Saturday, September 24, 2016

povestesc


cu părinții la campionatul național de joacă

Pînă foarte de curînd mă jucasem doar cu adulți și liceeni. Dar de două săptămîni încoace, vrînd-nevrînd, trebuie să mă joc cu zeci de elevi ceva mai mici - între 6 și 15 ani. Am cam încurcat-o...  

Drept care,
Planul A: săptămîna care vine sînt în Slatina, tot cu liceeni, după-amiezile. Însă în niște dimineți, poate reușesc să mă strecor alături de niște elevi mai mici, să învăț cîte ceva de la alți adulți, cu nervi mai tari.
Planul A+: Mirela Retegan, Antrenorul Părinților, a pornit într-un turneu prin țară cu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți - iar duminică 16 octombrie, între orele 10-13, se va afla la Iași. Ceea ce vă doresc și vouă, pentru că joaca... eh, ce-aș putea spune eu despre joacă, de care să nu fi auzit nimeni altcineva...?
Dacă vreți să o cunoașteți pe Mirela, dacă vreți să petreceți alături de ea trei ore de joacă, dacă vreți să aflați direct de la Antrenorul Părinților cum să le atrageți și să le mențineți atenția copiilor proprii, înscrieți-vă și participați la acest eveniment.


Probabil că Mirela n-o să apară, la Iași (sau, pe 19 noiembrie, la Bacău, tot în partea asta de lume), desculță sau cu flori în păr ca în fotografiile de pe website-ul ei - dar cercetătorii ăia britanici, care îi tot furnizează lui Nic Sârbu materiale pentru rubrica lui din Cațavencii, au demonstrat deja că florile au efect limitat asupra copiilor. Spre deosebire de cel asupra părinților - deci, haideți.

Wednesday, September 21, 2016

never let schooling interfere with your education

Am tot asistat, zilele astea, la ciondăneala halucinantă referitoare la homeschooling. E un subiect care m-a interesat, în anii din urmă, dar pe care l-am tot evitat - simțind că n-a venit încă momentul pentru o astfel de dezbatere. Inițial intuiam, după care mi s-a și confirmat, că supărații pe sistemul de învățămînt public din România nu au cum să fie doar părinți 'progresiști' care vor să-și ferească odrasla de belelele unei educații de masă cu un conținut încă definit de o configurație pre-1990, ci și părinți extrem de conservatori pentru care școala ideală în secolul 21 e, în cel mai bun caz, o improbabilă versiune Amish a Școlii Ardelene... 

Am citit, însă, ieri, o intervenție venită din partea Anei-Maria Caia și mi-a trecut prin cap să scriu și eu niscaiva rînduri despre școala 'mea'. Cu atît mai mult cu cît, de la începutul săptămînii trecute, am o perspectivă nouă și spectaculoasă asupra subiectului școlii (detalii mai încolo, pe măsură ce mă adaptez șocului) :)
Ana-Maria Caia e din Tîrgu Neamț. Eu sînt din Piatra Neamț. Nu ne-am întîlnit niciodată față-n față - în București sau în alte părți (deși îl știu pe soțul ei, Iulian Comănescu, cu care am făcut niște chestii la începutul anilor '90). Cu atît mai mult mi s-a părut surprinzătoare o relatare de homeschooler din această zonă - și interesantă o perspectivă venită de la circa 50 km sud de Tîrgu Neamț. Sau chiar mult mai puțin, pentru că Magazia (cod! pour les connoiseurs)...
*** În mod cu totul amuzant, tot ieri, breaking news cu Brangelina - și anume un subiect în care a fost invocat, ca punct central în dispută, abordările diferite ale celor doi în ceea ce privește educația copiilor :) Să mai spună cineva că educația nu e un subiect care face 'prima pagină' în media...


foto: Carla Fotea (fotografie participantă în concursul Povestesc Focșaniul, 2010)


Monday, September 12, 2016

prima zi de școală

Astăzi am participat la deschiderea noului an școlar într-o școală 'de țară' - și anume dintr-un sat care nu se află la o șosea principală. Au vorbit preotul, primarul, șeful de post, directorul. Mulți elevi cu flori. Niște părinți (nu foarte mulți). Și nici-un selfie, nici-o poză ! 
Să fi fost din cauza solemnității slujbei sau a prezenței preotului ? A prezenței șefului de post ?! Pentru că în fotografii ar fi apărut minori și alte persoane cărora ar fi trebuit să li se ceară acordul pentru a fi fotografiate ? Habar n-am...

N-am îndrăznit, deci, nici eu, să-mi scot telefonul din buzunar și să imortalizez momentul.
Așa că nu am decît această fotografie relevantă pentru ziua de azi...


Sunday, September 11, 2016

#bicazisdirty - după



foto: Bianca Nica

de bello dedici (din nou!)

Așa să știți: UniCredit aduce pentru a treia oară în România fabulosul simbol al performanței în fotbal, Trofeul UEFA Champions League. În 2016, în perioada 13-18 septembrie, acesta ajunge în trei orașe
Iași - pe 13 septembrie, în fața Palatului Culturii, între 12.30 - 20.00.
Bacău - pe 14 septembrie, în Strada Republicii 185 (parcarea magazinului Dedeman), între 15.00 - 22.00.
București - pe 17 septembrie, în piața George Enescu, între 10.00 - 22.00, și pe 18 septembrie, în Băneasa Shopping City (în zona fîntînii interioare), între 11.00 - 22.00.
Pasionații fotbalului vor avea la dispoziție un muzeu de fotbal pe roți, un spatiu de distracție și excelență sportivă pe două etaje. La primul nivel, vizitatorii au posibilitatea de a juca un meci virtual împotriva legendelor UEFA, iar apoi pot urca la balconul special amenajat, unde se pot fotografia gratuit alături de mult-rîvnitul trofeu.

Veniți oricînd, în perioadele indicate, să vă pozați cu acesta. Veniți de la prima oră a evenimentului, ca să sperați că veți smulge un autograf celor doi ambasadori oficiali ai UEFA Champions League Trophy Tour în România - Claude Makélélé (cîștigător al Trofeul UEFA Champions League cu Real Madrid, în 2002) și Miodrag Belodedici (singurul român care a câștigat Trofeul UEFA Champions League de două ori - în 1986, cu Steaua București, și în 1991, cu Steaua Roșie Belgrad.

După oprirea din România, Trofeul UEFA Champions League va ajunge în Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia şi Ungaria. Pînă în prezent, turneul a vizitat 37 de orașe diferite, din 16 țări din Europa, și a fost vizitat de peste 600.000 de fani, care au făcut peste 190000 de poze cu Trofeul UEFA Champions League.

* De Bello Dedici a fost folosit, ca titlu de comentariu sportiv, de către Traian Ungureanu, în Viața Studențească - probabil/posibil chiar în 1986 sau un pic mai tîrziu (dar sigur nu mai tîrziu de iarna anului 1987)