brînzoaice cu gem

Wednesday, January 11, 2017

Tuesday, January 10, 2017

Monday, January 9, 2017

Sunday, January 8, 2017

Mama lui Andrei a avut întotdeauna o reticență față de centralele termice. Cînd au vîndut apartamentul lui unchiu' Gelu și, și-a spus Andrei, niciodată, în viața noastră, n-o să mai avem atîția bani dintr-o dată, au purtat, pe tema asta, o discuție mai energică - dar degeaba ! Că centrala o să duduie tot timpul și n-o s-o lase să doarmă. Că o să fie scump gazul și, la pensia ei, n-o să facă față. Că o centrală termică e complicată și n-o să învețe, la vîrsta ei, s-o manevreze. Că, atunci cînd ți-o instalează, meșterii o să întoarcă toată casa pe dos. În fine, că, dacă se defectează brusc, n-are pe cine să cheme s-o repună în funcțiune - și, oricum, în orașul ăsta, meșterii vin în ritmul lor, de parcă, atunci cînd sînt chemați la o intervenție, ar trebui să-și abandoneze, brusc, lucrările din Milano sau Torino și să ia avionul pînă aici. Și cum cel mai apropiat aeroport e la mai mult de o oră distanță...
Asta cam așa era, oftase Andrei. Cam cu un an înainte, se refugiase acasă, în capitala lui de județ de munte, preț de cîteva zile, ca să termine, printre cuci și conifere, un raport de peste o sută de pagini care trebuia să ia, urgent, calea Bruxelles-ului. Și fix în ultima noapte, înaintea celui de-al n-șpelea termen limită ultimativ, rămăseseră fără lumină, la 1 dimineața. După vreo oră de crize de
isterie în compania telefonică a unor tantii de la EON evident proaspăt trezite din somn, se urcase în mașină, cu laptop și ditamai cutia cu documentație, și se instalase, pînă dimineața tărziu, în singura benzinărie OMV din oraș - măcar aveau o cafea ok.

Saturday, January 7, 2017

glow: saturday

Friday, January 6, 2017

ecou la 'mulțumesc'

Eu n-am fost în stare să postez decît pe Facebook, imediat după alegeri, un foarte scurt mesaj cu mulțumiri adresat unor eroi ai anului 2016.

Drept care îndrăznesc să vă propun azi acest text al Simonei Tache, care face încă un pic de dreptate fabuloasei desfășurări de energie care a făcut posibilă guvernarea 'altfel' a lui Dacian Cioloș.

În mesajul acela, al meu, de pe Facebook, am tăguit doar cîțiva dintre miniștrii, secretarii de stat și consilierii (pe care îi știu și/sau cu care am făcut lucruri personal 'în viața mea anterioară') care și-au abandonat trebile, iarna sau vara trecută, ca să construiască un proiect nemaivăzut în România. Dar sînt atîția pe care n-am apucat să-i cunosc și pe care aș fi vrut să-i cunosc... Noroc de Simona, că știe ea să le zică tuturor, lucruri, după merit.

Mulțumesc, deci, încă o dată - a fost nemaipomenit ! Și să mai faceți (așa cum mi-au răspuns Oana, apoi Andrei, pe Facebook) - chiar dacă, strict în acest moment, o asemenea perspectivă pare foarte-foarte îndepărtată...

glow: friday

Something is not right... Brazilian pianist, Eliane Rodrigues, LITERALLY taking the performance below the stage. from Eliane Rodrigues on Vimeo.

Thursday, January 5, 2017

glow: thursday

Wednesday, January 4, 2017

guvernul grindeanu: totuși, două vești bune

Cînd, prin noiembrie, Ana ne-a certat scurt, pe Facebook, că noi, în bula noastră post-hipsterică, votăm stra-te-gic (sună mai bine cu voce, cu o anumită intonație), ea viza un context anume: acela în care unii dintre noi, ne-votanți PSD din principiu, urma să ne călcăm (iar!) pe creier (sau era pe suflet?) și să votăm, în noiembrie 2016, fie PNL, fie USR - în ciuda evidentelor nepotriviri de caracter. Ah, ce ușurare: nu m-am simțit vizat - căci în postura/posturile în care mă aflu acum, inclusiv aflat în plin sejur prin 'România reală' în ultimii doi ani de zile, votul meu stra-te-gic ar fi trebuit să meargă (doar de data asta!) spre PSD :>
Pînă la urmă n-am votat PSD - căci, se știe, o altă caracteristică a 'bulei noastre', este că sîntem, toți, și masochiști, nu doar idealiști. Astfel încît pot să trag liniștit o primă linie sub guvernul ăsta, în ciuda avertismentelor disperate ale lui Vlad Petreanu, și să fac un apel la identificarea a cel puțin două vești bune :)