Wednesday, June 3, 2015

holcim după holcim



Cică în perioada 10–11 iunie, gașca Kooperativa 2.0 pune de o expediție la Câmpulung (Muscel), la Holcim: să vadă fabrica și să înțeleagă mai bine cum funcționează lucrurile pe-acolo. Cum 10 și 11 iunie pică în mijlocul săptămînii, o să fie nu o vizită 'de lucru', ci chiar una 'de muncă' - conceptul Bloggers Inc. presupune faptul că toți bloggerii participanți primesc, timp de două zile, o funcție de conducere în cadrul fabricii Holcim. O să fie cel puțin interesant...
Nu mi-ar strica două zile în board-ul Holcim, și anume în poziția celui care supervizează programele de CSR ale companiei. CSR înseamnă 'responsabilitate socială' - dar sînt sigur că știți asta de-acum, că e plin, de niște ani, de CSR în mediul corporatist din România.
Ceea ce știți (poate) mai puțin e că Holcim a fost un pionier din punctul ăsta de vedere. În 2004, Fundația CONCEPT, la care lucram pe vremea aceea, a pus la cale, la inițiativa Holcim și în parteneriat cu Ministerul Educației (și Cercetării și Tineretului), proiectul Creează-ți mediul! - un demers educațional vizînd elevii din clasele III-VII, care își propunea să formeze, încă de la aceste vîrste (10-12 ani), un comportament civic de protecție a mediului înconjurător. 

N-am făcut parte din echipa de bază a proiectului, mi-am băgat numai nasul, punctual :( La momentul respectiv, aveam în brațe toate inițiativele CONCEPT din zona Socrates II, programul de educație și formare al Comisiei Europene - inclusiv Adventures in Forum Theatre, proiectul ăla în care a poposit, pentru prima oară, teatrul forum pe meleaguri românești, cu Augusto Boal cu tot (altă poveste!). În plus, cîștigasem și managerizam, pentru prima oară, trei proiecte simultan (tot Socrates II) adjudecate 'pe cont propriu', adică de către două oengeuri la care aveam poziții executive... Cam multe mingi în aer, deci. Dar cînd am văzut ce-a ieșit, cu atît mai mult cu cît o bună parte din participanți erau prinși și în proiectul meu cu teatru forum, am fost tare invidios ! 
După cum ați văzut, referirea la acest proiect încă există pe site-ul Holcim, inclusiv pentru faptul că s-a umplut de premii, dar în primul rînd pentru că publicațiile educationale generate în cadrul acestuia au forțat includerea în curriculum-ul național al obiectelor opționale pentru elevii din învățămîntul primar și gimnazial.
Drepturile de autor ale publicațiilor aparține, normal, Holcim, dar merge preluat un citat scurt din prefața directorului general de atunci al Holcim:
În calitate de membru al comunităților în care lucrează, HOLCIM își asumă o responsabilitate activă și, în consecință, derulează numeroase programe în beneficiul acestor comunități. [...] Dacă te bazezi pe putere, performanță și pasiune, comunitatea în mijlocul căreia trăiești are doar de cåștigat. Oamenii din toate colțurile lumii au înțeles necesitatea adoptării unui comportament responsabil față de natură. Dar [...] ocrotirea mediului nu este doar o problemă individuală, ci una colectivă și necesită sprijin reciproc.
Știu că știți. Dar, încă o dată: toate astea se întîmplau în 2004, atunci cînd acronimul CSR era confundat ba cu CSM, ba cu CSAT :>

Cît despre comunitate, pfuaaai... Am ajuns prima oară la Câmpulung acum puțini ani, profitănd de proiecte derulate în Corbi (o vale mai încolo). Am descoperit un oraș nemaipomenit: cel mai vechi oraș din Muntenia, fostă capitală, bine ascuns la capătul unei șosele groaznice, are o arhitectură de tîrg care poate fi transplantat oricînd (dar NU vrem asta!) în Ardeal, fără să se prindă prea multă lume. De fapt, dacă benzina și suspensiile mașinii nu ar fi fost, anul trecut, ca și acum, o investiție imposibilă, probabil că aș fi locuit, acum, la Câmpulung - pentru că aș fi făcut o tonă de proiecte cu Muzeul Municipal de acolo, care are, de anul trecut, un director tînăr și vioi, Alexandru Oprea. Cum, însă, benzina și suspensiile sînt, acum, o problemă chiar cu cîteva ordine de mărime mai mare decît anul trecut, inclusiv în perioada asta, cînd sînt [din ce în ce] mai departe de București, rămîne pe altă dată... 

P.S. Am amînat să scriu textul ăsta pînă azi, astfel încît să apară de ziua lui Radu Mateescu (alt pietrean!), președintele Fundației CONCEPT (de la început pînă la sfîrșit) și facilitator de minunății. Hai la mulți ani, Radu, și pe această cale - and thanks for all the fish :)