and afterPosted by Lucian Branea on Saturday, September 12, 2015
Saturday, September 12, 2015
Friday, September 11, 2015
Thursday, September 10, 2015
din nou expozant - de data asta 'indirect'...
Din nou în spațiul dedicat expozițiilor temporare de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț - de data asta, nu pentru mărturii din anii comunismului sau pentru jocuri și jucării, ci pentru Tabiet nemțean, o expoziție de samovare și brichete.
Colecționarul de brichete, către care s-a îndreptat bricheta bunicului, este Constantin Horghidan, un prieten din copilărie. Iar cel de samovare - George Gabriel Chendea.
Aceleași casete și vitrine, firește. De data asta, însă, într-una din casete (și în fotografia de mai sus) se află și o brichetă a bunicului meu din partea mamei.
Wednesday, September 9, 2015
Tuesday, September 8, 2015
Monday, September 7, 2015
Sunday, September 6, 2015
Saturday, September 5, 2015
Friday, September 4, 2015
it's a giiirl :)
Am citit pe nerasuflate doua capitole in 2009. Apoi am oftat si am asteptat. Pina s-a facut momentul sa zbier: it's a giiiirl :)Posted by Lucian Branea on Friday, September 4, 2015
Thursday, September 3, 2015
Wednesday, September 2, 2015
Tuesday, September 1, 2015
blogroll on
În zilele lungi de vară sau în nopțile lungi de iarnă, după caz, stai și te uiți la blogroll-ul tău și te întrebi: de ce, mă, de ce ?
Și: în ce ordine...?
'În ordinea numerelor de pe tricou' e o regulă care nu prea merge atunci cînd citești bloggeri. Așa că, încurajat fiind, de către echipa de la kooperativa.ro, să menționez bloggeri pe care îi urmăresc, o să pomenesc doar de cîțiva - pentru că nu contează foarte tare de ce îi citesc eu, ci mă aștept să-mi spuneți voi de ce îi citesc. Și de ce îi citiți voi, măcar de-acum încolo...
Cînd zic bloggeri, nu mă refer, totuși, la personalități în branșa lor, care scriu - nu Lorena Lupu sau Cristian China-Birta, danah boyd sau Neil Gaiman ! Ci oameni care scriu pentru că trebuie să scrie, pentru că nu pot altfel.
Recunosc că, urmărind schema asta, mi-au ieșit, în primul rînd, jurnaliști - care, acum, fac altceva, dar tot trebuie să scrie. Pentru că.
Poate că sînt foarte invidios...
Mai întîi și la-nceput, aș citi-o mai mult pe Mona Dîrțu - pe care n-am întîlnit-o, de fapt, niciodată (am plecat din Iași înainte ca). Atît de povestitoare...
Apoi, îl citesc suficient pe Călin Hera - pe care nu mai știu exact cînd l-am întîlnit prima oară (și n-a fost să fim colegi, în 2006). Scrie de mult, chiar pe două bloguri (al doilea - aici), dar mi se pare că doar de un an încoace și-a intrat într-un ritm decisiv.
Silvia Marinescu, care n-a fost (cred!) jurnalistă în 'formatul' primilor doi, dar care a scris pe tot ce i-a ieșit în cale, dinainte de a o fi întîlnit eu între realitate și Povestind Bucureștiul și pînă la minunata A opta povestire fără titlu (apărută primăvara asta).
Sorin Tudor - cu care am fost coleg la Tinerama și care nu știu exact ce face acum în afară de webcultura (de parcă n-ar putea fi suficient) :)
Și o fotografă - Crina Prida, pe care tot așa, n-am întîlnit-o niciodată, dar am aflat cu stupefacție deabia anul trecut că e sora unei prietene (cu care n-o să scriu chiar atît de curînd cartea aia - sau cealaltă). Pentru că fotografia, într-una din branșele în care m-am învîrtit într-o altă viață, e visual text. Și ce text...
Și: în ce ordine...?
'În ordinea numerelor de pe tricou' e o regulă care nu prea merge atunci cînd citești bloggeri. Așa că, încurajat fiind, de către echipa de la kooperativa.ro, să menționez bloggeri pe care îi urmăresc, o să pomenesc doar de cîțiva - pentru că nu contează foarte tare de ce îi citesc eu, ci mă aștept să-mi spuneți voi de ce îi citesc. Și de ce îi citiți voi, măcar de-acum încolo...
