[școala gimnazială de arte frumoase - Piatra Neamț, România, iunie 2015]
Wednesday, June 10, 2015
Tuesday, June 9, 2015
Monday, June 8, 2015
greu, de data asta, fără atinsul exponatelor :)
În România există, de-acum, mai multe nuclee de potențiali fondatori ai unor muzee ale copilăriei sau destinate exclusiv copiilor, dar colecționarul Iulian Gorea din Piatra Neamț își dorește, în primul rînd, un muzeu al jucăriilor.
Însă, în așteptarea momentului de clarificare a conceptului de 'muzeu al copilăriei' sau a aceluia în care un membru al unei grupări de colecționari cîștigă la loto și își mută versiunea sa de concept într-un spațiu expozițional permanent echivalent unui muzeu, colecționarul nu se rezumă la jucării - recuperează, firesc, orice alte obiecte legate de copilăria în comunism: nu doar jucării, de la păpuși pînă la mașinuțe și trenulețe, ci și jocuri, rechizite, fotografii, acte (carnete de elev, de pildă), reviste, #younameit.
Și, cînd ți se oferă oportunitatea de a expune într-un muzeu veritabil, aduci tot ce ai - că or ști oamenii ăia cum să selecteze și să aranjeze expoziția, doar 'au demonstrat că-și cunosc meseria'...
Dar, poate și pentru că această expoziție a fost instalată exact în spațiul eliberat de depozitarea precipitată ocazionată de devoalarea unor Mărturii din anii comunismului, modul de tratare al exponatelor a fost identic: nu doar jucării, pînă la urmă, ci orice artefacte reprezentative pentru copilăria în comunism (inclusiv un pick-up); grupate, cît de cît, pe categorii, în vitrine - însă doar grupate, pur și simplu, fără vreun concept clar; și, așa cum v-ați obișnuit, fără absolut nici-un fel de efort de interpretare. O expoziție, deci, minunată pentru adulții care au copilărit sau adolescențit în anii '70-'80, pentru că doar aceștia nu au nevoie de explicații referitoare la exponate - dar și pentru că doar aceștia, cel mai probabil, încă nu se așteaptă la cine știe ce de la un muzeu în anul de grație 2015.
Însă, în așteptarea momentului de clarificare a conceptului de 'muzeu al copilăriei' sau a aceluia în care un membru al unei grupări de colecționari cîștigă la loto și își mută versiunea sa de concept într-un spațiu expozițional permanent echivalent unui muzeu, colecționarul nu se rezumă la jucării - recuperează, firesc, orice alte obiecte legate de copilăria în comunism: nu doar jucării, de la păpuși pînă la mașinuțe și trenulețe, ci și jocuri, rechizite, fotografii, acte (carnete de elev, de pildă), reviste, #younameit.
Și, cînd ți se oferă oportunitatea de a expune într-un muzeu veritabil, aduci tot ce ai - că or ști oamenii ăia cum să selecteze și să aranjeze expoziția, doar 'au demonstrat că-și cunosc meseria'...
Expoziția de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț se numește Jucării de ieri și de astăzi, deoarece colecției aparținînd lui Iulian Gorea și fiului său Ștefan i s-au alăturat, de pildă, și un pick-up, dar și un costum complet de pionieră aparținînd altui colecționar, dar și cîteva seturi consistente de jucării LEGO, contribuția unor elevi de la două școli din Piatra Neamț (acestea din urmă pe holul conex sălii de expoziție).
Fabuloasă colecție, într-adevăr !
Dar, poate și pentru că această expoziție a fost instalată exact în spațiul eliberat de depozitarea precipitată ocazionată de devoalarea unor Mărturii din anii comunismului, modul de tratare al exponatelor a fost identic: nu doar jucării, pînă la urmă, ci orice artefacte reprezentative pentru copilăria în comunism (inclusiv un pick-up); grupate, cît de cît, pe categorii, în vitrine - însă doar grupate, pur și simplu, fără vreun concept clar; și, așa cum v-ați obișnuit, fără absolut nici-un fel de efort de interpretare. O expoziție, deci, minunată pentru adulții care au copilărit sau adolescențit în anii '70-'80, pentru că doar aceștia nu au nevoie de explicații referitoare la exponate - dar și pentru că doar aceștia, cel mai probabil, încă nu se așteaptă la cine știe ce de la un muzeu în anul de grație 2015.
