push: wednesday

push: tuesday

push: monday

retro-smart fridge, yeeey :)

Antena 3 (și, probabil, RTV) încearcă să mă convingă că este în desfășurare o lovitură de stat - dar eu sînt presat să-mi imaginez electrocasnicul viitorului. Mai exact, electrocasnicul Daewoo al viitorului.
Problema e că, oricît m-aș chinui, îmi imaginez tot ceva retro.
Știe multă lume că televizorul meu Daewoo, cu diagonală mică, a funcționat fără oprire timp de cinci ani - l-am închis doar cînd m-am mutat [de acolo unde stăteam cînd l-am cumpărat], dar a continuat să-și facă treaba mult timp după aceea. De prima mea (hm!) mașină, un Daewoo Tico, nu mă leagă amintiri foarte tandre - dar, ce să zic: în decembrie 2009, la reîntoarcerea din Vilnius într-un București cu zăpadă de un metru, am muncit vreo oră să-l deszăpezim și să-l pornim pe Suzuki SX4, mai mult de jumătate de oră am trudit la Kia Picanto, dar numai Daewoo Tico a plecat din prima, ca un Gulliver, cu muntele de pitici de zăpadă încă pe el...

Daewoo, deci. Și anume frigidere, că sînt de sezon. Ia priviți-l pe unul din ele !

Vișina asta paralelipipedică se cheamă frigider Daewoo Retro FN-102PRQ, 79 l, Clasa A+, H 71. Roșu. Cu o ușă. 

Întîi de toate, îmi aduce aminte de Fram-ul meu din copilărie, cu care m-am înțeles foarte bine. Culoarea e superbă, o iubesc foarte tare. Spațiul de depozitare foarte bine proporționat - numai IKEA ar mai fi putut produce unul mai șmecher. Și design Top Table, ceea ce permite plasarea, deasupra, inclusiv a unui cuptor cu microunde - tot Daewoo, normal.

Bun, acuma c-am stabilit că frigiderul viitorului nu poate avea [pentru mine] decît o față retro, să vedem ce-am putea să-i facem ca să-l aducem în viitor. 

În primul rînd, o telecomandă ? Și/sau interfață tactilă ? Ca la smartphone, ca la smart watch, ca la carte.

Apoi: un timer ? Ca la aragaz sau cuptor - care să-mi semnaleze multe, de la ora mesei, pînă la expirarea iminentă a termenului de garanție a cîte unui aliment. 

În fine: m-am gîndit deseori ce tare ar fi ca, în frigider, să am compartimente cu temperaturi diferite, reglabile manual.

Alte idei ?

drop: saturday

drop: friday 13+7

all your base are belong to us

drop: thursday

drop: wednesday

drop: tuesday

drop: monday

fly: sunday

fly: saturday

counteracting another friday 13

fly: thursday

fly: wednesday

fly: tuesday

fly: monday

et puis je fume

Mama lui Andrei a avut întotdeauna o reticență față de centralele termice. Cînd au vîndut apartamentul lui unchiu' Gelu și, și-a spus Andrei, niciodată, în viața noastră, n-o să mai avem atîția bani dintr-o dată, au purtat, pe tema asta, o discuție mai energică - dar degeaba ! Că centrala o să duduie tot timpul și n-o s-o lase să doarmă. Că o să fie scump gazul și, la pensia ei, n-o să facă față. Că o centrală termică e complicată și n-o să învețe, la vîrsta ei, s-o manevreze. Că, atunci cînd ți-o instalează, meșterii o să întoarcă toată casa pe dos. În fine, că, dacă se defectează brusc, n-are pe cine să cheme s-o repună în funcțiune - și, oricum, în orașul ăsta, meșterii vin în ritmul lor, de parcă, atunci cînd sînt chemați la o intervenție, ar trebui să-și abandoneze, brusc, lucrările din Milano sau Torino și să ia avionul pînă aici. Și cum cel mai apropiat aeroport e la mai mult de o oră distanță...
Asta cam așa era, oftase Andrei. Cam cu un an înainte, se refugiase acasă, în capitala lui de județ de munte, preț de cîteva zile, ca să termine, printre cuci și conifere, un raport de peste o sută de pagini care trebuia să ia, urgent, calea Bruxelles-ului. Și fix în ultima noapte, înaintea celui de-al n-șpelea termen limită ultimativ, rămăseseră fără lumină, la 1 dimineața. După vreo oră de crize de
isterie în compania telefonică a unor tantii de la EON evident proaspăt trezite din somn, se urcase în mașină, cu laptop și ditamai cutia cu documentație, și se instalase, pînă dimineața tărziu, în singura benzinărie OMV din oraș - măcar aveau o cafea ok.

glow: saturday

ecou la 'mulțumesc'

Eu n-am fost în stare să postez decît pe Facebook, imediat după alegeri, un foarte scurt mesaj cu mulțumiri adresat unor eroi ai anului 2016.

Drept care îndrăznesc să vă propun azi acest text al Simonei Tache, care face încă un pic de dreptate fabuloasei desfășurări de energie care a făcut posibilă guvernarea 'altfel' a lui Dacian Cioloș.   

În mesajul acela, al meu, de pe Facebook, am tăguit doar cîțiva dintre miniștrii, secretarii de stat și consilierii (pe care îi știu și/sau cu care am făcut lucruri personal 'în viața mea anterioară') care și-au abandonat trebile, iarna sau vara trecută, ca să construiască un proiect nemaivăzut în România. Dar sînt atîția pe care n-am apucat să-i cunosc și pe care aș fi vrut să-i cunosc... Noroc de Simona, că știe ea să le zică tuturor, lucruri, după merit. 

Mulțumesc, deci, încă o dată - a fost nemaipomenit ! Și să mai faceți (așa cum mi-au răspuns Oana, apoi Andrei, pe Facebook) - chiar dacă, strict în acest moment, o asemenea perspectivă pare foarte-foarte îndepărtată...