ce le place călătorilor în bucurești ?

Folosesc platforma booking.com de vreo, cred, șapte-opt ani - cu mult înainte ca respectivii să dezvolte o versiune în română și să se și instaleze la București. Mai mult, de cel puțin trei ani, îl folosesc și pentru locații din România: a fost chiar haios cînd, în holul unui hotel din Iași, am făcut rezervarea online de la cîțiva metri de recepție și, cîteva minute mai tîrziu, mi-am și revendicat-o - firește, cu o reducere considerabilă față de prețul afișat.

Și uite ce mi-au trimis de Crăciun ! :)

What do people love about Bucharest? We asked travellers from all over the world. Find out what they said.

Guests from around the world Nightlife Shopping Museums City Trip Historical Landmarks

Guests from Romania Shopping Business Nightlife City Trip Museums

Nu am cifre, dar ceea ce zic repondenții la sondajul booking.com corespunde cercetării pe bază de observație pe care o tot derulez de niște ani încoace :)

Ceva despre străini am scris pe fugă aici: vizitatorii României caută, în București, 'exotismul' unei capitale europene de la marginea Orientului, preferînd compania oamenilor și relaționîndu-se doar contextual cu 'obiectivele turistice'.
Prin contrast, românii care vizitează Capitala, vin la București 'cu treabă': de regulă, 'în interes de serviciu', nevoiți să alerge toată ziulica prin ministere sau alte instituții ale administrației centrale - combinate sau nu cu expediții-turbo (deci, și fulger) de shopping. Nici-una din aceste două ipostaze nu prea le mai lasă timp pentru vizualizat orașul propriu-zis. Asta, de altfel, e o discuție pe care o am de... de multă vreme cu ne-bucureșteni (ca mine) care se plîng că Bucureștiul e un oraș imposibil [de aglomerat] și că, din acest motiv, deabia așteaptă să se întoarcă acasă - și cărora le tot spun că relația cauzală [între natura expediției lor în Capitală și percepția asupra orașului propriu-zis] s-ar putea să fie exact inversă: căci atunci cînd vii în București doar 'cu treabă' punctuală, alergînd de la una la alta (și de presupus: preponderent în centru), e normal să experimentezi numai partea imposibilă a orașului...:)


Una peste alta, revenind la booking.com, e evident că utilitatea unor astfel de brokeri de servicii cu prezență exclusiv online a cîștigat teren considerabil. Cu doar cîțiva ani în urmă, deabia foloseam astfel de platforme pentru rezervări de bilete de avion, reticenți față de absența biletului tipărit, #cevalamînă, da? - iar acum, cică solicităm online pînă și taxi :) Ce să zic ? Încă n-am comandat taxi online, dar folosesc de ani de zile booking.com - ceea ce vă recomand și vouă !          

thursday (business as usual)

Post by Lucian Branea.

resurse storytelling: the point is... (christmas special treat)

Da, The Point (1971). Cu vocea lui Ringo Starr și muzica (dar și vocea, dar și story-ul) lui Harry Nilsson.

Post by Lucian Branea.

crăciun fericit și sărbăutori voioase :)

cărți pe issuu, iuhu :)

Ca un cadou de la mine pentru mine și pentru alții de Crăciunul ăsta: am reușit să instalez pe issuu cîteva din publicațiile care mi-au trecut prin mînă (și au numele meu prin ele) în ultimii ani. Cele trei de mai jos sînt disponibile și în variantă tipărită. 

Back to Our Senses: A Labyrintheme Handbook for Trainers - BIVEDA: Sofia, 2012

It’s All About Games: A Labyrintheme Handbook for Trainees - BIVEDA: Sofia, 2012

Povestind Bucureștiul - Epsilon Press: București, 2009

Contul meu de pe issuu mai include și altele - dar care mai sînt disponibile doar în format pdf. Deocamdată:
* DIGITAS. A Handbook for Trainers - Epsilon Press: Bucharest, 2010 [variantă a fișierului pdf original];
* Adventures in Forum Theatre - CONCEPT: Bucharest, 2005 [scan după versiunea tipărită - epuizată];
* Grundtvig 1 / Proiecte de cooperare europeană: Manual de bune practici - Trei: București, 2003 [scan după versiunea tipărită - epuizată].