Vestea bună ? Mult mai puține (dar suficiente) plăcuțe cu inscripția 'Vă rugăm nu atingeți exponatele!' :) Ar fi fost și culmea, mai ales într-o expoziție în care tentația (și, deci, riscul) ca această rugăminte să fie ignorată e considerabilă...
Atenție, deci, autorități ! Fotografia de mai sus surprinde o... o... nici nu știu cum să-i spun - o grozăvie, o încălcare a unui principiu sfînt al unui muzeu respectabil: NU ATINGE EXPONATELE ! Însă cum nu foarte multe muzee respectabile se înghesuie să expună artefacte împrumutate de la persoane private, și foarte puține expun jucării, bănuiesc că, în acest caz, scorul dintre colecție (fabuloasă, da?) și expoziție (hm, da?poate fi considerat o remiză benefică pentru toată lumea.
Sunday, June 7, 2015
Saturday, June 6, 2015
Friday, June 5, 2015
Thursday, June 4, 2015
Wednesday, June 3, 2015
holcim după holcim
Cică în perioada 10–11 iunie, gașca Kooperativa 2.0 pune de o expediție la Câmpulung (Muscel), la Holcim: să vadă fabrica și să înțeleagă mai bine cum funcționează lucrurile pe-acolo. Cum 10 și 11 iunie pică în mijlocul săptămînii, o să fie nu o vizită 'de lucru', ci chiar una 'de muncă' - conceptul Bloggers Inc. presupune faptul că toți bloggerii participanți primesc, timp de două zile, o funcție de conducere în cadrul fabricii Holcim. O să fie cel puțin interesant...
Nu mi-ar strica două zile în board-ul Holcim, și anume în poziția celui care supervizează programele de CSR ale companiei. CSR înseamnă 'responsabilitate socială' - dar sînt sigur că știți asta de-acum, că e plin, de niște ani, de CSR în mediul corporatist din România.
Ceea ce știți (poate) mai puțin e că Holcim a fost un pionier din punctul ăsta de vedere. În 2004, Fundația CONCEPT, la care lucram pe vremea aceea, a pus la cale, la inițiativa Holcim și în parteneriat cu Ministerul Educației (și Cercetării și Tineretului), proiectul Creează-ți mediul! - un demers educațional vizînd elevii din clasele III-VII, care își propunea să formeze, încă de la aceste vîrste (10-12 ani), un comportament civic de protecție a mediului înconjurător.
N-am făcut parte din echipa de bază a proiectului, mi-am băgat numai nasul, punctual :( La momentul respectiv, aveam în brațe toate inițiativele CONCEPT din zona Socrates II, programul de educație și formare al Comisiei Europene - inclusiv Adventures in Forum Theatre, proiectul ăla în care a poposit, pentru prima oară, teatrul forum pe meleaguri românești, cu Augusto Boal cu tot (altă poveste!). În plus, cîștigasem și managerizam, pentru prima oară, trei proiecte simultan (tot Socrates II) adjudecate 'pe cont propriu', adică de către două oengeuri la care aveam poziții executive... Cam multe mingi în aer, deci. Dar cînd am văzut ce-a ieșit, cu atît mai mult cu cît o bună parte din participanți erau prinși și în proiectul meu cu teatru forum, am fost tare invidios !
După cum ați văzut, referirea la acest proiect încă există pe site-ul Holcim, inclusiv pentru faptul că s-a umplut de premii, dar în primul rînd pentru că publicațiile educationale generate în cadrul acestuia au forțat includerea în curriculum-ul național al obiectelor opționale pentru elevii din învățămîntul primar și gimnazial.
Drepturile de autor ale publicațiilor aparține, normal, Holcim, dar merge preluat un citat scurt din prefața directorului general de atunci al Holcim:
Ceea ce știți (poate) mai puțin e că Holcim a fost un pionier din punctul ăsta de vedere. În 2004, Fundația CONCEPT, la care lucram pe vremea aceea, a pus la cale, la inițiativa Holcim și în parteneriat cu Ministerul Educației (și Cercetării și Tineretului), proiectul Creează-ți mediul! - un demers educațional vizînd elevii din clasele III-VII, care își propunea să formeze, încă de la aceste vîrste (10-12 ani), un comportament civic de protecție a mediului înconjurător.
