima clipă - însă cu bănuți de acasă: doar cei care au marșat la oportunitatea asta pînă la sfîrșitul lunii aprilie au avut șansa de a participa cu o bursă LLP/Grundtvig destul de generoasă... Dacă nu e prea din scurt, ar fi, însă, cel puțin interesant s-o faceți pentru că (nu neapărat în această ordine):
* o să fie fun, fun, fun :)
* o s-o cunoașteți pe Milena :)
* Sozopol e fabulos
* am făcut cum am făcut și ne-am oploșit în Sozopol fix în timpul Festivalului Apollonia
* soarta (și Grundtvig, bless his/its intuition) face s-o avem printre participanți pe Anna Farthing - președintă, pînă foarte de curînd, a IMTAL (International Museum Theatre Alliance) Europe
* nu în ultimul rînd, deoarece acest workshop din Sozopol va fi, cum ziceam mai sus, ultimul workshop Labyrintheme as we know it - din 2014, acesta va fi preluat de alte instituții, va avea o structură nouă, potențialii participanți vor fi recrutați și selectați cu totul altfel etc. etc.

Acestea fiind spuse, să ne vedem în Sozopol, zic...:)

labyrintheme - povestind oameni, spații și artefacte cu teatru labirint

Prezentarea paginii de Facebook a Labyrintheme zice [cam] așa:

Teatru labirint în muzee. Și în alte instituții care administrează și expun patrimoniu. În galerii de artă. Și în multe alte spații, care mai de care... Pe foarte scurt: povestind oameni, spații și artefacte prin teatru participativ :)

E destul de limpede, nu ? La un moment dat, avînd în vedere că teatrul labirint povestește "oameni, spații și artefacte" cu instrumente din poșetuța teatrului participativ, ne-am gîndit că n-ar fi o idee rea dacă am dezvolta un proiect care să aibă în vedere, în mod explicit, spații în care sînt expuse elemente de patrimoniu (prin patrimoniu înțelegînd 'moștenire culturală', mai veche sau mai nouă). Labyrintheme, un Proiect Multilateral LLP/Grundtvig co-finanțat de către Comisia Europeană, a fost o provocare majoră din mai multe puncte de vedere - în primul rînd deoarece muzeele, în România, dar și într-o bună parte a [restului] Europei, nu sînt chiar instituțiile cele mai bucuroase să primească vizitatori care vor să se joace cu obiectele expuse și, mai ales, să aducă, într-un 'templu al cunoașterii', propria lor viziune referitoare la 'moștenirea culturală'.

Dar 'ne-a mers'... Ce-i drept, în România, Asociația Epsilon III pusese la cale primul spectacol de teatru labirint din lume (nu glumesc!) în incinta unui muzeu, respectiv Muzeul Țăranului Român, în noiembrie 2008. Așa că am reluat experiența: din nou în România (București, Focșani, Slatina, Cluj-Napoca, Drobeta Turnu Severin, Orșova), în Bulgaria (Sofia), în Spania (Zaragoza), în Turcia (Akcay), în Marea Britanie (Manchester) și Suedia (Hollviken). Miza cursului de formare / atelierului specific acestui public țintă pe care l-am asamblat și al acestor spectacole (of, le numesc așa în lipsa unui termen mai generos, în română, care să baleieze întregul spectru semantic al englezescului performance) a fost să convingem personalul din muzee de importanța altoirii unei dimensiuni participative pe trunchiul instituțiilor respective - o dimensiune care, între multe altele, facilitează comunicarea între vizitatori și 'conținutul' muzeelor, dar și, firește, între ei înșiși. Mă rog, discuția asta e lungă tare...:)

Și o s-o reiau cît de curînd - însă, pentru moment, voiam să vă semnalez neapărat Manualul pentru formatori și Manualul pentru cursanți pe care le-am produs în proiect. Fabulos de utile tuturor celor care nu știu absolut nimic despre teatrul labirint și, deopotrivă, celor care încă nu s-au lămurit cum e cu teatrul labirint (deși au fost spect-actori sau au participat direct la construcția unui spectacol), dintr-o serie de motive - unul dintre ele fiind vizibil de îndată ce căutați pe Google teatru labirint sau labyrinth theatre.    

* Am încercat să mediez descărcarea manualelor cu aplicația pay with a tweet, dar nu mi-a prea mers, așa că link-urile la acestea sînt în textul de mai sus. Dar orice tweet, like sau share pe Facebook ori pe LinkedIn sînt binevenite - mulțumesc anticipat :)