Post by Lucian Branea.
Saturday, October 25, 2014
Friday, October 24, 2014
Thursday, October 23, 2014
resurse storytelling: din nou, turcia - pe foarte scurt
Am văzut ce se întîmplă atunci cînd filmezi, promoțional, de la înălțime: de acolo, de sus, nu se mai văd tare bine nici țăranii ăia auto-sechestrați în crîșmă de dimineața pînă seara, nici mașinile alea blocate în trafic în intersecția de la Răzoare sau pe la Comarnic, nici suprafețele uriașe defrișate prin codrii patriei pentru pune în loc fragmente de Romanian Garden - și, într-o bună măsură, nici bugetele cheltuite pe operațiuni de branding care, printre altele, nu contribuie, în nici-un fel, la diferențierea semnificativă a obiectului muncii de alte brand-uri de prin preajmă.
Dar am și știut, măcar instinctiv, că întotdeauna se poate și altfel...
Wednesday, October 22, 2014
epale
A intrat în viteza a doua EPALE (Electronic Platform for Adult
Learning in Europe) - acum cu un un calendar de evenimente și un newsroom - adică știri privind bune practici în educația adulților, politici și oportunități de finanțare.
Promite, în scurt timp, versiuni în toate cele 24 de limbi din Uniunea Europeană, un glosar de termeni utilizați în educația adulților și, foarte important, o facilitate de căutare de parteneri.
EPALE este o inițiativă nouă finanțată de către Comisia Europeană și administrată prin Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură.
Tuesday, October 21, 2014
do the right mix - today: park & worry
Ziceam duminică cîteva vorbe despre Comisia Europeană care a demarat o campanie [pentru mobilitate urbană durabilă] prin care vrea să comunice faptul că cel mai bun mod de a te deplasa prin oraş este printr-un mix de mijloace de transport.
Atunci cînd locuiești în centrul centrului Bucureștiului, un astfel de mix e absolut inevitabil: de fiecare dată cînd ieșeam din blocul de pe Smârdan, îmi lua vreo 3-5 secunde ca să-mi aduc aminte unde, pe care latură a Centrului Vechi, reușisem să-mi parchez mașina cu o zi înainte. După care aveam de mers binișor (pe jos, dar nu numai) - începînd, evident, cu slalom printre măsuțe și chelneri și turiști proțăpiți, în drum, cu aparatele lor foto. Acuma, nu că stimatul centru al Bucureștiului ar fi vreo margaretă specială, pentru că, odată ajuns la orice destinație, acest film se relua oarecum identic: caută parcare mult și bine, mergi pe jos o grămadă pînă la destinația reală, apoi stai și încearcă să-ți amintești unde ai lăsat mașina...
De regulă, însă, nu printre mașini cu număr cu B (care și-au găsit, în timp, locul pe pămînt), ci printre vizitatori ai aglomerării urbane imposibile care e Bucureștiul - stressați și dezorientați sau, dimpotrivă, mimînd o aroganță ostentativă fără de care, cred ei, nu se poate supraviețui în jungla rutieră bucureșteană.
Pentru că transport public local :) Care, după atîția ani, în București, continuă să fie imposibil. Pentru că, în acest context, voiam să zic că am admirat întotdeauna soluțiile de tip park & ride (parcări uriașe la capetele liniilor de metrou, în care lași mașina la intrarea în oraș și, apoi, te miști cu transportul în comun) - prima oară în Praga. Problema e că un astfel de sistem nu poate funcționa decît acolo unde transportul public merge brici - iar transportul public din Praga era (și poate mai este) cel mai minunat din Europa și, poate, de pe planetă. Știam, deci, intuitiv, că așa ceva n-ar prea merge în București. După care am văzut știrea asta:
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cosmarul-parcarilor-obliga-mii-de-soferi-sa-si-lase-masinile-la-intrarea-in-capitala-harta-celor-mai-aglomerate-zone.html
Înapoi la mașină, deci - și țîști din București. Nu înainte de selfie-ul ăla. Căci ziceam, în week-end, și că, pentru participarea la această campanie (printr-un upload a unei fotografii în aplicaţia Do The Right Mix) mă pregătisem să-mi fac un selfie într-o postură auto-ironică - și anume împingînd mașinuța, adică aplicînd un mix perfect de deplasare eco și activitate fizică, corect ? Căci Comisia Europeană o să și premieze pe unii din cei care îşi fac un selfie în orasul lor în care le arătați cum folosiți oricare dintre următoarele mijloace de transport: role, scuter, motocicletă, barcă, tren, trotinetă, mers pe jos, bicicletă, car sharing (cel putin 3 persoane într-o mașină), tramvai, autobuz, troleibuz, metrou - ca variante de deplasare urbană, contribuind la protejarea mediului prin deplasarea, în acest mod, printr-un oras mai puțin poluat și aglomerat.