N-am făcut parte din echipa de bază a proiectului, mi-am băgat numai nasul, punctual :( La momentul respectiv, aveam în brațe toate inițiativele CONCEPT din zona Socrates II, programul de educație și formare al Comisiei Europene - inclusiv Adventures in Forum Theatre, proiectul ăla în care a poposit, pentru prima oară, teatrul forum pe meleaguri românești, cu Augusto Boal cu tot (altă poveste!). În plus, cîștigasem și managerizam, pentru prima oară, trei proiecte simultan (tot Socrates II) adjudecate 'pe cont propriu', adică de către două oengeuri la care aveam poziții executive... Cam multe mingi în aer, deci. Dar cînd am văzut ce-a ieșit, cu atît mai mult cu cît o bună parte din participanți erau prinși și în proiectul meu cu teatru forum, am fost tare invidios !
După cum ați văzut, referirea la acest proiect încă există pe site-ul Holcim, inclusiv pentru faptul că s-a umplut de premii, dar în primul rînd pentru că publicațiile educationale generate în cadrul acestuia au forțat includerea în curriculum-ul național al obiectelor opționale pentru elevii din învățămîntul primar și gimnazial.
Drepturile de autor ale publicațiilor aparține, normal, Holcim, dar merge preluat un citat scurt din prefața directorului general de atunci al Holcim:
În calitate de membru al comunităților în care lucrează, HOLCIM își asumă o responsabilitate activă și, în consecință, derulează numeroase programe în beneficiul acestor comunități. [...] Dacă te bazezi pe putere, performanță și pasiune, comunitatea în mijlocul căreia trăiești are doar de cåștigat. Oamenii din toate colțurile lumii au înțeles necesitatea adoptării unui comportament responsabil față de natură. Dar [...] ocrotirea mediului nu este doar o problemă individuală, ci una colectivă și necesită sprijin reciproc.Știu că știți. Dar, încă o dată: toate astea se întîmplau în 2004, atunci cînd acronimul CSR era confundat ba cu CSM, ba cu CSAT :>
Cît despre comunitate, pfuaaai... Am ajuns prima oară la Câmpulung acum puțini ani, profitănd de proiecte derulate în Corbi (o vale mai încolo). Am descoperit un oraș nemaipomenit: cel mai vechi oraș din Muntenia, fostă capitală, bine ascuns la capătul unei șosele groaznice, are o arhitectură de tîrg care poate fi transplantat oricînd (dar NU vrem asta!) în Ardeal, fără să se prindă prea multă lume. De fapt, dacă benzina și suspensiile mașinii nu ar fi fost, anul trecut, ca și acum, o investiție imposibilă, probabil că aș fi locuit, acum, la Câmpulung - pentru că aș fi făcut o tonă de proiecte cu Muzeul Municipal de acolo, care are, de anul trecut, un director tînăr și vioi, Alexandru Oprea. Cum, însă, benzina și suspensiile sînt, acum, o problemă chiar cu cîteva ordine de mărime mai mare decît anul trecut, inclusiv în perioada asta, cînd sînt [din ce în ce] mai departe de București, rămîne pe altă dată...
P.S. Am amînat să scriu textul ăsta pînă azi, astfel încît să apară de ziua lui Radu Mateescu (alt pietrean!), președintele Fundației CONCEPT (de la început pînă la sfîrșit) și facilitator de minunății. Hai la mulți ani, Radu, și pe această cale - and thanks for all the fish :)
Tuesday, June 2, 2015
alcedo 25 ? ba alcedo 4000 !
prima roșie :)Posted by Lucian Branea on Tuesday, May 26, 2015
Prima roșie, da ? Între timp au devenit primele trei - and counting :)
Un început bun, zic eu. La ele mă gîndeam săptămînile astea, cînd am fost surprins, pe toate canalele online posibile, de campania ALCEDO.
