ce mai e de spus, nokia...? :))

Am tot amînat să scriu despre asta, așteptînd să văd cît mai scade Microsoft, cît mai crește Nokia - dar, really, nu despre asta e vorba...:)

labyrintheme - last summer (day 3)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 2)

Post by Lucian Branea.

labyrintheme - last summer (day 1)

Post by Lucian Branea.

que quora quora

Cu (de-acum) doi ani în urmă mi-am făcut curaj să solicit o invitație pe Quora - și am primit una prompt, courtesy of comanescu.ro. Pentru că m-am logat cu Facebook, m-am pomenit urmărind din prima circa 70 de persoane și, în 24 de ore, am strîns și de primii 7 followers (acum am 255!). Recomandarea lui Iulian a a venit la pachet cu direcționarea către subiecte ca memetics, web 2.0 și NGOs - dar primul cuvînt pe care l-am căutat pe Quora a fost Pratchett. Am ajuns pe-aici, unde am și votat, prompt, un răspuns de la Aisling Ryan.

Care a fost primul topic pe care l-ați căutat pe Quora, imediat după ce v-ați validat contul ? Ați căutat răspunsul la o urgență practică, cu efecte imediate asupra sănătății voastre sau a computerului vostru? Sau ați investigat the meaning of life (sau, după caz, liff) ?

waters, interrupted...

Acum 2 luni, la o bere în Dianei 4, un australian (cu care am fost co-trainer într-un/o ceva în Timisoara, in iulie) mă întreabă dacă eu (generația mea?) a/m fost fan Beatles cînd eram mic/i. Mă gîndesc un pic și zic: neah, not really, maybe the girlz - eu am avut bafta să aud Pink Floyd înainte de Beatles :)

Recitam, deci, din Waters, la 14 ani (am corectat undeva, pe Facebook, unde scrisesem, inițial 12 ani!), iar în armată îmi făceam timing-ul gărzilor de iarnă cu Dark Side of the Moon, Wish You Were Here și Animals - pe care mi le cîntam mie însumi :) Nununuu, n-am voce, dar am urechea muzicala - mi le puteam 'reproduce' aproape la secundă :) Pentru The Wall ne-am agitat si l-am obtinut 'repede', la mai puțin de un an dupa lansare... Mulțumesc, Dan Gliga, wherever you are (ma rog, undeva în Washington area)!
Unul dintre prietenii de atunci spera să-i poata cînta Pink Floyd la nuntă. 'Poate la nunta de aur', ziceam eu, 'tu nu te uiți in jur?'. S-a însurat în România comunistă fără Waters, dar cu Pink Floyd la magnetofon; acum e în Canada, i-am reamintit de chestia asta cu cîntat Pink Floyd la nuntă acum doi ani (înainte de concertul din Londra) și a crezut că fac mișto de el, uitase...

Pink Floyd e de vină că n-am devenit 'bărbat' mai repede - mi-a prelungit adolescența :) Și m-am tot întrebat, anii ăștia, daca Roger Waters nu putea deveni un Ginsberg sau un Whitman dacă nu era textier de trupa rock (?) și punea mîna să-și publice textele pe hîrtie, 'ca oamenii'...

*** Am scris cele de mai sus acum niște minute, într-un comentariu pe blog la Chinezu - și, după o scurtă evaluare, mi-am zis că le ascund, pe cuvintele astea, și aici. Ar fi primele paragrafe din ultimii x (mulți) ani pe care nu le-am corectat de 666 de ori înainte de-ale da drumul de-a dura...

vino-ți în simțuri :)

Post by Lucian Branea

labyrintheme - ultima vară

Peste fix o săptămînă, eu și Emma ne îmbarcăm în multifuncționala Piu (o Kia Picanto roșie, în caz că nu știați deja!) pentru a lua calea Sozopolului, în sudul Bulgariei, pentru ultimul workshop Labyrintheme as we know it. Am umplut toți pereții Facebook-ului de Labyrintheme - și, în cazul absolut improbabil în care n-ați aflat deja de acest proiect de pe-acolo, este vorba de o *stratagemă*, co-finanțată de către Comisia Europeană prin programul LLP/Grundtvig, de a explica unor educatori care lucrează în și cu muzee (dar și alte instituții care administrează și expun patrimoniu) care-i treaba cu teatrul labirint și cum să-l folosească pentru a face vizitatorii să relaționeze foarte direct și personal cu spațiul și conținutul instituției cu pricina.