Ceea ce am și făcut. Tot selfie veritabil (doar eu cu mine, deci încadrată cu flit)...
De regulă, însă, nu printre mașini cu număr cu B (care și-au găsit, în timp, locul pe pămînt), ci printre vizitatori ai aglomerării urbane imposibile care e Bucureștiul - stressați și dezorientați sau, dimpotrivă, mimînd o aroganță ostentativă fără de care, cred ei, nu se poate supraviețui în jungla rutieră bucureșteană.
Pentru că transport public local :) Care, după atîția ani, în București, continuă să fie imposibil. Pentru că, în acest context, voiam să zic că am admirat întotdeauna soluțiile de tip park & ride (parcări uriașe la capetele liniilor de metrou, în care lași mașina la intrarea în oraș și, apoi, te miști cu transportul în comun) - prima oară în Praga. Problema e că un astfel de sistem nu poate funcționa decît acolo unde transportul public merge brici - iar transportul public din Praga era (și poate mai este) cel mai minunat din Europa și, poate, de pe planetă. Știam, deci, intuitiv, că așa ceva n-ar prea merge în București. După care am văzut știrea asta:
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cosmarul-parcarilor-obliga-mii-de-soferi-sa-si-lase-masinile-la-intrarea-in-capitala-harta-celor-mai-aglomerate-zone.html
Înapoi la mașină, deci - și țîști din București. Nu înainte de selfie-ul ăla. Căci ziceam, în week-end, și că, pentru participarea la această campanie (printr-un upload a unei fotografii în aplicaţia Do The Right Mix) mă pregătisem să-mi fac un selfie într-o postură auto-ironică - și anume împingînd mașinuța, adică aplicînd un mix perfect de deplasare eco și activitate fizică, corect ? Căci Comisia Europeană o să și premieze pe unii din cei care îşi fac un selfie în orasul lor în care le arătați cum folosiți oricare dintre următoarele mijloace de transport: role, scuter, motocicletă, barcă, tren, trotinetă, mers pe jos, bicicletă, car sharing (cel putin 3 persoane într-o mașină), tramvai, autobuz, troleibuz, metrou - ca variante de deplasare urbană, contribuind la protejarea mediului prin deplasarea, în acest mod, printr-un oras mai puțin poluat și aglomerat.
Ceea ce am și făcut. Tot selfie veritabil (doar eu cu mine, deci încadrată cu flit)...
Monday, October 20, 2014
de ce să participi la cursuri cu formatorii rețelei ErasmusPlus
De săptămîna viitoare, noua rețea de formatori (acum ErasmusPlus, înlocuind rețeaua TiA, operațională pînă în luna iunie 2014) se pune pe treabă - în public, adică. Niște lume nouă și cursuri într-un format nou, numai bune pentru viitorii candidați cu proiecte Erasmus+.
Lista sesiunilor de formare din perioada imediat următoare se află aici - dar și mai jos, cît să aveți o idee cu privire la modul în care se începe.
După cum știți, probabil, deja, pentru a participa la astfel de cursuri trebuie să vă candidați pentru un curs anume și, apoi, să fiți selectați. În cazul în care sînteți printre 'cei aleși', aveți acces la o sesiune de formare de trei zile complet gratuită. Astfel încît lista motivelor pentru care merită să participați la cursuri cu formatorii rețelei ErasmusPlus începe bine (și continuă cam la fel). Deci:
* participarea e gratuită :)
* TOȚI formatorii/trainer-ii sînt experimentați, selectați în urma unui proces elaborat și exigent, care a avut loc la începutul verii - ceea ce înseamnă că n-o să stați doar să ascultați pe cineva care vorbește, ci o să lucrați efectiv la conceperea unor proiecte;
* TOȚI formatorii/trainer-ii au fost instruiți în cadrul agenției naționale care se ocupă de Erasmus+ - deci sînt puși la punct cu procedurile de candidatură și selecție (în măsura în care acestea din urmă s-au clarificat, pe parcursul anului 2014, la nivelul agenției);
* TOȚI formatorii/trainer-ii au experiență practică în derularea de proiecte - deci știu prin ce trece (sau poate trece) un candidat, atunci cînd își face curaj să-și angajeze instituția într-o aventură educațională cu alonjă europeană;
* participînd la un astfel de curs nu doar înveți o sumedenie de chestii, mai noi sau mai vechi, despre proiecte în general și despre proiectele Erasmus+ în special, ci îți și întîlnești, la curs, printre participanți sau chiar printre formatori, viitori competitori, dar și viitori parteneri :)
Numai de bine, deci !