Dacă n-ați auzit încă de ei e (probabil) pentru că mai stați la bloc. Dar asta o să se rezolve, #poatecă, în curînd - căci oricine merită măcar o floare a soarelui ca să țină umbră roșiilor ălora :)
Eu am aflat de ALCEDO încă de prin 1991, ca jurnalist, într-o clădire de pe bulevardul Bălcescu (care e posibil să nu mai existe). Deși am consumat acolo, pe fugă, o poveste despre niște oameni care fondau o firmă în mai 1990 (cînd noi, ne-biologii, aveam altă treabă, în vecini, prin Piața Universității), am tratat-o (deja!) ca pe un viitor studiu de caz de antreprenoriat incipient - în definitiv, ALCEDO încă avea sediul într-un apartament, ca toate celelalte; și cîte firme înființate în 1990 mă așteptam să mai existe 10-20 de ani mai tîrziu...?
Am uitat repede de ea, căci nu era chiar în zona mea de expertiză. Dar și cei de la ALCEDO au uitat de mine, pentru că au fost ocupați să împlinească 25 de ani și să devină cel mai mare distribuitor de produse pentru protecția plantelor și de semințe din România, precum și unul dintre principalii jucători pe piața de distribuție de îngrășăminte - și mai insistent din toamna lui 2011, cînd japonezii de la Sumitomo au devenit acționari majoritari.
Dacă n-ați auzit încă de ei e (probabil) pentru că mai stați la bloc. Dar asta o să se rezolve, #poatecă, în curînd - căci oricine merită măcar o floare a soarelui ca să țină umbră roșiilor ălora :)
Eu am aflat de ALCEDO încă de prin 1991, ca jurnalist, într-o clădire de pe bulevardul Bălcescu (care e posibil să nu mai existe). Deși am consumat acolo, pe fugă, o poveste despre niște oameni care fondau o firmă în mai 1990 (cînd noi, ne-biologii, aveam altă treabă, în vecini, prin Piața Universității), am tratat-o (deja!) ca pe un viitor studiu de caz de antreprenoriat incipient - în definitiv, ALCEDO încă avea sediul într-un apartament, ca toate celelalte; și cîte firme înființate în 1990 mă așteptam să mai existe 10-20 de ani mai tîrziu...?
Am uitat repede de ea, căci nu era chiar în zona mea de expertiză. Dar și cei de la ALCEDO au uitat de mine, pentru că au fost ocupați să împlinească 25 de ani și să devină cel mai mare distribuitor de produse pentru protecția plantelor și de semințe din România, precum și unul dintre principalii jucători pe piața de distribuție de îngrășăminte - și mai insistent din toamna lui 2011, cînd japonezii de la Sumitomo au devenit acționari majoritari.
N-o să vă asaltez cu multe detalii tehnice, pentru că ALCEDO tot nu se află chiar în zona mea de expertiză - poate după ce obțin a douăzecea roșie, plus ardeii ăia, bașca pătrunjelul și mărarul o să îndrăznesc... Dar, din emisiunile TV care i-au curtat în perioada asta, am selectat-o pe cea de mai jos, de pe TVR2 - și veți afla din ea continuarea unei povești de succes pe care n-am urmărit-o, din vina mea, timp de 25 de ani.
Eu zic că v-am lăsat pe mîini (mă rog, mîini cu microfoane în ele) bune. Chiar dacă mai am lucruri în comun cu ALCEDO: de pildă, primul lor depozit în afara bazei de operațiuni din județul Giurgiu a fost în Neamț; și o predilecție pentru numărul 13 :)
Monday, June 1, 2015
Sunday, May 31, 2015
săptămâna bloggerului biciclist
Ați văzut că e periculos cu bicicleta, nu numai în București, nu ? - ministrul american de externe (da, cel pe care ziariștii, fără excepție, vi-l prezintă ca 'secretarul de stat al SUA', confuzînd secretarele și non-secretarii din patria noastră) a avut azi dimineață, în Franța, un accident care i-a întrerupt un program care includea, printre altele, atît întîlniri cu discuții despre programul nuclear iranian, cît și despre mereu actualele isprăvi ale ISIS !
Pentru că nimeni nu putea să prevadă așa pățanie, Asociația Green Revolution, împreună cu Federația Europeană de Ciclism, se ține în continuare, în România și în alte 11 țări din Europa, de campania Bike2Work, care încurajează companiile să-și îndemne angajații să facă echipe și să vină la birou cu bicicleta. În plus, în România, care e forever mai șmecheră (Blogal Initiative = valoare), se pune și de Săptămâna Bloggerului Biciclist, în care se îndeamnă bloggerii să meargă timp de o săptămână cu bicicleta.
