waters, interrupted...

Acum 2 luni, la o bere în Dianei 4, un australian (cu care am fost co-trainer într-un/o ceva în Timisoara, in iulie) mă întreabă dacă eu (generația mea?) a/m fost fan Beatles cînd eram mic/i. Mă gîndesc un pic și zic: neah, not really, maybe the girlz - eu am avut bafta să aud Pink Floyd înainte de Beatles :)

Recitam, deci, din Waters, la 14 ani (am corectat undeva, pe Facebook, unde scrisesem, inițial 12 ani!), iar în armată îmi făceam timing-ul gărzilor de iarnă cu Dark Side of the Moon, Wish You Were Here și Animals - pe care mi le cîntam mie însumi :) Nununuu, n-am voce, dar am urechea muzicala - mi le puteam 'reproduce' aproape la secundă :) Pentru The Wall ne-am agitat si l-am obtinut 'repede', la mai puțin de un an dupa lansare... Mulțumesc, Dan Gliga, wherever you are (ma rog, undeva în Washington area)!
Unul dintre prietenii de atunci spera să-i poata cînta Pink Floyd la nuntă. 'Poate la nunta de aur', ziceam eu, 'tu nu te uiți in jur?'. S-a însurat în România comunistă fără Waters, dar cu Pink Floyd la magnetofon; acum e în Canada, i-am reamintit de chestia asta cu cîntat Pink Floyd la nuntă acum doi ani (înainte de concertul din Londra) și a crezut că fac mișto de el, uitase...

Pink Floyd e de vină că n-am devenit 'bărbat' mai repede - mi-a prelungit adolescența :) Și m-am tot întrebat, anii ăștia, daca Roger Waters nu putea deveni un Ginsberg sau un Whitman dacă nu era textier de trupa rock (?) și punea mîna să-și publice textele pe hîrtie, 'ca oamenii'...

*** Am scris cele de mai sus acum niște minute, într-un comentariu pe blog la Chinezu - și, după o scurtă evaluare, mi-am zis că le ascund, pe cuvintele astea, și aici. Ar fi primele paragrafe din ultimii x (mulți) ani pe care nu le-am corectat de 666 de ori înainte de-ale da drumul de-a dura...