Later edit: lista de mai sus se actualizează în pagina books de pe blog, pe măsură ce recuperez fișiere pdf ale unor publicații mai vechi sau public ceva nou.

*** Oricare dintre publicațiile de mai sus, în format tipărit sau ca fișier pdf, este disponibilă la cerere - lasă un comentariu aici dacă ești interesat/ă. Și orice donație (care să acopere măcar costurile poștale, atunci cînd e cazul, și/sau care să susțină alte noi proiecte fabuloase, în care donatorii vor fi menționați explicit ca susținători) este realmente binevenită :) 

 

colour milano with collectiveness :)

Post by Lucian Branea.

ziua bloggerului autoeconom

Sînt șofer doar de cinci ani și-un pic. Am amînat foarte multă vreme acest pas, invocînd tot felul de motive meschine: ba că posesia unei mașini presupune o grămadă de hîrtii și bătăi de cap care, pentru mine, ar fi fost oricum și mai multe (locuiesc, de mult, în București, dar cartea mea de identitate nu trădează faptul că m-aș fi mișcat, vreodată, din Piatra Neamț); ba că un drum cu mașina prin București durează, de regulă, mai puțin decît perioada de timp în care trebuie să găsești parcare odată ce ai ajuns la destinație; ba că o mașină e o gaură neagră în care se tot scurg bani; ba că, dat fiind că atunci cînd eram mic, n-am reparat vreodată nici motorul cartului pe care-l aveam pe mînă, aș fi de-a pururi la mîna unor meseriași care știu exact ce piuliță anume trebuie strînsă și în care moment anume... Mă rog, tot felul de din astea care încurajau bănuieli că nu-mi asum responsabilități și că simțul meu de proprietate e foarte timid...

În 2008 m-am lăsat, deci, convins și am făcut școala de șoferi. După ce mi-am luat permisul, n-am mai atins nici-un volan timp de încă aproape două luni, pînă ce am pus mîna pe prima mașină pe care o puteam face praf în voie. După care a început procesul de verificare a tuturor motivelor meschine pe care le invocasem ca să fiu scutit de responsabilitățile de șofer. Hîrtii și birocrație, cozi la instituții ? Checked ! Căutarea cîte unui loc de parcare, minute și zeci de minute în șir ? Checked ! Extracții de bani fără anestezie ? Checked ! Continua alergătură după un service auto decent (adică și prompt și ofertant al unor servicii care să nu coste mai mult decît însăși mașina) ? Oooh, fully checked ! 
'Reprezentanțele' sînt ok atunci cînd am de înlocuit piese originale, dar nu neapărat și pentru o revizie sau o reparație mai comună. Și nu-i vorbă, din cînd în cînd mai ajungeam pe mîna unui prieten al unui prieten - dar asta însemna, invariabil, o treabă făcută cînd și cum 'se putea': 'la negru', în afara orelor de program, adică mult după momentul în care aveam nevoie de mașina aia. Și nu, în mod obligatoriu, mai ieftină... Am resimțit, deci, nevoia unui broker de servicii de acest tip. Care cam trebuia să apară, pentru că, mai ales în București, să te fîțîi de la un service la altul 'în orele de program' nu are cum să fie fun. Nu e firesc să ai pretenția ca, în anul de grație 2013, să poți intra frumușel pe laptop sau pe telefon și să cauți așa ? 