Ceea ce vă doresc și vouă, ca de obicei ! Sigur că, în Piatra Neamț, pericolul vine, mai degrabă, de la alți bicicliști, decît de la mașinile care nu pot rula, în majoritatea perimetrului urban de pe-aici, cu mai mult de 30 la oră nici să vrea - dar ce plăcut e să fii moralist la altitudinea asta...:)
Saturday, May 30, 2015
Friday, May 29, 2015
jocuri friv, olé, olé
În mai multe proiecte, din 2008 încoace, am tot povestit de rolul benefic al jocurilor video - ba argumentînd cu cele 36 de principii de învățare implicate în acestea, propovăduite de James Paul Gee din 2003 încoace, ba cu cercetări peste cercetări, înmulțite substanțial după 2000.
Nu știu exact cîte principii de învățare funcționează în cazul explozivei categorii, de dată recentă, a jocurilor friv, dar divertisment există cît cuprinde.
Încercați să vă imaginați o activitate, oricare, cu condiția ca aceasta să fie adecvată și copiiilor, sau un personaj de desene animate ori benzi desenate de o oarecare notorietate undeva pe glob - și, cu siguranță, există jocuri friv online care să vă satisfacă orice exces de creativitate, conform solidului principiu build it and they'll come :)
E drept: jocurile friv online vor agăța mai puțin adulții și mai mult copiii. Și cum tocmai am aflat, de la Nic Sârbu, că un studiu foarte recent, executat într-o comunitate urbană, minoritară și cu venituri mici din SUA, a relevat că 36% din copiii sub doi ani deja se ocupau consistent cu jocuri video pe dispozitive mobile, sîntem pe un drum interesant. Nu de alta, dar știu eu niște adulți care s-ar bate cu proprii copii pe accesul la joculețul în care trebuie să-ți îngrijești unicornul...
Thursday, May 28, 2015
Wednesday, May 27, 2015
jocuri-jocuri - cu mașini
Am permis de conducere de destul de puțin timp. Și zău că mi-au fost utile reprizele, din perioade anterioare, de Need for Speed și Grand Theft Auto - mai mult la testul psihologic și ceva mai puțin în trafic, dat fiind că am cheltuit cîte ceva, la Need for Speed, cu reparatul mașinilor, conduse așa cum conduc hocheiștii pucul: cu multă mantinelă...
Nu mai am, de mult, așa ceva pe vreun hdd sau pe vreun dvd - dar nici n-ar mai fi nevoie, pentru că jocuri cu mașini sînt, acum, pe toate wall-urile și, chiar mai rău, pe toate telefoanele. Mașini și condus mașini online cît cuprinde. Și MMORPG (massively multiplayer online role-playing game) și cît de un selfie cu camera montată alături de oglinda mașinii.
Sigur că mașinile de curse par cele mai atractive - dar Grand Theft Auto ne-a învățat niște forme noi de escapism în cei 18 ani de existență: mașini de poliție ? ambulanțe ? taxiuri ? poate autobuze ? Oricînd...
Sau, că întotdeauna se poate și mai bine, tractoare - da, există jocuri cu tractoare. Ai zice că astea sînt pentru copii - dar nu, aparent, tractorul poate fi o bună metaforă pentru acel monster truck cu care dai buzna în grădina vecinului. Pe drumul cel mai scurt. Asta dincolo de faptul că te poți întîlni pe-acolo cu tractorul-aluniță sau cu (preferatul meu!) tractorul-zombie - ceea ce duce interacțiunea cu un tractor într-o lume, deja, să-i zicem specială :)
În altă ordine de idei: încă mai caut jocul ăla de Monopoly numai cu duty-free-uri :)
Tuesday, May 26, 2015
Monday, May 25, 2015
Sunday, May 24, 2015
Saturday, May 23, 2015
și mahmureala...
Nu [prea] urmaresc Eurovision - dar anul acesta am fost, cumva, nevoit s-o fac (don't ask!)... Am inteles de ce nu s-a...Posted by Lucian Branea on Friday, May 22, 2015
Friday, May 22, 2015
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)