Cînd zic bloggeri, nu mă refer, totuși, la personalități în branșa lor, care scriu - nu Lorena Lupu sau Cristian China-Birta, danah boyd sau Neil Gaiman ! Ci oameni care scriu pentru că trebuie să scrie, pentru că nu pot altfel.
Recunosc că, urmărind schema asta, mi-au ieșit, în primul rînd, jurnaliști - care, acum, fac altceva, dar tot trebuie să scrie. Pentru că.
Poate că sînt foarte invidios...
Mai întîi și la-nceput, aș citi-o mai mult pe Mona Dîrțu - pe care n-am întîlnit-o, de fapt, niciodată (am plecat din Iași înainte ca). Atît de povestitoare...
Apoi, îl citesc suficient pe Călin Hera - pe care nu mai știu exact cînd l-am întîlnit prima oară (și n-a fost să fim colegi, în 2006). Scrie de mult, chiar pe două bloguri (al doilea - aici), dar mi se pare că doar de un an încoace și-a intrat într-un ritm decisiv.
Silvia Marinescu, care n-a fost (cred!) jurnalistă în 'formatul' primilor doi, dar care a scris pe tot ce i-a ieșit în cale, dinainte de a o fi întîlnit eu între realitate și Povestind Bucureștiul și pînă la minunata A opta povestire fără titlu (apărută primăvara asta).
Sorin Tudor - cu care am fost coleg la Tinerama și care nu știu exact ce face acum în afară de webcultura (de parcă n-ar putea fi suficient) :)
Și o fotografă - Crina Prida, pe care tot așa, n-am întîlnit-o niciodată, dar am aflat cu stupefacție deabia anul trecut că e sora unei prietene (cu care n-o să scriu chiar atît de curînd cartea aia - sau cealaltă). Pentru că fotografia, într-una din branșele în care m-am învîrtit într-o altă viață, e visual text. Și ce text...
Monday, August 31, 2015
Sunday, August 30, 2015
Saturday, August 29, 2015
am găsit certificatul de naștere al brînzoaicelor cu gem
Încetul cu încetul s-au scurs (azi!) doi ani de cînd, pe acest blog, apare 'cîte ceva' în fiecare zi. N-a putut fi ceva scris, sau măcar o fotografie originală, în fiecare zi (mai ales avînd în vedere modul în care a arătat ultimul an) - dar tot a existat cîte o postare pe zi.
Ziceam că denumirea blogului, Brînzoaice cu gem, a fost titlul unei rubrici pe care am avut-o în Tinerama, prin 1992-3 - dar nu mai țineam minte de unde mi-a venit. Însă tocmai am găsit...
Ziceam că denumirea blogului, Brînzoaice cu gem, a fost titlul unei rubrici pe care am avut-o în Tinerama, prin 1992-3 - dar nu mai țineam minte de unde mi-a venit. Însă tocmai am găsit...
E titlul unei note referitoare la Festivalul de Jazz de la Costinești - apărută în Viața Studențească din 30 august 1989.
Hai că s-a potrivit, involuntar :) La mulți ani cu brînzoaice cu gem, îmi urez singur...
Friday, August 28, 2015
Thursday, August 27, 2015
Wednesday, August 26, 2015
povestesc piatra neamțul - încă două săptămîni de concurs
Tatuează Piatra cu povestirile tale ! cu text, foto, video, cu orice-ți mai trece prin cap smile emoticon
PARTICIPĂ LA UN CONCURS cu dichis, premii si glorie.
Regulament concurs
Spune-ți povestirile pe Povestesc Piatra Neamțul - cu film, cu fotografii, cu grafică și/sau cu text.
Termenul limită este 10 septembrie 2015, ora 23:59 !
Limită de vârstă: maxim 30 de ani smile emoticon
Pentru a participa la concurs, povestea/povestirile tale trebuie încărcată/e pe grupul https://www.facebook.com/groups/povestescpiatraneamtul, cu precizarea clară a autorului (identificat prin nume și instituție școlară sau loc de muncă).