Am putea încerca, deci, cu autoeconom.ro (au și pagină pe Facebook). Ne facem cont, plasăm cîte o cerere de ofertă și așteptăm (un pic). Ne alegem ofertele cu prețuri competitive și ne îmbarcăm. autoeconom.ro pare să se fi înscris, deja, pe banda corectă - rețeaua lor include, deja, în acest moment, 21 de service-uri auto din București, șase din Cluj (dar și alte două din județ), cinci din Craiova, trei din Iași, două din Timișoara (dar și încă unul din județ), două din Constanța - și tot așa... Și, după re-îmbarcare, așa cum șade bine unei experiențe mediate 2.0, îi tragem și-o recenzie service-ului cu pricina - să știe și alții la ce să se aștepte. O să meargă sigur, site-ul autoeconom.ro e optimizat pentru telefon. 

Aaa, aveți deja prieten cu service auto și n-aveți nevoie de autoeconom.ro ? Dați-i lui de știre, atunci, pentru că intrarea unui service nou în rețea e cu trei luni gratis. 

Și, în fine, pentru alți curioși (inclusiv viitori șoferi): site-ul are și un comportament incipient de portal - e presărat cu sfaturi utile. Triste (vezi, de pildă, lista operațiunilor pe care ar trebui să le includă o revizie tehnică de gradul 2) - dar utile, nevertheless...:>

    

mulțumiri celor care m-au învățat să citesc :)

De-a lungul anilor în care am avut bani pe mînă am adunat multe-multe cărți. Atît de multe încît, de la un moment dat, de fiecare dată cînd începeam o viață nouă (cam o dată la cinci ani), am și început să vînd cîte o bună parte din ele - ca să marchez despărțirea de autori sau subiecte cu care știam sau bănuiam că n-o să mă mai întîlnesc în noua viață (deși nu excludeam, fățiș, posibilitatea că poate, într-o viață viitoare...).  

Profit, așadar, de faptul că mi-a ieșit în cale aplicația Bradul mulțumirii a lui Kanal D ca să fac o listă de autori de care nu m-am despărțit și nici n-o să mă despart niciodată. Sigur că asta ar fi putut fi o 'listă de oameni care m-au învățat să scriu' - dar, dat fiind momentul în care scriu chestia asta, este, în cel mai bun caz, o 'listă de oameni care m-au învățat să citesc' :> 

Vă previn: NU e o listă de 'mari autori' - ci, mai degrabă, de 'foarte iscusiți povestitori'. Bine că n-am fost, nici-o secundă, profesor de română sau engleză, că m-aș fi descurcat greu cu unii din 'marii autori' din bibliografia școlară.

O s-o iau în ordine cronologică și, ca să nu mă urască niște oameni cu care mă cunosc de ceva vreme, în ea o să fie numai autori 'străini' :> Și o să mă descurc eu, cumva, cu cei care n-ar fi avut motive să mă urască...


Mulțumesc, deci, în primul rînd, lui Mark Twain și lui Ernest Hemingway - o să rîdeți (?): mai ales pentru proza scurtă. Încă mi se pare absolut uluitor că un autor ar fi putut scrie așa ceva acum mai bine de un secol (și anume în 1909, în A Fable), de pildă:

You can find in a text whatever you bring, if you will stand between it and the mirror of your imagination. You may not see your ears, but they will be there.

Iar Hills Like White Elephants (1927) e folosită pînă în ziua de astăzi în ateliere de creative writing. Ce să mai adaug la asta...?  

Apoi mulțumesc lui Isaac Asimov și lui Robert A. Heinlein. Aici nu dau detalii, cel puțin pînă nu apuc să scriu un text coerent în care să argumentez că e improprie expedierea autorilor de science fiction undeva, într-o sub-categorie meschină a istoriilor literare. 

De fapt, oricum nu e locul, aici, să dau 'detalii', pentru că m-aș lungi foarte-foarte tare. Și n-aș avea răbdare să scriu acum, pe loc, o carte despre Kurt Vonnegut, Jr. O să zic doar că sigur am început cu Slaughtherhouse-Five. În Iași. 