În același timp, ca să nu vă imaginați că aceste cursuri sînt soluții miraculoase și ca să vă reglați adecvat, deci, așteptările, e bine să știți că:
* grupurile de cursanți sînt
* nu se merge, cel puțin în această etapă, pe cursuri specializate pe categorii de beneficiari - deci nu veți avea un curs focalizat pe proiecte de tineret sau, respectiv, educația adulților, de pildă (deși formatorii sînt specializați - vezi lista formatorilor), ci un curs dedicat proiectelor din cadrul Erasmus+;
* nu trebuie să le cereți formatorilor imposibilul și 'specialul', pentru că aceștia nu sînt, în mod automat, într-o relație privilegiată cu agenția națională sau cu diverșii responsabili de programe - ei sînt sub-contractați să livreze cursuri de formare...
* ... cursuri de formare și atît - pentru că formatorii nu pot fi, în același timp, evaluatori sau consultanți (aceasta fiind o politică a agenției naționale, menită să-i țină, pe aceștia, departe de conficte de interese);
* mai mult: extrem de puțini dintre actualii formatori au fost, în trecut, evaluatori în programele Învățare pe Tot Parcursul Vieții sau Tineret în Acțiune.
Acestea fiind spuse, vă urez baftă la candidaturi pentru cursuri cu formatorii rețelei ErasmusPlus !
Și, dacă nu sînteți admiși la ele sau dacă vreți și o altă perspectivă, dați un semn - căci fac și eu din astea, dar cu alte avantaje și dezavantaje :) Toamna asta, însă, numai în perimetrul Focșani - Suceava - Piatra Neamț - Iași...
Sunday, October 19, 2014
do the right mix - today: shake it gently
Comisia Europeană a demarat o campanie [pentru mobilitate urbană durabilă] prin care vrea să comunice faptul că cel mai bun mod de a te deplasa prin oraş este printr-un mix de mijloace de transport. De exemplu, la orele de vîrf, maşina ar putea să nu fie cea mai bună alegere. Sau bicicleta: deşi oferă mai multă mobilitate într-un mediu urban aglomerat, nu mai contribuie așa tare la sănătatea ta pe ploaie sau pe ger. Drept care, alegerea inteligentă ar fi o combinație de mijloace de transport care să te ajute să ajungi la timp unde trebuie. Iar Comisia Europeană o să și premieze pe unii din cei care îşi fac un selfie în orasul lor în care le arătați cum folosiți oricare dintre următoarele mijloace de transport: role, scuter, motocicletă, barcă, tren, trotinetă, mers pe jos, bicicletă, car sharing (cel putin 3 persoane într-o mașină), tramvai, autobuz, troleibuz, metrou - ca variante de deplasare urbană, contribuind la protejarea mediului prin deplasarea, în acest mod, printr-un oras mai puțin poluat și aglomerat.
Pentru participarea la această campanie (printr-un upload a unei fotografii în aplicaţia Do The Right Mix) mă pregătisem să-mi fac un selfie într-o postură auto-ironică, dar atît de relevantă pentru realitatea Bucureștiului (și Timișoarei, Clujului, Iașului, Constanței, Craiovei, you name it!) - și anume împingînd mașinuța. Un mix perfect de deplasare eco și activitate fizică, corect ? Dar cum realitatea bate ficțiunea la orice oră din zi și din noapte, fix în ziua în care îmi programasem ședința foto, mașinuța a rămas în drum din cauză de ambreiaj; și, ca realitatea să fie cît mai sfidătoare, asta s-a întîmplat chiar în cîmpul cîmpului - acolo unde împinsul mașinii, pe marginea șoselei, apoi pe platformă, presupunea o activitate fizică obligatorie, NU voluntară. Nimic voluntar, totul scrîșnit, în mutatul mașinii din calea unor TIR-uri prea grăbite, apoi în expediția pînă în primul sat, după o cheie de 22 sau de 24 (trebuia, de fapt, una de 20) care n-a rezolvat nimic, apoi în turele de fumat în jurul mașinii pînă la sosirea platformei.
Am făcut-o, pînă la urmă, în oraș. Selfie veritabil (doar eu cu mine, deci încadrată cu flit)...
...deoarece campania cere o fotografie (ceea ce vă doresc și vouă!). Dar, pentru blog, am și un filmuleț consemnînd o operațiune de extreme car sharing în Slatina anului 2012: frații și surorile Marx - 8 la număr, în micuța (și flexibila) Kia Picanto.
