din ciclul 'cum au votat vecinii mei' :)

A trecut o săptămînă și și-a spus absolut toată lumea părerea cu privire la ceea ce s-a întîmplat între cele două tururi de scrutin ale acestor alegeri prezidențiale. Și, zău, dacă a apucat să se pronunțe pînă și Adrian Severin, chiar că nu mai e nimic de adăugat...:> 

În ceea ce mă privește, am ajuns să urmăresc, cu nedisimulată admirație, cum s-a desfășurat campania lui Klaus Iohannis pe online - grație lui Vlad Tăușance. Am așteptat să citesc despre profilul votanților din turul 2 - un brief de la IRES și comentariul unui domn de la Avangarde. 
Am așteptat să se pronunțe Alin Teodorescu - care, încă din mai 2014, anunțase aici că "în momentul de față știm sigur că, dacă Victor Ponta va candida, intră în turul al doilea de pe primul loc, dar în turul al doilea va fi înfrînt de oricine se va prezenta drept candidatul unic al opoziției"...
Și am urmărit cum s-a rostogolit campania electorală și percepția publicului într-un județ tradițional 'roșu', însă cu dezechilibre între urban și rural, dar și a cărui capitală a traversat aceste alegeri cu primarul, fan dedicat al Elenei Udrea, în pușcărie: Neamț.

Pînă la urmă, Neamțul a fost adjudecat de Victor Ponta, cu 141048 de voturi, față de doar 115551 ale lui Klaus Iohannis. Candidatul PNL a cîștigat în patru din cele opt colegii ale județului - însă doar în Piatra Neamț (30086 - 23451) și, greu, în Roman (15490 - 15164), celelalte trei orașe fiind adjudecate de către Ponta. 
La secția 'mea', secția 41 din Piatra Neamț (pe strada principală a orașului, dar în capătul opus centrului), lucrurile s-au petrecut cam așa...
În primul tur, Ponta a obținut 265 de voturi, iar Iohannis doar 221. Pe locul 3 - Monica Macovei, cu 76. Apoi Călin Popescu-Tăriceanu cu 63 și Elena Udrea cu 59. 
În vinerea dinaintea turului 2, mitingul în sprijinul votanților din diaspora a durat exact 13 minute - adică pînă cînd 9 polițiști i-au ușuit pe cei 6 demonstranți către piața în care se desfășura mitingul oficial al ACL: o întîlnire cu multe steaguri, Phoenix, imnul național, discursuri cu privire la 'hoții ăia de la PSD' și circa 200 de persoane. În drumul spre casă: trotuare tapetate cu de-acum binecunoscuții fluturași viu colorați în care se explică cum că 'László Tőkés îl susține pe Klaus Johannis pentru a RUPE Ardealul de România'. 
Cam așa, deci:

Pentru că două zile mai tîrziu, în turul 2, Klaus Iohannis a cîștigat cu 483 de voturi, față de 361 obținute de Victor Ponta. 

Așa să știți, că n-a fost chiar așa de rău, deci...

ponta nu a cîștigat alegerile nici măcar în coreea de nord :)

...dar a cîștigat în Palestina. Numai în Palestina. La un vot diferență.

Iată rezultatele, conform Biroului Electoral Central. 


Alegerea Preşedintelui României 
16 noiembrie 2014 
Situaţia voturilor obţinute în străinătate pe ţări

good monday

Asta mi-a venit să re-ascult azi :)

Nu e ca și cum m-aș fi culcat în România cetățeanului umilit și m-aș fi trezit, miraculos, în România lucrului bine făcut. 
Nu m-am bucurat foarte tare sau foarte mult, pentru că pare că avem de-a face cu o 'revoluție' - or noi, ăștia, care am mai văzut 'din astea', știm că nu-i înțelept să te relaxezi prea tare sau prea repede față cu 'revoluția' :) [pentru că 'revoluția' pare produce brusc o schimbare majoră, însă schimbarea de substanță deabia începe]
Am regretat că, în România, alegerile au loc doar duminica - adică ziua dinaintea unei zi de luni (nu ca în State, de pildă; dar miercurea parcă se întrevede, deja, week-end-ul).  
Și am recitit, repejor, post-ul ăsta de sîmbătă al lui Vasile Dâncu, just in case. 

Despre 'revoluție', valori post-materialiste și alte alea - poate după ce ne zice IRES cine au fost votanții de la turul 2...

hai cu votul ăla, că e groasă...

În astea aproape 15 luni de Brînzoaice cu gem nu prea ați găsit pe-aici comentariu politic. În ciuda feed-back-ului pozitiv al unor prieteni sau al propriului subconștient, în nopțile lungi de iarnă, cu privire la propria-mi intuiție și capacitate de previziune :) Pentru că, în mare măsură, cam ca vorba lui Victor Kapra, atunci cînd nu mai ești în priza culiselor de ceva timp, cînd n-ai mai stat de mult, cu vreun actor politic important, la o masă pe care se află hîrtii sau măcar, după caz, bere, riști să emiți ficțiuni care pot servi oricare alt interes decît cel public.
De asemenea, cu referire la posibile recomandări de vot. Asta ca efect al lecțiilor anilor 1990-1992 - povești pentru altă ocazie :)

Dar, de data asta, o să îndrăznesc. În această toamnă, m-am aflat mai departe de București și, deci, dacă vreți, necondiționat în interiorul vreunei posibile 'bule de idealism' - dar într-un *mediu argumentativ* extrem de similar celui din primăvara anului 1990. 

În ciuda acestui fapt și/sau din această cauză (vă rog să alegeți sintagma adecvată :>), vă rog să vă gîndiți foaaarte bine dacă, mîine, sînteți dispuși, prin votul sau non-votul vostru, să predați accesul la toate 'butoanele' din stat unui singur partid - și anume acelui partid, așa cum arată el în acest moment !

Așa mi-a ieșit mie (pe unde mă aflu acum): că argumentul de mai sus e singurul care [mai] poate funcționa în cazul celor care nu s-au convins pînă acum de pericolul unei atitudini excesiv de relaxate față de votul din 16 noiembrie.     

Nu e ca și cum nu v-ați fi putut imagina că o să votez Klaus Iohannis, nu ? Acum imaginați-vă că asta v-aș dori și vouă :)