Apoi, mulțumiri lui Heinrich Böll și lui Max Frisch. Îi așez împreună pentru că sînt singurii din lista asta pe care nu i-am citit în original - deci datorez mult lui Petru Forna și Marei Giurgiuca pentru primele mele întîlniri cu Gruppenbild mit Dame și, respectiv, Homo Faber. 

Apoi, lui Michael Crichton. Știu că vă vine în minte, spontan (?), Jurassic Park - dar mie îmi vine în cap The Andromeda Strain. 
   

O bună bucată de vreme n-am adăugat nimic nou la lista asta. După care, brusc, l-am adoptat pe Nick Hornby - via High Fidelity (Dana Popa știe de ce!). 

A urmat Douglas Adams - cu al său The Hitchhiker's Guide to the Galaxy.

Apoi Terry Pratchett - pe care l-am evitat, multă vreme, pentru că era prea best selling :) și, din care, am citit prima oară Night Watch.

Și Neil Gaiman - pe care l-am descoperit, inițial, via Good Omens (scrisă împreună cu Terry Pratchett), după care am plonjat în Neverwhere. 

Later edit. M-am mai gîndit - și intră și Tom Wolfe aici (adică imediat după Kurt Vonnegut, Jr, de fapt - că tot în Iași m-am întîlnit și cu el). Nu pentru romanele sale 'de bătrînețe', ci pentru reportajul foarte special - Tom Wolfe fiind un zeu al mișcării New Journalism. Sigur că, prima oară, am citit The Right Stuff, #cabăieții - dar, după The Electric Kool-Aid Acid Test (citit înainte de 1990, imaginați-vă!), reading was never gonna be the same again :) 

Gata, cam asta-i: tuturor celor de mai sus, mulțumiri eterne ! Iar pe Neil Gaiman, Terry Pratchett, Douglas Adams, Nick Hornby și Kurt Vonnegut, Jr. îi găsiți și aici, în Rincewind's Bookstore, dacă sînteți curioși activi :) 

Și-acum, dacă ați ajuns pînă aici, poate aveți, și voi, de mulțumit cuiva - și dacă da, de ce n-ați face-o cu ajutorul aplicației Bradul mulțumirii a lui Kanal D ?

citit în copac

Post by Lucian Branea.

little, non-dwarfy, bucharest

Astă-vară, într-una din expedițiile de prospecțiune în Vama Veche, am dormit două nopți în mașină în fața terasei Pura Vida. Am semnalat-o prompt echipei care venea în Vamă la o săptămînă după noi, pentru spectacolul de teatru labirint pe care urma să-l punem la cale la sfîrșitul lui iulie - pentru că era foarte diafană :) și foarte potrivită pentru unul sau mai multe momente în labirint. Ceea ce s-a și întîmplat...

Cam trei săptămîni mai tîrziu am stat și în hostelul Pura Vida, o săptămînă. Fabuloasă săptămînă, așa cum trebuie să fie ea în Vamă - mă rog, săptămîna aia în care nu te trezește soarele la 6 dimineața, în cortul pus pe plajă (după ce ai adormit la 5)... 

Știam, deci, de hostelul Peaches și de Young Tours, am aflat de hostelul Floreasca și de pensiunea Dor de Bucovina. Și, de vreo două luni, Tudor Maxim, mereu împreună cu Anda Roman și Duțu, s-a instalat și pe Smârdan, în centrul centrului Bucureștiului (și la mai puțin de 100 de metri de Brînzoaicele cu gem!), cu hostelul Little Bucharest. 

Să-i fie cu noroc - și cu mulți turiști :) 

resurse storytelling: the parting glass

The Parting Glass este o reclamă la Tullamore Dew Irish Whiskey - creată de Opperman Weiss, o agenție din New York. Regizorul britanic Laurence Dunmore a filmat în County Wicklow (Irlanda, firește) - asta în caz că vă întrebați unde găsiți combinația asta de gri și verde, precum și ploaia asta... arhetipală de-a binelea :) Iar capela este asta.