Nu avem un puhoi de participanți, dintr-o varietate de motive despre care n-o să povestesc chiar acum: vor fi 'labirintiști' din doar 4 țări (una dintre ele, firesc, România). Încă vă mai puteți alătura, în chiar ultima clipă - însă cu bănuți de acasă: doar cei care au marșat la oportunitatea asta pînă la sfîrșitul lunii aprilie au avut șansa de a participa cu o bursă LLP/Grundtvig destul de generoasă... Dacă nu e prea din scurt, ar fi, însă, cel puțin interesant s-o faceți pentru că (nu neapărat în această ordine):
* o să fie fun, fun, fun :)
* o s-o cunoașteți pe Milena :)
* Sozopol e fabulos
* am făcut cum am făcut și ne-am oploșit în Sozopol fix în timpul Festivalului Apollonia
* soarta (și Grundtvig, bless his/its intuition) face s-o avem printre participanți pe Anna Farthing - președintă, pînă foarte de curînd, a IMTAL (International Museum Theatre Alliance) Europe
* nu în ultimul rînd, deoarece acest workshop din Sozopol va fi, cum ziceam mai sus, ultimul workshop Labyrintheme as we know it - din 2014, acesta va fi preluat de alte instituții, va avea o structură nouă, potențialii participanți vor fi recrutați și selectați cu totul altfel etc. etc.

Acestea fiind spuse, să ne vedem în Sozopol, zic...:)

labyrintheme - povestind oameni, spații și artefacte cu teatru labirint

Prezentarea paginii de Facebook a Labyrintheme zice [cam] așa:

Teatru labirint în muzee. Și în alte instituții care administrează și expun patrimoniu. În galerii de artă. Și în multe alte spații, care mai de care... Pe foarte scurt: povestind oameni, spații și artefacte prin teatru participativ :)

E destul de limpede, nu ? La un moment dat, avînd în vedere că teatrul labirint povestește "oameni, spații și artefacte" cu instrumente din poșetuța teatrului participativ, ne-am gîndit că n-ar fi o idee rea dacă am dezvolta un proiect care să aibă în vedere, în mod explicit, spații în care sînt expuse elemente de patrimoniu (prin patrimoniu înțelegînd 'moștenire culturală', mai veche sau mai nouă). Labyrintheme, un Proiect Multilateral LLP/Grundtvig co-finanțat de către Comisia Europeană, a fost o provocare majoră din mai multe puncte de vedere - în primul rînd deoarece muzeele, în România, dar și într-o bună parte a [restului] Europei, nu sînt chiar instituțiile cele mai bucuroase să primească vizitatori care vor să se joace cu obiectele expuse și, mai ales, să aducă, într-un 'templu al cunoașterii', propria lor viziune referitoare la 'moștenirea culturală'.

Dar 'ne-a mers'... Ce-i drept, în România, Asociația Epsilon III pusese la cale primul spectacol de teatru labirint din lume (nu glumesc!) în incinta unui muzeu, respectiv Muzeul Țăranului Român, în noiembrie 2008. Așa că am reluat experiența: din nou în România (București, Focșani, Slatina, Cluj-Napoca, Drobeta Turnu Severin, Orșova), în Bulgaria (Sofia), în Spania (Zaragoza), în Turcia (Akcay), în Marea Britanie (Manchester) și Suedia (Hollviken). Miza cursului de formare / atelierului specific acestui public țintă pe care l-am asamblat și al acestor spectacole (of, le numesc așa în lipsa unui termen mai generos, în română, care să baleieze întregul spectru semantic al englezescului performance) a fost să convingem personalul din muzee de importanța altoirii unei dimensiuni participative pe trunchiul instituțiilor respective - o dimensiune care, între multe altele, facilitează comunicarea între vizitatori și 'conținutul' muzeelor, dar și, firește, între ei înșiși. Mă rog, discuția asta e lungă tare...:)

Și o s-o reiau cît de curînd - însă, pentru moment, voiam să vă semnalez neapărat Manualul pentru formatori și Manualul pentru cursanți pe care le-am produs în proiect. Fabulos de utile tuturor celor care nu știu absolut nimic despre teatrul labirint și, deopotrivă, celor care încă nu s-au lămurit cum e cu teatrul labirint (deși au fost spect-actori sau au participat direct la construcția unui spectacol), dintr-o serie de motive - unul dintre ele fiind vizibil de îndată ce căutați pe Google teatru labirint sau labyrinth theatre.    

* Am încercat să mediez descărcarea manualelor cu aplicația pay with a tweet, dar nu mi-a prea mers, așa că link-urile la acestea sînt în textul de mai sus. Dar orice tweet, like sau share pe Facebook ori pe LinkedIn sînt binevenite - mulțumesc anticipat :)

la pescuit de aur cu iphone :)

Sigur ați citit, deja, de Paranmanjang (Night Fishing) al fraților Park Chan-wook și Park Chan-kyong care tocmai și-a tras Ursul de Aur la Berlinala 2011 pentru scurtmetraj - filmat integral cu iPhone 4. Și sigur ați văzut, deja, teaserul de de circa 30 de secunde, embedded în toate știrile generate cu această ocazie. Așa că m-am gîndit că poate vreți să vedeți un clip de puțin peste 5 minute cu elemente de behind the scenes - nu e chiar un making of, dar e interesant de văzut ce se întîmplă cu iPhone acolo. Doar de văzut, zic, deoarece coreeana... 

Dincolo de pledoaria sa pentru o formulă necostisitoare de a face film ("These days, if you can afford to feed yourself, you can afford to make a film."), Park Chan-wook pomenește și de faptul că filmarea cu o cameră video de dimensiuni mici nu-i blochează accesul vizual la obiectul muncii. Deci, da :)