Publicul, dar și, mai ales, niște jurii specializate, vor examina povestea/povestirile tale și vor încuraja organizatorii (Asociația Sens Civic din Piatra Neamț) să acorde niscaiva premii pe secțiuni - în cadrul unei festivități de premiere asezonată cu un spectacol de teatru labirint și găzduită de o expo-instalație de toata frumusețea, asamblată în a doua jumătate a lunii septembrie 2015, din chiar povestirile tale. Și anume de către un grup de povestitori, selectați dintre participanții înscriși în concurs până pe 15 iulie 2015 - care, alături de un grup de voluntari de la Asociația Sens Civic, vor participa, la finalul lunii iulie, la un atelier de o săptămână în care... Ei, o să vedeți...!
Atenție ! Povestirea NU este nici compunere, nici eseu. În accepția acestui concurs, povestirea este o narațiune (dezvoltată cu ajutorul literelor sau al imaginilor) în care se întâmplă ceva - cu context, cu personaj/e, cu intrigă. În consecință,
* dacă vrei să participi cu film(e): concentrează-te pe povestire (NU doar pe spectaculosul peisajului filmat sau pe calitatea tehnică a execuției) - arată privitorului care este schimbarea pe care o imortalizezi; în fine, ai grijă ca filmul tău, fie că e făcut cu o super-cameră, fie că e făcut cu telefonul tău mobil, să fie într-un format prietenos (mp4) și să nu dureze mai mult de 3 minute;
* dacă vrei să participi cu fotografii (însoțite sau nu de text): concentrează-te pe povestire (NU doar pe frumusețea peisajului din poză sau pe calitatea tehnică a execuției); și ai grijă ca fotografiile tale, fie că sunt făcute cu un super-aparat, fie că sunt făcute cu telefonul tău mobil, să fie în format .jpg /.jpeg cu rezoluție mare;
* în fine, dacă vrei să participi cu text(e): concentrează-te pe povestire - arată cititorului cum se dezvolta povestea, frază cu frază, cum personajul/ele din povestire se transformă pe parcursul acesteia.
* nu avem o secțiune pentru grafică, însă poate o inventăm special pentru tine dacă ne atragi atenția (sau, în cel mai rău caz, îi facem loc în expo-instalație) - deci, dacă vrei să participi cu grafică (inclusiv bandă desenată sau orice altă formulă similară): furnizează-ne povestirea în format foto și urmărește aceleași recomandări ca pentru fotografie și/sau text;
Prin înscrierea unei povestiri în concurs, participanții își dau acordul ca aceasta să poată fi difuzată și expusă, în orice format, de către organizatori (firește, cu menționarea autorului în orice împrejurare) - în cursul activităților de promovare și publicitate a proiectului Povestesc Piatra Neamțul, în spectacolul și expo-instalația din finalul proiectului și alte oportunități de expunere care s-ar putea ivi odată cu dezvoltarea acestuia. Cu ajutorul vostru - mulțumim ! smile emoticon***
Tuesday, August 25, 2015
Monday, August 24, 2015
brink of totally hilarious
A scris Dan Panaet despre The Brink, în Cațavencii, după doar două episoade. Ușor dezamăgit. Dar serialul a crescut (zic eu!) binișor, de la episod la episod - și iată-mă tăvălindu-mă de rîs după episodul 9 și oftînd, după episodul 10 proaspăt difuzat, că mai e de așteptat cel puțin juma de an pentru sezonul 2 - că doar de aia am devenit binge-watching fan, ca să nu mai aștept cîte o săptămînă un episod nou...
V-ați prins despre ce e vorba [în sezonul 1], nu ? O criză nucleară cu fitilul în Pakistan - cu Jack Black mărunt funcționar în ambasada SUA din Islamabad și Tim Robbins ministru american de externe (deci, NU Secretarul american de Stat, da? că nu mai înțelege nimic telespectatorul român!).
Tomatometrul criticilor de pe Rotten Tomatoes indică un scor de 54%, dar publicul zice 86%. Vi s-a mai întîmplat, nu ?
V-ați prins despre ce e vorba [în sezonul 1], nu ? O criză nucleară cu fitilul în Pakistan - cu Jack Black mărunt funcționar în ambasada SUA din Islamabad și Tim Robbins ministru american de externe (deci, NU Secretarul american de Stat, da? că nu mai înțelege nimic telespectatorul român!).
Tomatometrul criticilor de pe Rotten Tomatoes indică un scor de 54%, dar publicul zice 86%. Vi s-a mai întîmplat, nu ?
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)