[filmare: Claudia Trușcă; producția, regia, editarea - și cam tot restul, inclusiv o optime din non-jocul actoricesc: subsemnatul]
desculț în casă
Cu puțin timp în urmă, am umblat mult și bine, printr-un oraș mai mijlociu ca mărime, în căutarea ultimei 'consignații' locale. Cînd am găsit-o, am înțeles, în sfîrșit, de ce a dispărut tipul ăsta de stabiliment: e cel mai trist magazin din lume - pentru că e, pur și simplu, un loc în care obiectele care n-au reușit să fie vîndute nici în piață, nici pe marginea drumului (e limpede că, la acest nivel și într-un oraș nu prea mare, nu putem vorbi de eBay sau okazii.ro), se duc să moară. Acolo unde am ajuns eu, într-un spațiu destul de mărișor, erau expuse, alături de (puține) lucrușoare mai noi, o sumedenie de vechituri inimaginabile, care nu și-ar fi găsit loc nicăieri altundeva. Și, în fine, faptul că am găsit, la vînzare, niște agende din 2012, a pus capac...
Dar, în locul acela, se găseau puține covoare - știți care: covoarele acelea persane, mari și greoaie, care absorb praful cu o viteză de necrezut. Unul din motive pare să fie acela că, în casele 'tradiționale' (dar și cu venituri limitate), un covor persan nu numai că e o investiție (?) în sine, însă acesta compensează și deficiențe ale parchetului vechi, nerașchetat sau rașchetat degeaba. În astfel de case, e inutil să argumentez proprietarilor că o podea eliberată de un covor masiv nu e doar o opțiune estetică, ci reprezintă o soluție care simplifică, realmente, considerabil, orele alea de curățenie: atîta timp cît nu poți investi în înlocuirea unui parchet vechi de zeci de ani, ai, normal, o motivație în plus să-l acoperi cît mai bine :)
Dar dacă poți investi, nu ezita :)
Recomandarea din week-end-ul ăsta e pentru parchetpeviata.ro.
Iar opțiunea mea e pentru parchetul ăsta triplustratificat de nuc, iote:
Zic ei: parchetpeviata.ro a rămas fidel viziunii de la început de a folosi numai produse ecologice și de calitate, din lemn 100%.
Domnii cu pricina pot asigura și instalarea (cu o echipă de meșteri parchetari certificați Bona), la care oferă o garanție de cinci ani la montaj. Bașca un serviciu anual de întreținere parchet - gratuit, în cei cinci ani, pentru clienți.
Ce să zic: visez de mic să locuiesc într-o casă în care să umblu desculț absolut pe oriunde - dar, pînă acum, nici n-am muncit, nici n-am avut noroc, vorba ceea. Dar recuperez, căci am o relație bună cu nucii: am dedus asta din faptul că n-am căzut din nici-un nuc cînd eram mic...
Saturday, October 18, 2014
Friday, October 17, 2014
Thursday, October 16, 2014
jazz. cluj. de voie.
Așa să știți: că, între 23 şi 25 octombrie, are loc chiar la Cluj, un nou festival - și anume Cluj International Jazz Festival, un eveniment care aduce pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca niscaiva nume sonore din jazz: Eli Degibri Quartet (Israel), Chico Freeman Quartet (SUA), James Blood Ulmer with Pierre Dørge & New Jungle Orchestra (SUA / Danemarca).
Bilete - mintenaș aici: http://www.eventim.ro/ro/bilete/cluj-international-jazz-festival-cluj-napoca-casa-de-cultura-a-studentilor-372422/event.html
podu iloaiei în 15 minute
Blocul (unul din ele?) e în centrul centrului. La parter - sediul primăriei.
Geamurile biroului de circumscripție al senatorului PSD sînt tapetate cu afișe cu 'Ponta președinte'. 20 de metri mai încolo, biroul deputatului PNL nu are nici-un afiș: nici cu Johannis, nici cu Tăriceanu.
Cîte farmacii 'umane' - tot atîtea veterinare.
Wednesday, October 15, 2014
terapia rose. la mediaș.
Nu e clar ce e exact 'medicina naturistă' în ansamblu - definițiile sînt confuze (căci domeniul de definit însuși e difuz), iar sintagma asta nici nu e reprezentată pe Wikipedia în română sau engleză - unde se preferă termenii 'Medicină complementară și alternativă' și, respectiv, 'Alternative medicine'.
Eu personal n-am îndrăznit - dincolo de recursul la varii ierbăciuni, în virtutea faptului că sistemul imunitar acceptă vești bune de oriunde ar veni. Dar pentru cei gata convinși: așa să știți că jurnalistul și blogger-ul Mircea Hodârnău, în colaborare cu dr. Ladislau Rosenberg, a lansat volumul 1 al DVD-ului Terapia Rose. În Mediaș.
Tuesday, October 14, 2014
Monday, October 13, 2014
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)