guvernul grindeanu: totuși, două vești bune

Cînd, prin noiembrie, Ana ne-a certat scurt, pe Facebook, că noi, în bula noastră post-hipsterică, votăm stra-te-gic (sună mai bine cu voce, cu o anumită intonație), ea viza un context anume: acela în care unii dintre noi, ne-votanți PSD din principiu, urma să ne călcăm (iar!) pe creier (sau era pe suflet?) și să votăm, în noiembrie 2016, fie PNL, fie USR - în ciuda evidentelor nepotriviri de caracter. Ah, ce ușurare: nu m-am simțit vizat - căci în postura/posturile în care mă aflu acum, inclusiv aflat în plin sejur prin 'România reală' în ultimii doi ani de zile, votul meu stra-te-gic ar fi trebuit să meargă (doar de data asta!) spre PSD :>
Pînă la urmă n-am votat PSD - căci, se știe, o altă caracteristică a 'bulei noastre', este că sîntem, toți, și masochiști, nu doar idealiști. Astfel încît pot să trag liniștit o primă linie sub guvernul ăsta, în ciuda avertismentelor disperate ale lui Vlad Petreanu, și să fac un apel la identificarea a cel puțin două vești bune :)

    

Guvernarea, cu totul. Inclusiv datorită volumului halucinant de promisiuni electorale, acest guvern are toate șansele de a fi cel mai monitorizat guvern românesc din istorie :) Îl va monitoriza, în primul rînd, chiar PSD - ca să poată urmări îndeplinirea, la literă, a programului de guvernare. Apoi avem în Parlament niște pitbulli USR, care s-au antrenat mai mult de un deceniu pe instituții ca Primăria Capitalei sau pe afaceri de tipul Roșiei Montane. Avem o parte consistentă a sistemului judiciar. Și pe voi înșivă - inclusiv cu ajutorul instrumentului ăstuia. 
Să fie limpede, poate că așa (mă rog, e vorba de concept, înțelegeți voi!) ne-am și imaginat o guvernare sănătoasă la cap: cu măsuri și termene limită, cu monitorizare permanentă și constantă, cu evaluare de proces. Și cu un număr record de evaluatori externi :) Nu văd cum n-ar putea fi asta o veste bună.

Miniștrii, cu totul și cu totul de. Ați observat, firește, că, imediat ce a fost anunțată componența guvernului, mai toți comentatorii s-au repezit să se plîngă că este vorba de niște oameni de paie, niște simpli executanți. Consecventă, Raluca Turcan a repetat reproșul ăsta și în spiciul din Parlament (Nicușor Dan l-a abandonat). Dar aici cred (nu de-acum, de mai mult timp) că șeful PSD are dreptate: guvernul trebuie să execute un program (sau niște programe) cu care niște oameni au cîștigat niște alegeri. În consecință, un guvern nu se poate da în bărci, pentru că nota de plată o achită cîștigătorii alegerilor la următorul scrutin electoral. Și, atunci, e absolut firesc ca partidul (sau coaliția guvernamentală) să stea cu colții înfipți în pulpa guvernului. Căci călcatul pe greblă nu e amuzant decît atunci cînd li se întămplă altora, pe YouTube. 
Mai mult, avem de-a face cu o discuție care s-a mai purtat în spațiul public, dar cu tot atîta risipă de ipocrizie: a fi sau a nu fi 'specialist' ? Eu cred că miniștrii NU trebuie să fie experți și, în nici-un caz, vedete. Ministrul sănătății NU trebuie să fie un medic celebru, ministrul culturii NU trebuie să fie un actor iubit de toată lumea. Șeful instituției ministeriale trebuie să fie doar un bun manager, tocmai pentru că acesta administrează o instituție care aplică un program (prestabilit) de guvernare. Și-apoi, dacă nici guvernul 'de tehnocrați' nu ne-a arătat ce poate face un ne-medic ca Vlad Voiculescu pentru Sănătate sau un ne-polițist ca Dragoș Tudorache la Interne, atunci nu știu ce ne mai poate convinge...
* Firește, între toți, primul ministru trebuie să fie hiper-coerent - dar, chiar și în cazul acestuia, hiper-coerența este, mai degrabă, un efect inevitabil al calităților sale de manager excepțional.

Sau, mai clar: știam și pînă acum, după 27 de ani de guverne post-comuniste, că expertiza reală se află la consilieri și, în unele cazuri, chiar la secretari de stat. Acum, cu acest guvern, sîntem siguri :) Și, eliberați de efortul de a căuta coerență la miniștri, o să putem fi mai atenți decît de obicei la consilierii lor, la secretarii de stat - și, deloc în ultimul rînd, la secretarii generali din ministere !

Nu știu dacă două vești bune sînt suficiente. Dar pe mine sper să mă țină alea 90 de zile - știți voi, pînă înmuguresc asteniile de primăvară...